Acupunctura si homeopatie
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Derniers sujets
»  Hernie discale apres la chirurgie
Mar Fév 28, 2017 9:27 am par Dr.Ioan

» Point d'acupuncture pour apprendre les mathématiques.
Jeu Jan 05, 2017 8:58 am par Dr.Ioan

» L'herpes oculaire
Jeu Jan 05, 2017 8:57 am par Dr.Ioan

» Bon anniversaire.
Sam Déc 31, 2016 8:11 pm par Rives Hara

» Le traitement du cancer avec le vaccin
Lun Déc 26, 2016 6:46 pm par Dr.Ioan

» L'acupuncture peut augmente l'immunité?
Lun Déc 26, 2016 6:45 pm par Dr.Ioan

» Blocaj emotional
Jeu Sep 08, 2016 3:51 pm par Patrascu T Dumitru

» Esofagita de reflux
Mer Aoû 24, 2016 4:55 pm par Dr.Ioan

-

Add to netvibes

-

301 Redirect Code Generator Tool

Get our toolbar!
[Valid RSS]
Flux RSS


Yahoo! 
MSN 



Dr. Heinrich Kremer Conceptul simbiozei celulare

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Aller en bas

Dr. Heinrich Kremer Conceptul simbiozei celulare

Message par Cernev le Mar Jan 19, 2010 3:45 pm

...O infecție patogenă cu ciuperca Candida nu se dezvoltă exclusiv la persoanele care au fost testate HIV-pozitiv, deci la cele care au avut o
cantitate de anticorpi mărită (anticorpi policlonali nespecifici), peste limita stabilită arbitrar prin testul HIV. Nici sistemul imunitar nu este „prăbușit”,
căci o producție ridicată de anticorpi dovedește că așa-numita „apărare imunitară umorală” este intactă, ba chiar accentuată (mărită). Ceea ce este
afectat („prăbușit”) este linia de apărare imunitară celulară contra agenților patogeni oportuniști care acționează în interiorul celulelor (intracelular).
Anticorpii pot acționa asupra microfungiilor doar extracelular. Cauza dezvoltării patogene a ciupercii Candida este deficiența în producerea gazului
NO (monoxid de azot) în celule, mecanism de apărare care este susținut de celulele ajutătoare Th1. Agenții patogeni oportuniști cum sunt ciupercile
Candida pot fi eliminați doar în cazul unei suficiente producții de monoxid de azot, care „gazează” aceste ciuperci (și nu numai, ci în general orice agent
patogen care se instalează în interiorul unei celule).

Ori, în cazul pacienților AIDS, această linie de apărare a sistemului imunitar este subpresată (în fapt avem două sisteme imunitare care trebuiesc să se afle în permanență într-un anumit echilibru, pentru a se asigura o protecție optimă organismului împotriva agenților patogeni de orice natură, respectiv Th1-monoxid de azot și Th2-anticorpi). Motivele pentru care această linie de apărare nu funcționează sunt de multă vreme clarificate științific, iar un virus, denumit în cazul
concret de față HIV, nu este în nici un caz o condiție pentru colabarea acestei linii imunitare de apărare!....
gameții au, până la o vârstă foarte înaintată a
omului, o activitate a telomerazei constantă (nediminuată) și sunt astfel, potențial, nemuritori. Acest lucru dovedește faptul că activitatea telomerazei
nu este specifică în celulele cancerigene. În contrast cu gameții, celulele corpului uman, în funcție de vârstă, arată o scurtare exponențială a secvenței
finale a cromozomilor (Telomere). Se presupune că datorită aceste scurtări continue a telomerelor se produce fenomenul de îmbătrânire.

În natură, 80% dintre toate celulele vii (Biota), anume toate cele cu unul sau mai multe nuclee (Procariota: Archaea și Bacteria) sunt potențial „nemuritoare” căci ele posedă doar un cromozom circular, și deci nu au nevoie de secvențe terminale (Telomere), așa cum este cazul Eucariotelor (mono și pluricelule cu nucleu celular) care posedă doar cromozomi liniari, și de aceea secvențe terminale care au rolul de a proteja cromozomul.
Conceptul publicat de către mine în 2001 asupra transformării celulelor normale în celule cancerigene postulează o re-întoarcere a celulelor normal diferențiate într-un stadiu al evoluției biologice caracteristic Eucariotelor, la un metabolism și program de diviziune celulară specific monocelulelor eucariote, care astazi sunt numite Protista.
Programul ancestral Protista este pentru scurt timp activat la fiecare diviziune celulară, și imediat după aceasta este din nou dezactivat de către celula-fiică, intrând din nou în funcție programul „modern” de diferențiere celulară în funcție de sarcinile specifice fiecărei celule. Fiecare celulă-fiică Eucaruotă își începe deci existența (în timpul diviziunii celulare) ca celulă Protista, după care se recuplează la programul de diferențiere celulară în funcție de organizarea și necesitățile țesutului din care urmează să facă parte. Această realitate biologică fundamentală se bazează pe realitatea unică și remarcabilă a apariției, în cadrul evoluției
biologice a vieții pe pământ, a celulelor eucariote. Aceste celule își datorează existența etraodinarului proces de simbioză dintre o celulă stem (din cadrul
familiei Archaea) și o celulă simbiotă (din cadrul familiei Bacteria). Din gazda „fără voie” (celula stem) ocupată de o bacterie au evoluat organele celulare denumite astăzi mitocondrii.

Ipoteza mea publicată în 2001 se deosebește de opinia de până atunci a biologiei școlastice prin faptul că genele Archaea și cele Bacteria nu sunt contopite în nucleul celular, ci sunt doar funcțional integrate în acesta. Ambele sub-genoame nu par compatibile, deoarece Archaea erau strict anaerobe (metabolism fără participarea oxigenului) iar Bacteria erau strict aerobe (cu participarea oxigenului).
De aceea astăzi, 90% din O2 respirat este valorificat metabolic în membrana internă a mitocondriilor. Datorită acestui motiv, separarea activității (muncii) dintre faza de diviziune celulară, care se desfășoară preponderent în condiții anaerobe prin intermediul și cu ajutorul reglarii genelor Archaea, și faza de diferențiere celulară, care este reglată de genele Bacteria, este și în zilele noastre coordonată printr-un mecanism complex de cuplare-decuplare (întrerupător-switch).
Transformarea celulelor normale (sănătoase) în celule cancerigene nu constitue, spus pe scurt, decît o dominanță controlată a sub-genomului Arghaea (se stie deja că celulele cancerigene sunt anaerobe, nu?), atunci când datorită unei regretabile disfuncții, lanțul respirator al mitocondriilor este subpresat sau chiar blocat. Iar astfel de dereglări sunt în principal provocate de procesele prooxidative de durată, care determină o strategie de supraviețuire (din partea celulelor) care se manifestă în prima fază printr-o reacție antioxidativă, și ulterior o constrîngere treptată (regresie) de a trece la programul arhaic al Protista.
În ceea ce privește activitatea crescută a telomerelor în celulele cancerigene, tocmai această realitate a biologiei celulare, care în medicina cancerului încă mai este considerată a fi „misterioasă”, confirmă corectitudinea teoriei publicate de mine în 2001. Căci telomerele cromozomilor din vechile Protista sunt construite mult mai scurt decât secvența finală (telomerele) cromozomilor din evoluatele Eucariote.
La vechile Protista găsim, la sfârșitul cromozomilor, doar câteva perechi de baze (elementele constituente ale ADN-ului), în timp ce la telomerele umane există mai multe zeci de mii de perechi de baze. De asemenea și „sigilarea” (închiderea) telomerelor umane, care servește ca protecție contra enzimelor de „desfacere” a ADN-ului, și care este reglată prin enzime și proteine speciale, este mult mai complicată decât la Protista. De aceea este de presupus că în telomeraza celulelor cancerigene, (transformate, regresive) avem de a face cu o iso-formă de telomerază specifică fazei evolutive timpurii din simbioza celulară a primelor eucariote monocelulare. În celulele cancerigene se găsesc o mulțime de astfel de izo-enzime, a căror expresie genetică este în mod normal decuplată, deoarece nu sunt necesare în general în cadrul proceselor de divizare și diferențiere celulară.
Dificila problemă a trecerii de la cromozomii circulari din Archaea și Bacteria la cromozomii liniari din faza timpurie a simbiozei celulare a fost foarte elegant rezolvată în cadrul lungului proces al Evoluției. Mai întâi a fost prelungită secvența finală a cromozomilor, după fiecare diviziune celulară, cu ajutorul
enzimei telomeraze, care deci se „exprima” din genomul Archaea. Acest lucru era necesar, deoarece pentru duplicarea ADN-ului dublu (replicațiune), înainte de
împărțirea în câte un helix (din dublul helix) pentru ambele celule-fiice, telomerele nu puteau fi de asemenea copiat. În secvențele finale lipseau elementele (locurile) de legătură pentru enzimele de replicare (secvențele de start ale ARN-ului, așa-numiții Primer). Enzima Telomeraze poartă în sine un
astfel de Primer, o matrice ARN, care este complementară secvenței finale a șirului ADN. În acest fel se putea compensa pierderea de segmente de Telomer
care nu fuseseră copiate, și prin aceasta se putea stabiliza genomul celulei-fiice. Enzima telomerază era așadar în perioada de început a eucariotelor necesară, căci altfel celulele Protista ar fi murit după doar câteva divizări.

În faza târzie a simbiozei celulare, prin creșterea diferențierilor între celule și prin controlul exercitat de simbiontele celulare mitocondriale asupra programului de diviziune celulară, a fost necesară, în Evoluție, găsirea unei alte soluții. Diferențierea și specializarea funcțiilor celulelor a necesitat o complexitate genetică care s-a realizat prin recombinarea sexuală a genelor. Iar această sarcină a fost preluată de gameți. Astfel se explică activitatea fără diminuare a telomerasei
în gameți spre deosebire de activitatea ei în celulele corpului.

Gameții au grije ca, pentru crearea celulelor sexuale acestea să fie „dotate” cu o rezervă de telomere suficientă pentru necesarul de viață al fiecărui fel de celulă. Succesul acestei strategii se relevă în existența omului. Fără o rezervă suficientă de telomere ale gameților nu ar exista decât Archaea, Bacteria și Protista monocelulare. Unele Prostista create și dezvoltate în „laboratorul” Evoluției, favorizează prin varietatea genetică bazată pe recombinarea sexuală, desfășurată de-a lungul a miliarde de ani, forme de „colonii” din care s-au dezvoltat noi forme (organisme) cu adevărate țesuturi, pe care noi astăzi le considerăm a fi
primele organisme animale.

Din punct de vedere pur biologic, toate animalele, inclusiv omul, sunt colonii ultra-complexe de Protista cu formare de țesuturi, în care fiecare celulă poartă în sine ca moștenire a Protista dublul genom. Iar aceasta clarifică toate fenomenele „misterioase” ale celulelor cancerigene (H. Kremer: Die stille Revolution der Krebs- und AIDS-Medizin. 1. Auflage 2001, Ehlers Verlag, Wolfratshausen. ISBN 3-934196-14-6).
În coloniile de celule tumorale și în metastazele mobile se oglindește ca într-o oglindă retrovizoare întregul parcurs evoluționist al omului.
La ultra-dezvoltatele Eucariote, inclusiv omul, posibila nemurire a speciei există, dar desigur cu prețul morții individului. Posibila nemurire a celulelor cancerigene se datorează funționarii defectuase a mitocondriilor din celule. Simbioza celulară controlată este dereglată, deoarece suprauzatele și epuizatele mitocondrii nu mai pot transmite prin transerul de informații asigurat de ATP hotărâtorul semnal de declanșare a rediferențierii celulare. Fără această informație absolut esențială, celulele pot supraviețui doar ca celule Protista dominate de genomul Archaea, sau cum spun medicii din domeniului cancerului școlastic, celule nediferențiate “maligne”. (Dovezi științifice detaliate vezi în H. Kremer: Die stille Revolution der Krebs- und AIDS-Medizin. 5. Auflage 2005. Ehlers Verlag, Wolfratshausen.
ISBN 3-934196-14-6).

Teoria școlastică de până acuma susținea ipoteza conform căreia cauza primară a cancerului ar fi o defecțiune ireparabilă (mutație genetică) în genele din nucleul celulei. Iar consecințele în terapierea pacienților sunt cunoscute.
Între timp în „Deutsche Ärzteblatt“ (Jurnalul medicilor germani) din Iulie 2006 apare articolul „Schimbare de paradigmă în medicina cancerului“, ca urmare a descoperirii celulelor cancerigene „similare celulelor stem”. Realitatea evolutiv-biologică, precum că „asemănător cu celulele stem” nu înseamnă nimic altceva decât o crescută dominanță a genomului celulelor stem din Archaea din simbioza celulară, provocată de măsuri terapeutice destructive, nu a fost încă înțeleasă de medicina cancerului. În Germania, unii terapeuți din domeniul cancerului au început să devină circumspecți în ceea ce privește terapia standard a
cancerului.

O serie de pacienți, ca urmare a proprieilor decizii, au fost terapiați cu preparate din substanțe naturale, care sunt produse de echipa de la Tisso după principii sinergetice active, și care sunt produse prin proceduri galenice deosebite. Baza acestei metode terapeutice și crearea preparatelor Tisso este conceptul simbiozei celulare și terapia derivată din aceasta, cu scopul de a echilibra deficiențele funcționale ale simbionților celulari mitocondriali, ca fiind cauza primară a cancerului....
Adăugarea sau eliminarea grupelor de metil (CH3) nu este o procedură deosebit de complexă și poate fi înțeleasă în cadrul conceptului simbiozei celulare. Grupurile Metil sunt legate de anumite enzime la anumite baze ale „cărămizilor de construcție” ale ADN-ului (nucleotide) sau de către alte enzime îndepărtate din aceste baze.
Grupurile Metil nu hotărăsc singure asupre „instaurării” formelor celulare primitive (Archaea), ci sunt pur și simplu simple elemente moleculare de
„cuplare”, care sunt folosite ca ”elemente de frânare” de către o mare varietate de enzime și factori proteinici în concordanță cu ATP și alte nucleotide precum și de secvențele ARN mobile (informații reuglatorii). În celulele cancerigene cercetătorii au relevat segmente ADN „submetilate” sau „suprametilate”, ceea ce a fost considerat a fi un „element misterios”. Conform logicii postulatelor din conceptul simbiozei celulare al genomului dublu (genele Archaea și genele Bacteria) se poate concluziona că, la o rată mare de divizare în cazul dominanței genomului Archaea, se va cupla selectiv după necesități, „liber” de grupul metil (submetilat) sau blocat de către mitocondriile din nucleul celular delegat de genomul Bacteria, deoarece semnalele ATP specifice lipsesc sau sunt eronate. Principalul donator de grupuri metil este
S-Adenosylmethionin (SAM), care este dependent de ATP.
SAM este „desfăcut” în celulele canceroase împreună cu aminoacizii Ornithin și Poliaminen, care favorizează diviziunea celulară (așadar activarea domnanței genomului Archaea), care de asemenea poate fi provocată și de disfuncțiile din cadrul „lanțului respirator” al mitocondriilor. Și de aici se poate vedea că fără „informațiile coordonatoare” ATP din mitocondrii sau din plasma celulară din nucleu nu se petrece absolut nimic. De aceea nu are nici un sens a se aduna o cantitate de constatări în detaliu, care cresc exponențial (oricât de importante ar fi constatările din cazurile particulare), doar pentru a lua în discuție un factor sau altul al cauzei cancerului, așa cum face „țeapăna” armată a celor câtorva mii de cercetători din domeniul cancerului, pentru ca în final să nu se mai „vadă
pădurea din cauza copacilor”, adică a considera cazurile particulare mai importante decât înțelegerea contextului dublei naturi a biiologiei celulei umane.

Întrebarea capătă răspuns de la sine: desigur că „factorii de mediu” pot influența metilarea sau de-metilarea genelor în nucleul celulei, atunci când „informațiile directoare” care reglează rețeaua extrem de complexă a celulelor vii este într-un fel sau altul modificată pozitiv sau negativ, temporar sau permanent. În contextul conceptului simbiozei celulare eu consider adevărata natură a transferului de informații în complexele enzimatice ale mitocondriilor ca fiind decodificată de grupele Adenine ale ATP ca modulație a luminii cuantice. (H. Kremer: “Das Krebsgeheimnis - Kurzschluss im Photonenschalter”. Copyright Dr. Heinrich Kremer, Barcelona. 2004,
Sursa ummafrapp
Pentru a înțelege, ce anume este întradevăr de prevenit sau de vindecat în sens concret, sunt importante cunoștințele de bază asupra marelui număr de
funcții cu caracter informațional-modulant ale modulelor ortomoleculare, care nu s-au schimbat începând cu monocelulele simple până la ultra-complexul organism uman.
Există elemente de cumplare-decuplare moleculare din câmpul cuantic care absorb sau emit lumina cuantică. Dereglarea funcțională a
acestora sau insuficiența lor poate fi compensată (și re-echilibrată) inteligent prin metriale naturale analoge.

A cincea intrebare a lui Thomas : Concernul farma Merck, Sharp și Dohme (MSD) a testat un vaccin contra virusului papilloma uman (HPV) pe 12.000 de femei între 16 și 24 de ani. Studiul a relevat o frapantă acțiune de protecție. Astfel, la nici una dintre femeile vaccinate nu s-au constatat modificări în
colul uterin. Nu este aceasta oare o dovadă că infecțiile virale joacă un rol în fenomenul de apariție a cancerului?

Dr. Kremer : Pentru numele lui Dumnezeu, dar citatul din studiul de la MSD nu dovedește clinic nimic. (Concernul farmaceutic MSD se află de 3 ani implicat într-o serie procese deschise de victimele preparatului Vioxx, și de aceea caută cu disperare noi piețe pentru desfacerea a noi produse, astfel că relatările despre succese care vin de la această firmă trebuiesc privite cu suspiciune și precauție).
Din nou premiza nu este corectă de la un cap la altul. Până în prezent sunt cunoscute circa 100 de virusuri papilloma la om. Patru dintre acestea sunt considerate ca fiind „foarte riscante” pentru apariția unui cancer de col uterin (carcinom Zervix), deoarece sunt prezente în celulele membranei mucoase în 70% dintre cazurile de carcinom. O corelație de 70% nu este însă în același timp directă cu cauza primară a carcinomului, ci poate fi considerată la fel de bine o cauză secundară, o infecție oportunistă.
Căci în același timp s-a constatat o corelație ridicată între infecțiile cu virusul papilloma și deficiențele sistemului imunitar, spre exemplu la femeile însărcinate, la care s-a observat în prima săptămână de după naștere o vindecare spontană a unei infecții cu papilloma; sau la femeile care au suferit un transplant de rinichi, cărora le-a fost administrată medicație imunosubpresoare, precum și la femeile consumatoare de droguri, care prezintă o cantitate foarte mică de celule imunitare T4 dar totuși nu au o mare incidență de dezvoltarea a unui carcinom Zervix. Pe deasupra există și o serie de „factori necunoscuți” despre care se știe foarte puțin și care pot contribui la geneza unui carcinom Zervix.
În concluzie, este o problemă încă deschisă, aceea dacă la oameni o „colonie” de virus papilloma este cauza primară a unui cancer, sau doar o conjunctură condițională necesară pentru un carcinom, sau o infecție oportunistă care profită de pe urma unei slăbiri imunitare din zona colului uterin. Vârsta medie la care apar îmbolnăvirile de cancer de col uterin este în Germania de circa 55 de ani, iar jumătate dintre femeile bolnave sunt trecute de această vârstă, ceea ce înseamnă că un carcinom Zervix apare după ce se instaurează caracteristicile și modificările hormonale ale unei menopauze.
De asemenea, simultan, după vârsta de 50 de ani scade nivelul intracelular al glutațiunii, cel mai important antioxidant contra slăbirii imunității celulare.

În Germania se îmbolnăvesc anual circa 5300 de femei de un carcinom Zervix (15 cazuri la 100.000 de femei). Nu există date clinice publicate asupra numărului de îmbolnăviri la femeile cu o vârstă cuprinsă între 16-24 de ani. De asemenea, pentru aceeași grupă de vârstă nu există date asupra etapelor precancerigene ale mucoasei colului uterin. Se poate deci concluziona ca în fapt, la această grupă de vârstă (16-24 de ani) nici nu au fost semnalate cazuri de carcinom sau precarcinom. Conceptul de „precarcinom” este neclar și depinde de schema de clasificare care a fost luată ca bază de calcul precum și de tipul de analize citologice efectuate.
Certificarea virologică sau imunologică a unei infecții cu virusul papilloma, fie ea chiar și „foarte riscantă” nu este considerată de către comunitatea oamenilor de știință ca fiind un marker de prognoză pentru o viitoare apariție a unui precarcinom sau carcinom.

Modificările ușoare sau grave ale membranei mucoase ale Zervix (stadiul CIN 1 și CIN 2 conform clasificării Organizației mondiale a sănătății) simultane cu o infecție cu papilloma, fie chiar și cu virusuri papilloma din categoria mare de risc, se rezolvă de la sine în cazul femeilor cu un sistem imunitar robust.
În Germania displaziile Zervix sunt citologic calificate mai ales după „schema München” (testul Papanicolau). PAP III este considerat de regulă a fi o fază precarcinogenă, și deci în consecință ca nemai putând să se vindece spontan, fără o intervenție externă. Cu toate acestea succesul documentat de un coleg care, la o pacientă cu gradul PAP III, după o terapie cu Pro-Dialvit44 de la Tisso, a constatat o modificare a gradului de la PAP III la PAP II, confirmă faptul că „rădăcina răului” în toate cazurile de precarcinom sau carcinom, este o slăbire a capacității de funcționare a mitocondriilor.
Soarta viitoare a femeilor cu PAP III va depinde de modul în care medicul curant o va trata conform conceptului simbiozei celulare sau în continuare convențional (deci ca și până în prezent).
În consecință, concluziile fantasticului studiu prezentat de firma MSD (Merck) nu este altceva decât on „non-sens logic”, deoarece până în prezent nu există
date clinice publicate care să certifice etape precarcinogene, deci cel puțin PAP III, la această categorie de vârstă (vezi și “Die Onkologie”, scrisă de
Hiddemann, Huber und Bartram, Kap. 47.
2: Zervixkarzinom-Epidemiologie, S. 1115. Springer-Verlag Berlin Heidelberg New York. 2004. ISBN 3-450-64648-5).
Concluzia mea este sprijinită și de „declarațiile“ virologului Lutz Glissmann de la Centrul german de cercetare a cancerului (DKFZ) făcute într-un
interviu acordat revister Spiegel 28/2006. Glissmann a lucrat împreună cu virologul (!) Prof. zur Hausen la elementele de bază pentru crearea vaccinului
MSD. Totuși concernul american nu a spus nici măcar un cuvânt asupra celor menționate de Glissmann în acest interviu.
Între timp în USA vaccinul este aprobat și administra pentru fete începând de la vârsta de 9 ani (!!!), și de asemenea este «obligatoriu» pentru toate elevele. În Germania aprobarea a fost dată începând cu anul 2007.
Glissmann spune: “În cadrul studiilor pentru aprobarea vaccinului au participat circa 50.000 (!) de femei. În grupurile vaccinate nu a apărut nici o infecție și până în prezent nici o tumoare (!).
Acest fapt este un succes senzațional.“

Prin folosirea termenului de „grupuri vaccinate” se lasă impresia cum că ar fi existat și grupuri ne-vaccinate, deci de control. Dar despre așa ceva nu este vorba în respectivul interviu, și așa ceva nici nu a existat în respectivul studiu.
Mai departe, formularea precum că „nu a apărut nicio infecție și nici o tumoare” dă de înțeles cititorului faptul că fără acest vaccin, automat ar fi putut apare astfel de forme sau tumori, și că în consecință, femeile nevaccinate riscă să se îmbolnăvească, în comparație cu cele vaccinate care timp de 5 ani nu au prezentat o astfel de formă precarcinogenă sau chiar de o tumoare. Interesant este și faptul că în interviu nu se face nici o mențiune asupra vîrstei femelor vaccinate!!!
În lucrarea fundamentală „Die Onkologie” (Ongologia – vezi mai sus) la pag. 1122 se spune: „Trecerea de la un carcinom in-situ (precarcinom conform stadiului CIN 3) la un carcinom invaziv durează foarte probabil încă mulți ani și putem vorbi în medie despre o progresie generală pe o durată de 10 până la 15 ani.” În acest caz ce relevanță are faptul că nu a apărut un carcinom la femeile vaccinate după cinci ani, când pentru aceasta se consideră a avea nevoie de 2-3 ori mai mult timp? În această perioadă relativ scurtă de 5 ani nici la femeile nevaccinate, care nu prezentaseră anterior semnele unei infecții cu papilloma, nu putea să apară o fază precarcinom sau chiar un carcinom, în mod normal.
Glissmann conchide: „Pentru femeile care deja s-au infectat cu virusul papilloma, vaccinul nu mai este eficient, deoarece acțiunea vaccinului este exclusiv preventivă.”
(Nota Qui bono: Adică, mai simplu spus, vaccinul este preventiv și eficace numai la copilele de 9-16 ani care, logic, nu au început încă o viață sexuală. Pentru femeile de 25-30 de ani, care duc o viață sexuală, vaccinul este „frecție pe un picior de lemn”. Iar pentru tinerele fete, după 5 ani, deci de pe la vârsta de 21 de ani, nu se mai știe ce se poate întâmpla, căci nu există studii pe o perioadă de timp mai lungă de 5 ani. Dar câte femei au la 21 de ani cancer de col uterin? Uite, domnule, cum se pot câștiga bani frumoși din naivitatea oamenilor cărora li s-a indus frica!) Rezultă deci că vaccinul HPV este folositor doar femeilor „naive” (fără viață sexuală), căci conform „Die Onkologie” pag.1117 „ virusurile Papilloma sunt depistate la femeile citologig asimptomatice, care au viață sexuală, în funcție de sensibilitatea procedurilor de relevare, la circa 4 – 40% dintre cazuri.” Pentru aceste femei Glissmann recunoaște că vaccinul MSD nu este bun de nimic.
Realitatea este că omul vine zilnic în contact cu nenumărate virusuri sau alți agenți patogeni, fără a dezvolta anumite simptome, cu excepția cazului în care, anterior, din diferite cauze ne-infecțioase, s-a format o deficiență imunitar-celulară, datorită sintezei insuficiente de monoxid de azot (NO). Astfel de exemplu, un studiu suedez publicat în anul 2000 certifică legătura directă între fumatul excesiv și apariția unei faze precarcinom sau chiar a unui carcinom la femei. (Die Onkologie, Pag.1119)
Virologul Glissmann contrazice (desigur, involuntar) și ipoteza conform căreia virusurile pot cauza cancer:
„SPIEGEL: Și când credeți că va apare următorul vaccin contra unei alte forme de cancer?
Glissmann: „Din păcate deocamdată nu va mai exista un alt vaccin. Căci doar despre agențul patogen care cauzează cancerul de col uterin (virusul papilloma uman) știm cu siguranță ca poate cauza un cancer.”
Deci, din peste 200 de forme diferite de cancer, virologii „cred că știu” că doar o singura formă de cancer este provocată de un virus. Și nici măcar acest lucru nu este cert, căci aceste virusuri sunt prezente și în mucoasa colului uterin la femeile care nu au cancer. Faptul că acest virus poate fi găsit în celulele cancerigene nu este un lucru de mirare, căci chiar și acestea ar avea nevoie, pentru a elimina acest virus, o „armă” cu acțiune intracelulară, anume monoxidul de azot (NO). Ori acesta este puternic inhibat (redus) în astfel de cazuri, întocmai ca și în celulele T4 ale persoanelor cu un sistem imunitar slăbit. (Dovezi științifice în H. Kremer: Die stille Revolution der Krebs- und AIDS-Medizin. 5. Auflage, 2005. Ehlers Verlag, Wolfratshausen. ISBN 3-934196-14-6).
Hotărâtoare ca și cauză primară este așadar subprimarea producției de NO, fapt care deschide ușa virusurilor. Iar aceasta subprimare (de fapt înlocuire) este datorată monoxidul de carbon (CO) sintetizat în mitocondrii și care inhibă producția de NO. Ori fără NO nu există o eliminare intracelulară a virusurilor.
Deci nu este de mirare că tocmai fumatul este unul din factorii favorizanți primari în cazurile de cancer al colului uterin (Die Onkologie, a. a. O. S. Pag.1119).
Căci în fumul de țigară există mult monoxid de carbon care, prin inhalare, se leagă la fierul din hemoglobină, împreună cu alte carcinogene cum ar fi benzipiren, și care prin întermediul sângelui ajunge în celulele din mucoasa colului uterin. „Certitudinile științifice” ale cercetătorilor din domeniul cancerului se dovedesc a fi false. Faptul că în 70% dintre cazurile de cancer se depistează virusuri Papilloma la „fața locului” nu certifică afirmația cum că aceștia ar fi cauza primară a cancerului, la fel cum nici in cazul femeilor însărcinate, transplanturilor de rinichi sau dependenților de droguri, nu infecția cu Papillome este cauza subpresării sistemului imunitar. La locul incendiului se pot vedea întotdeauna pompierii, ceea ce nu înseamnă că eu au fost cauza incendiului.
Conform lui Socrate (paradigma cu cretanii mincinoși) putem spune astazi, după 2500 de ani, că: Toate concernele farma și toți virologii acționează condiționați de interese proprii; MSD este un concern farma producător de vaccinuri iar Glissmann este un virolog; deci MSD și Glissmann acționează condiționați de interesele proprii.
Tocmai și de aceea nu se efectuează studii dublu-orb randomizate și controlate placebo pentru verificarea eficacității și siguranței vaccinurilor.

(Sursa: Tisso Newsletter: November 2006)

Sursa quibono.net

Link sters

Admin
avatar
Cernev
Scolar
Scolar

Numarul mesajelor : 1639
Varsta : 57
Puncte : 30855
Data de inscriere : 19/10/2009

Revenir en haut Aller en bas

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Revenir en haut


 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum