Acupuncture et homéopathie
Translate
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Derniers sujets
» Informatii programari la sediul Institutului
Aujourd'hui à 3:03 pm par Dr.Ioan

» Narcissisme traitement homéopathique
Jeu Sep 21, 2017 7:55 am par Dr.Ioan

» L'action d'acupuncture
Jeu Sep 21, 2017 7:54 am par Dr.Ioan

»  Hernie discale apres la chirurgie
Jeu Sep 21, 2017 7:51 am par Dr.Ioan

» Thyroïdite - traitement homéopathique
Mer Sep 13, 2017 8:03 pm par Perseu

» Diabéte neurogéne
Sam Aoû 05, 2017 1:51 pm par Dr.Ioan

» Coma discussions
Ven Juil 21, 2017 8:09 am par Dr.Ioan

» Agaricus blazei
Mer Juil 05, 2017 11:47 pm par Dr.Ioan

-

Add to netvibes

-

301 Redirect Code Generator Tool

Get our toolbar!
[Valid RSS]
Flux RSS


Yahoo! 
MSN 



Aurul din suflet

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Aller en bas

07102011

Message 

Aurul din suflet




Trimis de un pacient pe e-mail .

Un cerșetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerșetorul, întinzându-i vechea lui șapcă de baseball. „Nu am nimic să-ți dau”, spuse străinul. „Dar pe ce ești așezat?”, întrebă acesta. „Un gunoi”, răspunse cerșetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă știu.” „Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul. „Nu”, răspunse cerșetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea. “Uită-te înăuntru”, insistă străinul. Cerșetorul reuși să ridice puțin capacul. Șocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.

Eu sunt străinul care nu are nimic să vă dea și care vă spune să vă uitați înăuntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.

„Dar eu nu sunt un cerșetor” — mi se pare că vă aud protestând.

Cei care nu și-au găsit încă adevărata bogăție, care este strălucitoarea fericire a Ființei și sentimentul profund și indestructibil de pace venit odată cu ea, sunt cerșetori, chiar dacă dețin cele mai mari bogății materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacție, de recunoaștere, de siguranță sau de iubire, deși au în sine o comoară care conține nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.

Autor Eckhart TOLLE, fragment din„Puterea prezentului
avatar
Dr.Ioan
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 2120
Puncte : 34912
Data de inscriere : 24/07/2009

http://sites.google.com/site/acupuncturareumatism/

Revenir en haut Aller en bas

Partager cet article sur : Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

Aurul din suflet :: Commentaires

avatar

Message le Ven Oct 07, 2011 6:42 pm par Dr.Ioan

A vindeca un pacient psiho-spiritual e un deziderat si un tzel spre vindecarea deplina ( spirit - corp ) .
Toate metodele terapeutice pot fi utile daca le aprofundezi .

Cel ce crede ca stie tot nu stie nimic .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Dim Oct 09, 2011 2:29 pm par Shaolin

Putini inteleg asta .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Lun Oct 10, 2011 11:22 am par CM

Omul este bun, frumos, intelept, sanatos, bogat, talentat, plin de vitalitate si energie creatoare.

Daca stam sa analizam o simpla zi din viata noastra si sa supraveghem atent tot ce ne iese pe gura sau gandurile care ne strabat, vom vedea ca suntem destul de departe de a vedea in oameni calitatile lor, lumina/divinitatea din fiecare.

De ce oare? Cum e posibil sa fim departe cand noi credem ca suntem atat de aproape?

Autorul citat, Eckhart Tolle a ajuns la un grad superior de intelegere tocmai datorita faptului ca a suferit profund de depresie si anxietate. Smile

Iata experienta descrisa de autor la inceputul cartii:
"Trecutul nu-mi folosește prea mult și rareori mă gândesc la el; cu toate acestea, aș vrea să vă spun pe scurt cum am ajuns să fiu învățător spiritual.

Până la vărsta de 13 ani, am trăit într-o stare aproape continuă de anxietate, întreruptă de perioade de depresie suicidală. Acum am sentimeintul că vorbesc despre o viață anterioară sau despre viața altei persoane.

Într-o noapte, la puțin timp după ce împlinisem 29 de ani, m-am trezit spre dimineața cuprins de un sentiment de panică totală. Mă mai trezisem de nenumărate ori înainte cu acest sentiment, dar de data asta era mai intens ca niciodată. Liniștea nopții, contururile vagi ale mobilei în camera întunecată, zgomotul îndepărtat al trenului care trecea pe lăngă casa mea ---- totul părea atât de străin, de ostil și de lipsit de orice sens, încât mi-a produs o aversiune profundă față de lume. Cel mai odios lucru era., totuși, propria mea existență. Ce rost avea să continui această luptă permanentă ?

Simțeam cum o profundă do­rirință de autodistrugere, de nonexistență devine mult mai puternică decât dorința, instinctivă de a continua să trăiesc.

„Eu nu mă mai pot suporta pe mine însumi”. Acesta era gândul care contiunua să se deruleze în mintea mea. Apoi, dintr-o dată, am sesizat ciudățenia lui. „Sunt eu o ființă sau două? Dacă cu nu mă mai pot suporta pe mine însumi, atunci trebuie să existe două ființe în mine: «eu» și «mine însumi», cu care «eu» nu mai pot trăi." „Poate că", m-am gândit eu, „numai una dintre ele este reală."

Am fost atât de uimit de această stranie descoperire, încât mintea mea s-a oprit în loc. Eram perfect conștient, dar nu mai aveam gânduri. Apoi m-am simțit atras în ceea ce semă­na cu un vârtej de energie. La început a fost o mișcare lentă, care apoi s-a accelerat. Am fost cuprins de o frică intensă, și corpul meu a început să tremure. Am auzit cuvintele „nu te împotrivi" ca și cum ar fi venit de undeva din pieptul meu. Simțeam că sunt tras într-un gol. Mă simțeam ca și cum go­lul se afla mai degrabă în mine decât în afara mea. Dintr-o dată, nu a mai existat nici urmă de frică și m-am lăsat să alu­nec în acel gol. Nu îmi amintesc ce s-a întâmplat după aceea.

Am fost trezit de ciripitul unei păsări din fața geamului meu. Nu mai auzisem până arunci un așa sunet. Aveam încă ochii închiși și am avut imaginea unui diamant prețios. Da, dacă un diamant ar putea scoate un sunet, așa ar suna. Am deschis ochii. Primele raze ale soarelui treceau prin draperii. Fără să mă gândesc, am simțit, am știut că este infinit mai multă lumină decât ne dăm noi seama. Acea lumină blândă filtrată de draperii era iubirea însăși. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. M-am ridicat și m-am plimbat prin cameră. Am recu­noscut camera și mi-am dat seama că niciodată nu o văzusem cu adevărat până atunci. Totul era proaspăt și pur, ca și cum tocmai ar fi fost creat. Am luat în mâini diferite lucruri, un creion, o sticlă goală, minunându-mă de frumusețea și viața care izvorau din ele.

În ziua aceea m-am plimbat prin oraș cuprins de o uimire profundă față de miracolul vieții pe Pământ, ca și cum tocmai aș fi venit pe lume.

În următoarele cinci luni, am trăit într-o stare de pace și fe­ricire profunde și neîntrerupte. După aceea, ea s-a diminuat întru câtva în intensitate sau poate că așa mi s-a părut mie, pentru că a devenit starea mea naturală. Puteam să funcționez normal în lume, deși mi-am dat seama că, orice aș fi făcut, nu aș mai fi putut adăuga nimic la ceea ce aveam deja.

Știam, desigur, că mi se întâmplase un lucru extrem de im­portant, dar nu îl înțelegeam complet. Abia peste câțiva ani, după ce am citit texte de spiritualitate și am petrecut mai mult timp cu o serie de maeștri spirituali, am realizat că toți căutau ceea ce mie mi se întâmplase deja. Am înțeles faptul că pre­siunea intensă a suferinței din noaptea aceea trebuie să fi for­țat conștiința mea să se retragă din identificarea cu sinele ne­fericit și extrem de anxios, care este, în ultimă instanță, o ficțiune a minții. Această retragere trebuie să fi fost atât de completă, încât acel sine fals, plin de suferință, s-a prăbușit imediat, ca atunci când scoatem un dop dintr-o jucărie gonflabilă. Ceea ce a rămas a fost natura mea adevărată ca exis­tență continuă: conștiința în starea ei cea mai pură, înainte de identificarea cu forma. Mai târziu am învățat să mă cufund în acea lume interioară atemporală și fără de moarte, pe care o percepusem inițial ca pe un gol, și să rămân complet con­știent. Am trecut prin stări de o indescriptibilă fericire și sfin­țenie, față de care chiar și experiența inițială pe care tocmai am descris-o pălește. A venit un moment când, pentru o vre­me, am rămas fără nimic în plan fizic. Nu aveam relații socia­le, casă, loc de muncă, identitate socială definită. Am petre­cut aproape doi ani stând în parc pe bănci, în beția celei mai intense fericiri.

Dar chiar și cele mai frumoase experiențe vin și pleacă. Prin comparație cu orice experiență, probabil că fundamental este sentimentul păcii, care nu m-a mai părăsit de atunci. Uneori este foarte puternic, aproape palpabil, încât îl pot simți și alții. Alteori este undeva în fundal, ca o melodie îndepărtată.

Mai târziu, oamenii veneau din când în când la mine și îmi spuneau: „Vreau și eu ceea ce ai tu. Poți să-mi dai și mie sau să-mi arăți cum să-l obțin și eu?" Iar eu răspundeam: „Ai deja acest lucru. Dar nu -l poți simți pentru că mintea ta face prea mult zgomot". Acest răspuns s-a transformat mai târziu în cartea pe care o țineți în mână. Înainte să-mi dau seama, aveam din nou o identitate exte­rioară. Devenisem un învățător spiritual."



Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Mer Oct 12, 2011 8:42 pm par Stroe

Cei ce ravnesc la aurul metal nu pot avea aurul sufletesc .
CM am invatat mult de la tine .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Mer Oct 12, 2011 8:44 pm par Stroe

Uite astia cu Rosia montana sunt precum corbii hrapareti, ce daca vor murii oamenii otraviti cu cianura, ei vor doar aur .

Le-a luat dracul mintile .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Mer Oct 12, 2011 10:28 pm par Rely

Am citit si eu in presa de Rosia din Romania .
De ce nu le dati cianura in loc de aur ?

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Oct 13, 2011 12:53 pm par Dr Suceveanu

Rely a écrit:Am citit si eu in presa de Rosia din Romania .
De ce nu le dati cianura in loc de aur ?

In doza alopata nu ?

Revenir en haut Aller en bas

Message  par Contenu sponsorisé

Revenir en haut Aller en bas

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Revenir en haut


 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum