Acupuncture et homéopathie
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Derniers sujets
» Diabéte neurogéne
Sam Aoû 05, 2017 1:51 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Narcissisme traitement homéopathique
Ven Aoû 04, 2017 12:01 am par Jescard Michael

» Thyroïdite - traitement homéopathique
Jeu Aoû 03, 2017 12:57 pm par Rives Hara

» L'action d'acupuncture
Sam Juil 29, 2017 5:11 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Coma discussions
Ven Juil 21, 2017 8:09 am par Dr.Ioan Dumitrescu

» Agaricus blazei
Mer Juil 05, 2017 11:47 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Trousse d'urgence homéopathique
Mer Juil 05, 2017 9:54 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

»  Hernie discale apres la chirurgie
Lun Juil 03, 2017 10:54 am par Dr.Ioan Dumitrescu

-

Add to netvibes

-

301 Redirect Code Generator Tool

Get our toolbar!
[Valid RSS]
Flux RSS


Yahoo! 
MSN 



Toxoplasmoza

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Aller en bas

20052010

Message 

Toxoplasmoza




Dr.CRISTINA TEODORESCU
Impactul Toxoplasmei gondii și Trichomonas uro-genitalis asupra femeii gravide și a produsului de concepție
REZUMATULTEZEI TEZEI PENTRU OBȚINEREA TITLULUI DE DOCTOTR ÎN BIOLOGIE
Toxoplasma gondii este un parazit care determină apariția bolii numite toxoplasmoză. Gazdele definitive ale acestuia sunt: pisica și unele felide sălbatice iar gazda intermediară este reprezentată de orice alt vertebrat, inclusiv omul.

Toxoplasmoza este poate cea mai subdiagnosticatǎ infecție parazitarǎ, este o boală insidioasă, frecvent oligosimptomatică și nediagnosticată, care la anumiți pacienți este totuși puternic debilitantă și ocazional fatală. Afectarea populației se manifestă cu rate de prevalențǎ de la mai puțin de 1% pânǎ la peste 90%. Existǎ două categorii de persoane cu risc crescut de dezvoltare a unei forme de boală cu consecințe grave: femeile gravide care pot transmite transplacentar parazitul și indivizii imunodeficitari care dezvoltă o formă de boală deosebit de gravă. Gradul afectării organelor și sistemelor, gravitatea manifestărilor clinice, evoluția bolii și pronosticul depind de starea sistemului imunitar. Date fiind consecințele grave ale toxoplasmozei congenital: moarte ,,in utero”, nașterea prematură, malformații congenitale grave, sechele severe la nivelul sistemului nervos central și al ochilor (care constituie cauze ale invalidității infantile), mortalitatea infantilă precoce, aceasta este o problemă medicală și socio-economică importantă și actuală
ISTORIC

Studiul acestui parazit a debutat în anul 1908, când Splendore (citat de Rădulescu, 2000, Ristea, 2000 a descoperit un parazit necunoscut, care părea să aparțină sporozoarelor

Concomitent, Nicolle și Manceaux au descoperit un parazit în splina, ficatul, măduva și globulele albe ale unor rozatoare nord-africane (Ctenodactylus gondii) la Institutul Pasteur din Tunis

Denumirea parazitului a devenit Toxoplasma gondii (toxon-=arc și plasma =formă în limba greacă). Diagnosticul toxoplasmozei la adulți și copii fost pus la punct de Sabin în 1941, (citat de: Rădulescu, 2000, Remington,. 2001 Ruoss, 1972).

În 1968 este pus la punct testul Remington, care evidențiază anticorpii IgM prin reacția de imunofluorescență.
1.1.1 EPIDEMIOLOGIE



Datele epidemiologice legate de infestarea cu Toxoplasma gondii arată că toxoplasmoza este cea mai răspândită zoonoză de pe glob, cel puțin 500 milioane de oameni prezentând anticorpi față de Toxoplasma gondii și poate fi întâlnitǎ la aproape toate animalele cu sânge cald (Dubey și colab, 1976, Dubey și colab, 1998, Beattie, 1998, Cook și colab, 2000, Risteaea și colab, 2000). Infestarea este mai frecventă în zonele calde și la altitudini joase
1.1.3. SURSE DE INFESTARE



Sursele de infestare sunt:

* oochiștii:
* tahizoiții
* chiști tisulari

Bradizoitul este forma hibernantă, de diviziune lentă (Dubey și colab., 1998);

* Chistul tisular cu cistozoitul rezultând din ciclul asexuat, responsabil de infestarea persistentă, latentă (Dubey și colab., 2000, Dubey și colab., 2002)

Sporozoitul este stadiul infestant rezultat prin diviziunea oochistului (Dubey și colab., 1998);

Fig. 3 – Reprezentarea schematică a sporozoitului

(După Dubey, J., P, /Clinical Microbiological Reviews, 1998).



oochistul nu se întâlnește la om, ci numai la gazda definitivă (pisica) și are rol în ciclul evolutiv al toxoplasmei și în transmiterea infestarii (Ferguson și colab, 1979, Dubey și colab, 1988, Dubey și colab, 1998, Dubey și colab., 2000) (Fig. 4).



Fig. 2 - Morfologia chiștilor tisulari

(După Dubey, J, P, Clinical Microbiological Reviews, 1998)

Fig. 4 - Oochistul sporulat


1.1.3.3 CICLUL DE VIAȚA

Ciclul evolutiv al Toxoplasmei gondii parcurge 2 etape:

Ciclul sexuat

Ciclul asexuat
1.1.3.3.1 CICLUL SEXUAT

Cel care a descoperit această etapă a fost Hutchinson în 1965, care descrie două faze succesive: prima schizogonică și a doua gametogonică. Acestea se desfășoară în intestinul gazdei definitive (felide).
1.1.3.3.2 REPRODUCEREA ASEXUATĂ

Spre deosebire de ciclul sexuat, care are loc numai în gazda definitivă, cel asexuat poate avea loc într-o mare varietate de gazde: animale cu sânge cald și păsări. Dezvoltarea parazitului în cadrul acestui ciclu recunoaște 2 faze (Dubey, 1988, Dubey și colab, 2000). Una „acută” de tahizoit și alta „latentă” de bradizoit.
1.1.4 MORFOPATOLOGIE

După infestare, Toxoplasma gondii se concentrează inițial în nodulii limfatici regionali, de unde diseminează prin parazitemie. Date de biopsie și necropsie demonstreazǎ prezența parazitului în aproape orice țesu
1.1.5 INFESTAREA CONGENITALĂ - TOXOPLASMOZA ÎN SARCINĂ

Infestarea congenitală se face prin tahizoiți.
1.1.6 MANIFESTARILE CLINICE

Manifestările clinice în toxoplasmoză variază de la un tablou asimptomatic până la forme grave cu mortalitate ridicată. Marea majoritate a cazurilor nu este diagnosticată.
1.1.6.1 INFESTAREA LA OM
1.1.6.1.1 INFESTAREA DOBÂNDITĂ

La organismele imunocompetente, manifestările bolii pot fi:

Asimptomatică, Simptomatică – boală nespecifică, adenopatie, afectare oculară

afectare cerebrală, alte manifestări (cutanate, pulmonare, enteritice, splenice, hepatice, endocrine etc.).

Forma latentă, generalizată, cu localizarea chiștilor parazitari în diverse organe și simptomatologie inexistentă, diagnosticul punându-se pe baza examenelor serologice;
1.1.6.1.2 INFESTAREA CONGENITALĂ

Se manifestă prin mai multe stadii (Ruoss și colab, Pratlong și colab, 1996, Wallon, 1999, Steriu, D., 2000, Villena și colab, 2000, Stăvaru și colab, Remington și colab, 2002, Teodorescu și colab, 2005, Teodorescu și colab, 2006):

Stadiul acut, de generalizare

Stadiul subacut, encefalitic

Stadiul cronic sechelar, de sechele postencefalitice.
Boală simptomatică la organismele imunodeprimate (Toxoplasmoza ca infestare oportunistă în SIDA)

1.1.7 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

Diagnosticul de laborator se face prin coroborarea metodelor:

DIRECTE- ce constau în descoperirea / izolarea parazitului și a metodelor

INDIRECTE- ce includ decelarea anticorpilor specifici, a antigenului sau a stării de hipersensibilitate de tip întârz
1.1.7.1 Evidențierea parazitului

Se poate realiza în următoarele produse biologice patologice recoltate de la bolnav:
1.1.7.2 Imunodiagnosticul

Imunodiagnosticul constă în detectarea anticorpilor sau a antigenelor de Toxoplasma gondii.

Testele ce vizează decelarea anticorpilor anti – Toxoplasma gondii pot fi clasificate în două grupe):

- Teste ce utilizează parazitul intact (dye-testul, testul de aglutinare directă și imunofluorescența (Jirovec și colab, 1961, Fulton, 1964, Fulton și colab, 1999, Francis și colab, 1993, Dubey și colab., 1998, Derouin și colab., 1999, Eskild și colab, 2004, Gallego-Marín și colab, 2006);

- Teste ce folosesc fragmente care provin fie din membrana citoplasmatică, fie din citoplasma parazitului. ca sursă de antigen (reacția de fixare a complementului, ELISA, latex – aglutinarea, hemaglutinarea indirectă (Fulton și colab, 1964, Desmonts și colab, 1981, Bessières și colab, 1992, Aubert și colab, 2000, Liesenfeld și colab, 2001, Kaul și colab, 2004, Eskild și colab, 2004, Bálint și colab, 2006, Sifuentes-Álvarez si colab, 2006), Francis și colab, 1993, Junie și colab, 1995 Foudrinier și colab, 1995 Dubey și colab, 1998, Goubet și colab, 1999,
1.1.7.3 TESTE CALITATIVE

1.1.7.3.1 AGLUTINAREA DIRECTĂ (AD).

Testul constă în interacțiunea unei suspensii de Toxoplasma gondii cu serul pacientului (Rădulescu, 2000, Steriu, 20

1.1.7.3.2. Latex – aglutinarea (LA).

Această metodă decelează doar prezența sau absența anticorpilor și este folosită doar în scop de screening.
1.1.7.4 TESTE CANTITATIVE

Testele folosite pentru detectarea cantitativă a toxoplasmei sunt de mai multe tipuri si anume:

§ Dye-testul Sabin – Feldman, RFC (reacția de fixare a complementului), hemaglutinarea indirectă (HI), IFI (imunofluorescența indirectă), testele imunoenzimatice ELISA (Enzyme – linked Immunosorbent Assay), IgM – ISAGA (Immunosorbent Agglutination Assay), ELIFA (Enzyme-linked Immunofiltration Assay), PCR (Polymerase Chain Reaction).
1.1.7.5 ALTE TESTE
1.1.7.5.1 ANTIGENEMIA

Tehnicile de detectare a antigenului specific toxoplasmic în țesuturi și în sânge sunt importante pentru determinarea unei infestări acute (Aubert și colab, 2000), congenitale, sau pentru diagnosticarea precoce a unei toxoplasmoze reactivate la persoanele imunocom
1.1.7.5.2 IDR cu toxoplasmină



Este o tehnică ce evidențiază starea de hipersensibilitate întârziată
1.1.7.5.3 Imunofluorescența indirectă (IFI, RIF)

Este o metodă în care antigenul este un depozit de toxoplasme formolizate pe o lama cu înveliș hidrofob. Realizarea acestei metode presupune în prealabil prepararea antigenului și realizarea diluțiilor.
1.1.7.5.4 Tehnica ELISA



Această metodă poate detecta anticorpii specifici IgA, IgE, IgM și IgG.

Interpretarea rezultatelor ELISA este obiectivă, se bazează pe Standardul Internațional OMS
1.1.7.5.5 Analiza Western-Blot (Protein- Blotting Assay)



Este o tehnică foarte sensibilă care poate pune în evidență fracțiunile antigenice recunoscute de diverșii anticorpi
1.1.7.5.6 Diagnosticul prin metoda PCR

Metoda P.C.R. s-a dovedit suficient de sensibilă pentru a decela numai zece tahizoiți într-o probă suspectă (Cazenave 1991, Daffos și colab, 1994, Hohlfeld și colab, 1994, Alanen, 1998, Costa și colab, 1997, Teodorescu și colab, 2006)
1.1.8.1 Aplicațiile PCR în toxoplasmoza congenital



În 1990 s-a încercat punerea la punct a unei metode PCR care amplifica gena B1 din Toxoplasma gondiiPCR s-a dovedit o metodă mult mai sensibilă și mult mai rapidă. din eșantioane de lichid amniotic și / sau sânge fetal (Steriu, 2000). Rezultatele au fost comparate cu cele obținute în urma detectării IgM în sângele fetal și a inoculării lichidului amniotic în culturi celulare și la șoareci.
1.1.9 DIAGNOSTICUL GRAVIDEI IMUNOCOMPETENTE

Dacă rezultatul de serologie este pozitiv dinaintea sarcinii, se consideră că protecția este asigurată, iar supravegherea serologică inutilă.

Dacă rezultatul determinărilor serologice este negativ, gravida va fi supravegheată lunar și va fi instruită asupra masurilor profilactice.
1.1.10 DIAGNOSTICUL LA NOU-NĂSCUT ȘI LA COPIL

Acest diagnostic se va realiza dacă sarcina nu a fost urmărită și datele serologice obținute de la mamă în momentul nașterii ridică suspiciunea de seroconversie în timpul gestației, dar și în caz de diagnostic antenatal negativ. Se practică și la nou născuții prematur sau hipotrofici.

Parazitul se va căuta în placenta, sângele din cordon și sângele periferic prin inoculare la șoarece și cultura celulară.
1.1.11 TRATAMENT

În sarcină:

Pirimetamina 2 mg/kg/zi (maxim 25 mg/zi) x 3 zile x 4 săptămâni + sulfadiazina 100 – 200 mg/zi x 3 – 4 săptămâni.

Nou născuților cu infestare congenitală este necesar să li se aplice un tratament cu pirimetamină o dată la 2 – 3 zile asociat cu sulfadiazina zilnic timp de un an de zile.

Spiramicina 50 – 100 mg/kg/zi x 3 – 4 săptămâni (Couvreur, 1993, Derouin, 2000, Rădulescu, 2000, Ristea și colab, 2000).
1.1.12 Vaccinarea

Obiectivele vacinării sunt reprezentate în principal de reducerea efectelor negative asupra fătului, reducerea numărului de chisturi tisulare la animale și prevenirea formării de oochiști la pisici.
Capitolul II:">Trichomonas uro-genitalis

Trichomonas uro-genitalis este un protozoar parazit care provoacă trichomonoza, boală cu transmitere sexuală (BTS) de importanță mondială.
2 EPIDEMIOLOGIE

INTRODUCERE

Boala se manifestă printr-o mare varietate de simptome variind de la o severă inflamare și iritare a mucoasei vaginale și uretrale însoțită de o scurgere abundentă urât mirositoare la lipsa unor manifestări evidente în cazul purtătorilor. Studii recente au demonstrat că incidența anuală a trichomonozei este mai mare de 170 de milioane de cazuri ...\
Restul aici :
[Vous devez être inscrit et connecté pour voir ce lien]
avatar
Dr.Ioan Dumitrescu
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 2114
Puncte : 34276
Data de inscriere : 24/07/2009

http://sites.google.com/site/acupuncturareumatism/

Revenir en haut Aller en bas

Partager cet article sur : Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

Toxoplasmoza :: Commentaires

avatar

Message le Ven Mai 21, 2010 6:53 am par Teodorescu Cornel

Trebuie sa plec la spital acum, o sa dau adresa medicului sef de laborator care se ocupa de parzitoze .
Spor la scris .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Ven Mai 21, 2010 8:29 am par Dr.Ioan Dumitrescu

Cornel a écrit:Trebuie sa plec la spital acum, o sa dau adresa medicului sef de laborator care se ocupa de parzitoze .
Spor la scris .

Lucrezi la Sp Fundeni ?

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Ven Mai 21, 2010 8:52 pm par Cernev

Pentru parazitii din guvern ai ceva tratament ?

Revenir en haut Aller en bas

Message  par Contenu sponsorisé

Revenir en haut Aller en bas

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Revenir en haut


 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum