Acupuncture et homéopathie
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Derniers sujets
» Diabéte neurogéne
Sam Aoû 05, 2017 1:51 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Narcissisme traitement homéopathique
Ven Aoû 04, 2017 12:01 am par Jescard Michael

» Thyroïdite - traitement homéopathique
Jeu Aoû 03, 2017 12:57 pm par Rives Hara

» L'action d'acupuncture
Sam Juil 29, 2017 5:11 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Coma discussions
Ven Juil 21, 2017 8:09 am par Dr.Ioan Dumitrescu

» Agaricus blazei
Mer Juil 05, 2017 11:47 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Trousse d'urgence homéopathique
Mer Juil 05, 2017 9:54 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

»  Hernie discale apres la chirurgie
Lun Juil 03, 2017 10:54 am par Dr.Ioan Dumitrescu

-

Add to netvibes

-

301 Redirect Code Generator Tool

Get our toolbar!
[Valid RSS]
Flux RSS


Yahoo! 
MSN 



CORPUL ELECTROMAGNETIC

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Aller en bas

26042010

Message 

CORPUL ELECTROMAGNETIC




Știința occidentală – în speță biologia și medicina alopată – a cercetat și cercetează amănunțit corpurile fizico-chimice ale ființelor vii, pătrunzând până la structurile și procesele de pe palierul atomo-molecular. Pe de altă parte, concepțiilor privind existența și funcțiile “corpurilor subtile” li s-a acordat prea puțină atenție din partea comunității științifice “ortodoxe”, fiind, de regulă, considerate ca indemne pentru demersul științific. Cu toate acestea, în ultima vreme prinde tot mai mult contur ideea că, pe lângă corpul organic, există cel puțin un “corp subtil”, de natură electromagnetică, ce ar avea un rol la fel de important, poate chiar mai important în anumite privințe, ca cel al corpului fizico-chimic. În sprijinul unor asemenea considerații converg o serie de date experimentale și ipoteze științifice pertinente care scot, măcar în parte, chestiunea “corpurilor subtile” din sfera purelor speculații și o fac abordabilă metodelor științifice moderne.
În lumea viețuitoarelor, fenomenologia electrică (și, implicit, electromagnetică) este practic omniprezentă; de la nivel celular până la nivel organismic și chiar populațional, determinările de natură electrică sunt intricate în multitudinea de activități biologice, astfel încât fiecărui eveniment care are loc într-o structură vie i se poate stabili, direct sau indirect, o origine electrică/electromagnetică. Acest fapt nu este surprinzător dacă avem în vedere că: (a) – viața a apărut, a evoluat și se menține în prezența și sub influența permanentă a unor câmpuri electromagnetice terestre (electricitatea atmosferică, activitatea geomagnetică) și extraterestre (emisiile solare, radiațiile cosmice); (b) – interacțiunile chimice care susțin metabolismul vital sunt, în esență, de natură electromagnetică. Apare, deci, firească adoptarea de către structurile vii a unor modalități specifice de utilizare a câmpurilor electrice/magnetice/electromagnetice, ca părți importante ale mecanismelor necesare pentru menținerea și funcționarea lor.
2. A devenit aproape o regulă [1 – 6] să se considere că studiul fenomenelor electrice produse în (asociate cu) structurile vii a luat naștere în anul 1791, o dată cu publicarea la Bologna, de către anatomistul italian Luigi Galvani (1737 – 1798), a lucrării “Asupra forțelor electricității în mișcările musculare”. Vreme de aproape 20 de ani, el efectuase experimente repetate pe preparate neuromusculare de broască și arătase că pot avea loc contracții musculare atât datorită electricității atmosferice sau acelei provenite de la generatoarele electrostatice, cât și atunci când între mușchi și nervul corespunzător se închide un circuit exterior format dintr-un compas cu brațele confecționate din metale diferite. Pentru a explica aceste rezultate, Galvani a emis ipoteza existenței electricității animale, produsă și prezentă ca un fel de “forță vitală” în fiecare organism animal. În opinia savantului italian, nervii și mușchii erau încărcați cu cantități de “electricitate animală” de semne, opuse, care se descărcau prin circuitul exterior bimetalic și induceau contracția musculară. Ideea generării de electricitate de către un organism animal nu era nouă. Pentru a explica șocurilor resimțite la atingerea “peștilor electrici”, francezul Adanson (în 1757), olandezul van Musschenbrook (în 1760) și britanicul Walsh (în 1772) făcuseră supoziția că peștii respectivi se încarcă electric prin procese fiziologice, comparând acest fenomen cu încărcarea electrică a buteliilor de Leyda. Demonstrația definitivă a efectuat-o fizicianul englez Henry Cavendish în anul 1774: prin conectarea adecvată a mai multor butelii de Leyda, el a realizat un model electric funcțional al peștelui-torpilă, model care producea șocuri identice cu cele provocate de acest pește.
La doi ani de la lansarea ei, concepția lui Galvani privind o electricitate intrinsecă lumii animale a fost aprig contestată de un compatriot al său, fizicianul Alessandro Volta (1745 – 1827), care descoperise că apare întotdeauna o diferență de potențial electric la contactul direct, sau mediat electrolitic, dintre două metale diferite.
Volta afirma că structurile biologice nu generează electricitate și că, în experimentele lui Galvani, mușchiul de broască se contractă deoarece prin el trece curentul produs de diferența de potențial electric de contact dintre metalele de naturi diferite care închid circuitul extern. Astfel, pentru Volta, organismele vii reprezentau, cel mult, niște “instrumente de măsură” a electricității. “Dacă negăm – scria el – existența oricăror activități electrice proprii organismelor vii și renunțăm la seducătoarea teorie sprijinită pe frumoasele experiențe ale lui Galvani, aceste organisme pot fi considerate pur și simplu o nouă varietate de electrometre, înzestrate cu o admirabilă sensibilitate” (citat după [7], p. 142).
Intenționând să rezolve disputele dintre adepții celor două interpretări, a lui Galvani și a lui Volta, naturalistul german Alexander von Humboldt (1769 – 1859) a repetat și a extins experimentele italienilor. Într-o lucrare apărută în anul 1797, a dovedit că era vorba de două fenomene diferite, ambele autentice: pe de o parte, electricitatea biologică intrinsecă, iar pe de altă parte, electricitatea de contact dintre metale diferite.
Astăzi, la peste două sute de ani de la lucrările lui Galvani, Volta și Humboldt, se cunoaște fără dubiu că structurile vii produc electricitate prin mecanisme proprii și că fenomenele bioelectrice intervin într-o multitudine de funcțiuni biologice. Pe această bază, s-a constituit și se află în plină dezvoltare un domeniu științific interdisciplinar numit bioelectricitate, ce se ocupă cu cercetarea “fenomenelor electrice naturale din organismele vii și a relațiile lor cu caracteristicile sau comportamentele biologice. Bioelectricitatea include, de asemenea, studiul efectelor moleculare, celulare, fiziologice sau comportamentale determinate, parțial sau total, de aplicarea electricității organismelor vii” [8]. (Studiul acestor efecte mai este denumit uneori electrobiologie)...
Mai mult aici :

[Vous devez être inscrit et connecté pour voir ce lien]
avatar
Dr.Ioan Dumitrescu
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 2114
Puncte : 34286
Data de inscriere : 24/07/2009

http://sites.google.com/site/acupuncturareumatism/

Revenir en haut Aller en bas

Partager cet article sur : Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum