Acupuncture et homéopathie
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Derniers sujets
» Thyroïdite - traitement homéopathique
Aujourd'hui à 4:01 pm par Perseu

» Diabéte neurogéne
Sam Aoû 05, 2017 1:51 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Narcissisme traitement homéopathique
Ven Aoû 04, 2017 12:01 am par Jescard Michael

» L'action d'acupuncture
Sam Juil 29, 2017 5:11 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Coma discussions
Ven Juil 21, 2017 8:09 am par Dr.Ioan Dumitrescu

» Agaricus blazei
Mer Juil 05, 2017 11:47 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Trousse d'urgence homéopathique
Mer Juil 05, 2017 9:54 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

»  Hernie discale apres la chirurgie
Lun Juil 03, 2017 10:54 am par Dr.Ioan Dumitrescu

-

Add to netvibes

-

301 Redirect Code Generator Tool

Get our toolbar!
[Valid RSS]
Flux RSS


Yahoo! 
MSN 



Mario Michelangelo

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Aller en bas

24102010

Message 

Mario Michelangelo




Dacă am înțeles că hrana și apa distrug omul pe toate nivelele saleexistențiale, nu putem să ne sustragem convingerii că numai și mod unic hranași apa pot așeza lucrurile înapoi la locul lor. Desigur după ce am luat lacunoștință natura triplă a hranei printoate influențele sale imanente și trecătoare”.
Morcovi, saltă, varză, busuioc,pătrunjel, lămâi ecc... sunt energii creative și în acelaș timp“inteligențe parfumate” apte de apune în mișcare mașina digestivă, cu scopul de a extrage din aceste alimenteenergiile pe care le conțin ...- dacă am putea mesteca și digera o bucată delemn, am mânca numai “ flăcările”, întimp ce cenușa ar sfârși în canalizare. Deci cerealele, legumele, fructele șiverdețurile, pe care credem că le mâncăm în realitate le descompunem numai,aproape strocrcându-le bunătățile ce le conțin. O dată ce energiile autrecut din alimente în viața noastră, tot restul ce rămâne este excrement.

Omul fiind o sinestezie energetică șiintelectivă, nu poate mînca decâtenergii. Tot ce nu este energie este expulzat cu forță fiind consideratpericulos și mortal. – un aliment în stare avansată de putrefacție nu mai are energie : l-a ‘’mâncat‘’aerul. Dacă acele resturi toxice ar fi înghițite am muri în suferințe abdominaleatroce.

Fecalele nu sunt altceva decât acelașprânz ce l-am mâncat dar golit de energia ce o conținea. Este deci o afirmațieimproprie acea de a spune că am mâncat spanac, spagetti, caș, cartofi, etc.

Unicul lucru pe care l-am mâncat în modreal a fost inteligența creativă din acele alimente.

După imaginile energetice recente de oparte și fecalele pe altă parte, cititorul a înțeles că energiile creative sunt “totce este mai bun” și tot restul este “totce este mai rău”. Acesta fiind raportul, putem să presupunem că dacădintr-o supă de fasole am putea aspira “totce este mai bun”, cea ce rămâne în farfurie fi cel mai rău lucru ce sepoate mânca.

Și acum atenție.

Dacă hrana spirituală stă în nutrițiafizică, precum energia creativă care stă într-un fel de mâncare oarecare,suprimarea mâncării pentru spirit , înlătură nutriției ‘’tot ce este mai bun’’

În acest caz chiar și mâncarea cea maiapetisantă este bogată în energii creative, dar fără ‘’acea mentală’’ , setransformă într-o altă specie de excrement.

Am susținut deseori că ‘’palatul’’vieții pentru a fi locuit agreabil necesită participarea complectă de lapivniță, scări, camere, ferestre, balcoane, coridoare, băi , bucătării până laintrări. A pretinde ca o clădire să stea în picioare numai pe scheletul debeton nu este o garanție că va fi locuită. Este adevărat că este înălțată daraspectul ei este lugubru, decadent și rece, incomplect și ne ospitalier deci.Când nutriția este limitată numai la sfera fizică, produce în timp aceleașicondiții ca și edificiul alcătuit din scheletul său.

Din tot ce a reieșit din studiul omuluireferitor la natura sa triplă de nesuprimat, nu ne rămâne altceva decât sărecunoaștem în dimensiunea’’Minții’’ inconfundabilul rol al acesteia demediator-echilibrator între Spirit și Corp. S-a supus deasemenea că potrivitimportanței universale ale acestei sarcini are o mare demnitate și o onoarefără margini.

În mod esențial, mintea este menită săprocure Spiritului acea hrană deosebită de care are nevoie pentru a ‘’garanta’’eternitatea sa și pentru extinderea in fiecare lume. Împuternicirea primită deSpirit este imensă, urmând ca Mintea să dispună de puteri fantastice ca să nu‘’eșueze’’ în misiunea sa , ca să o facă mai complexă și mai motivată estefaptul că Maestatea Sa Spiritul nu trăiește de unul singur, ci este constrâns sălocuiască într-un corp uman cu vădite disproporții între măreția PrezențeiRegale și corpul nesemnificativ.De acea preocupările mediatorului adică aminții sunt duble. Pe de o parte trebuie să facă într-un mod ca Maestății Salesă nu-i lipsească nimic, și de altă parte ca și Corpul să aibă o existențăsănătoasă, norocoasă și fericită. Și iată că ‘’a mânca’’însemnă a hrăni treiguri. Este ca și când am călători in poștalion. Călătorul are dreptul la toatedeoarece el plătește, dar și calul are necesitățile lui, nu putem aveapretenția să alerge cu stomacul gol, și nu putem uita că și vizitiul ‘’lamijloc’’ între comitent și cal are nevoie de mâncarea lui.

Imaginea domnului bogat ce vrea să facă pe ‘’turistul’’ și cea a calului, mult mai valoros dacă este de rasă, cetrebuie să-l poarte peste munți și văi sub atenta îndrumare a vizitiului, seidentifică destul de bine cu toată organizarea ființei umane.

Este cunoscut că în embrion se constituie înainte de toate creierul, care este rădăcina vieții, și apoi totrestul. De la nas la picior se dezvoltă o perfectă mașină biologică datorităcreierului, cu scopul de a devora alimentele, de a bea, de a respira și de a sereproduce în alte corpuri analoage cu aceași finalitate. Din toate proceseledigestive, respiratorii și reproductive, creierul trebuie apoi să extragă, cași dintr-o mină , acele energii pe care Mintea la rândul ei le va rafina pentrua hrăni Maestetea Sa Sipritul și pe Ea însăși. Restul, adică ovăzul va fimâncat de cal. – ca să fie limpede , până când acest lanț alimentar dăsatisfacție tuturor celor trei membriide călătorie , este esențial ca alegerea alimentelor de transformat să fiefăcută de Minte nu de cal! – Adică nu din purul instinct senzorial și comestibil,ceva se ivește- așa cum se întâmplă în realitate – într-o denutriție progresivăpentru vizitiul căruței și pentru domnul ce stă în ea.

În codurile antice de onoare, când‘’delegatul’’ eșua în misiunea sa el se omora. Sacrificiul vieți era consideratși chiar și azi în unele cercuri e considerat , din păcate tot mai rar, cea maibună cale pentru a spăla onoarea eșecului. Mintea noastră se compotră la fel,și se omoară pe ea însăși când scopul ei adevărat nu mai există. Și iată teribilul Morb de Alzheimer, definit de știința medicală ca o demență senilă gravă și fatală derivând dintr-o degenerare masivă de neuroni a creierului maiexact a celulelor responsabile cu procesele cunoașterii.

Apoi distrugerea acestor celule se face prin ‘’autocanibalism’’ deci o adevărată și proprie sinucidere, știința neurologică se întrebă în mod just – din ce motiv în Morbul de Alzheimer se distrug numai acei neuronimeniți funcțiilor cuoanșterii.

Domnii Cercetători , deocamdată ceiAmericani (Massachusetts Institute ofTechnology) poate nu vor ajunge niciodată să stabilească o legătură între postul mental și Alzheimer și deci vorajunge la concluzii cu totul diverse. Rămâne faptul că legătura celulelorcerebrale ce mor singure, este absolut identică cu aceaia a omului de onoare ce se străpunge cu spada când își dă seama că nu a ‘’înțeles’’ semnificația misiunii ce i-a fost încredințată.

In natură totul se exprimă in mod geometric

Știm că ghiața este un cristal, dar cine poate visa că apa congelându-se ar putea forma minunea relevată a acestei fotografii ?

Înainte de a bea apa proaspătă , vărsați o picătură de iubire și acolo seva șterge o mare ură.

Bolnavii de cancer , de droguri , de SIDA vor descoperi în această practică mentală un ‘’medicament’’ neașteptat șimiraculos căruia nici o patologie nu-i poate rezista.

Chiar și cartea pe care o citiți înacest moment, conține ‘’sămânța sa ezoterică’’, care o dată reperată și luată la cunoștință continuă să răsplăteascăcursul lecturii.

Se observă la acest punct că omul cucapacitatea sa de a gândi asumă demnitate și splendoare pe care până mai demult nu credea că o posedă.

Se observă în cultura modernă - că neagă aceste prerogative ale gândirii –a redus omul la un ‘’mizerabil’’ , întimp ce în realitate , este diamantul cel maii prețios și rar al întregiiCreații universale.

Numai că , omul nu este ținta finală agestației cosmice ci numai un inel indispensabil de legătură între Principiu –Sămânță dezlegat de un altul pe cale de formare. Motiv pentru care facturainelului nu poate fi acea a unui fier vechi ruginit, nici acea a unei maimuțecare bolborosește ...hu..hu..și se despăduchează pe ramurile copacilor.

Omul adevărat , omul universal , omulprototip ‘’trebuie’’ să vină pe lumeprevăzut cu frumusețe și puteri excepționale pe care limitarea noastră actualănu poate să o conceapă.

In orice crescătorie se alege cu grijămeticuoasă și cu garanțiile cele mai sigure armăsarul ce trebuie să fie capul stirpei, știind cât de importantă este prima sîmânță

Să ne închipuim dacă, universul cutoate inteligențele și puterile creative de care dispune, ar fi putut să aleagăo maimuță meschină și să o situeze – cu o incredibilă imbecilitate – pe vîrful piramidei umane.

Când dorim să măsurăm micimea și periculozitatea culturii moderne, este sufieicent să mergem îndărăt la născocirea maimuței.

Cititorul va observa că în argumentareanoastră facem adesea trimitere la sursele Naturii , mai ales ale lumiivegetale, pentru a primi răspunsuri ștințifice la întrebările continue pe care ni le punem. – de fapt, noi așezăm Natura întreagă ca Maestrul Maxim alvieții la care poate ajunge adevărul. -

- Și dacă Natura răspunde cu exemple dene tăgăduit, ce nu conține nici o contradicție, atunci setea noastră de a știieste pe deplin satisfăcută.

Lumea fenomenelor, nerăbdătoare săcreeze după ruptura Unicității primordiale, se poate califica și precum o ‘’lume a dualității’’, învirtutea faptului că nu există lucru care să nu aibe revers, și nu există lucrucare să nu se îndrepte către contrariul lor.

Si așa vedem că ziua fuge către noapte,vara către iarnă, urcarea către coborâre, viața către moarte, dualitatea spreunicitate, zorile către apus, femeia către bărbat, sănătatea către boală,micuțul către cel mare, cel mare devine mic, etc…etc…

Măsurând fenomenele și după ce amconstatat că ele sunt imutabile și recurente în dinamismul lor, se descoperă că, da este adevărat că ziua merge către noapte, dar….pentru a se re-ntoarece din nou la zi !

Unicitatea primordială se îndreaptă către dualitate, către multiplicare, răspândire, catre – cum o știți deja – contrariul primuluistadiu.

Dar această pulverizare ce se desăvârșește acum are un drum al său care așteaptă reconvertirea Universului dispersat, în acea stare de unicitate ce s-apierdut în acel timp – Rotirea este de 24 de ore. După miezul nopții,obscuritatea începe reconversia către lumina zilei . – Am zis deja că actul semănării , fiecare grăunță dă naștere unui proces genetic ce se încheie cu formarea sa într-o altă sămânță, cu totul identică primei. – rădăcinile,trunchiul, ramurile, frunzele, și toată activitatea internă a plantei nu suntaltceva decât fenomenul sămânței, absolut voite pentru a ajunge la acelaș punctde plecare. – De aici apare – fără posibilitatea de a greși – că întreagamanifestare este o călătorie pentru a setransforma din nou în acel Izvor infinit care s-a destrămat în ea însăși pentrua se ‘’întregi’’ din nou, cu scopul de a menține propria eternitate.

Un exemplu grăitor este marea :convingătoare, perenă, cunoscătoare.

Marea se evaporă, vaporii crează nori,norii se transformă în ploaie, ploaia generează fluvii și fluviile duc apa deunde a pornit. – La gurile de vărsare apele fluviale sunt pe cale săîndeplinească un salt formidabil de calitate în timp ce se termină în călătorialor aventuroasă. Toate fluviile devin mare , mai devreme sau mai târziu. –Multitudinea cursurilor de ape devine o întregă mare în care se varsă.

Chiar și copacul vine din pământ și seîntoarce tot acolo într-o zi. – Cenușa din care este zămislit omul se va întoarceîn pământ după moartea fizică. Este un fapt dovedit că totul trebuie să seîntoarcă la punctul de plecare, și până nu se întâmplă acest lucru esteimposibil să înceapă un nou ciclu, o altă ‘’revoluție’’. Este prea evident căîntregul Cosmos nu poate să se sustragă aceluiaș destin ca al lucrurilormărunte ce trec sub ochii noștrii. Înțelegerea analogiilor între lumea mică șilumea galactică, nu cere nici o diplomă în fizica astronomică și nici mișcareaplanetei. Este suficient să debarasăm mintea și inima de lestul de cultură cenu e cultură, și după aceia totul este legibil, just, simplu, adevărat, maiales adevărat !

La lumina intuiției exprimate pe temacosmogonică, fie asupra genezei umane, ochii noștrii, inima noastră, vibrațiilenoastre nu pot face altceva decât a “vedea” maestozitatea Universului ca pe o mamă într-ostare de infinită de graviditate.

Se axplică asfel de ce Natura întreagăeste pretutindeni o iubire triplă de armonie, de lumină, de frumusețe, decreativitate , de libertate.

Totul este muzică, cântec, culoare,bucurie !

Ar ajunge să intrăm invizibil în corpulunei femei in actul concepției, pentru a admira precocitatea tuturor celulelorce formează corpul pînă la naștere. – Este triunful vieții!

Cu nașterea copilului femeia se naștepe ea însăși, cu simbolul pe care –l face deja Mama Univers. – Și noi masculii,ce reprezentăm energiile spirituale in circulație liberă, într-adevăr suntematât de grijulii și protectivi față de cel ce stă în pântec ?

Noi masculii trebuie să fim Samuraiineînvinși in apărarea celui ce stă in pîntec.

Oare suntem chiar așa într-adevăr?

Sau î-l lovim din toate părțile?

Când cineva ne întrabă de ce trăim ezoteric, de ce nu mâncăm animale, de ce respirăm corect, de ce proiectămlumină pretutindeni, de ce îngrijim bolnavii, de ce iubim atît copii....etc.,etc.

Noi răspundem simplu : “PENTUA AJUTA MAMA NOASTĂ NATURĂ SĂ NASCĂ”

Indată ce a dobândit cunoașterea căomul este o triplă dimensiune făcută din spirit, din minte și din corp, trebuiesă aibe forța să ajute omul inteligent să înțelegă că el trebuie să hrăneascătoate aceste trei entități. Să ne oprim numai la nivelul gastric și să murim defoame în propriile lumi mentale și spirituale semnifică să ne reducem lanivelul animalelor,

Nutriția tridimensională învață cvum săne procurăm alimentele superioare fără a prezenta cititorului sau bolnavuluiobligații grave sau imposibile.

O dată intuită tripla necesitate de amânca și prin acel joc de corespondențe pe care-l știm din lucrurile’’mici’’ șidin lucrurile ‘’mari’’, in mod impulsiv se ridică în minte că omului îi trebuie treisatisfacții nutriționale – și omul este microcosmosul – și Pământul este prinextensie macrocosmosul ce necesită trei calități de hrană.

“cea ce este aici se găsește șialtundeva zice o maximă antică și misterioasă, la care se adaugă:“Cea ce nu este aici, nu este nicăieri șiînsfârșit: “Cea ce este acum va fiîntotdeauna. Cea ce nu este acum nu va mai fi nicicând!”

Deci necesitatea omului este necesitatea întregului univers.

Deducerea inevitabilă : este datoriaomului să hrănească planeta sa cu substanțe spirituale, deoarece printre toatecreaturile existente numai omul are darul de a produce energie de înaltăcalitate.

“Și dacă nu o face?” – întrebă cel cecontestă – “Ce s-ar întâmpla?”

Suntem aici să o spunem. După ce aînțeles că nu este posibil să se alimenteze numai cu substanțe comestibile,fără a degrada viața mai mult sau mai puțin mizeră, aceste efecte ‘’trebuie’’să se producă și pe această insulă pierdută în spațiu, botezat cu numele Pămnt.Să nu ne pierdem in vorbărie : insula este foarte bolnavă. Ca să stabilim un diagnostic Pămîntului, ajunge să diagnosticăm pe om. Dacă bolile acestuia derivă din denutriția mentală și spirituală, acea a Pământului are aceași origine.

De aici nu se scapă.

Luați aminte bine că nutriția tridimensională, în timp ce salvează și protejază omul de orice dizgrație,acționează simultan și asupra ecosistemului inclusiv asupra climei,anotimpurilor, cultivațiilor, casei, asupra aproapelui nostru.

Carențele cronice de nutrițiespirituală – ziceam – că dăunează omului și distrug mediul, care însă nu poateasista impotent la degradarea lui mai mult dedât atât. Nu uitați că ecosistemuleste întotdeuna în acea stare de

Gestațieparticulară care trebuie să ducă cu orice cost la concluzi, la fericire.O femeie gravidă, disperată, înfometată, conștientă de creautura din pântectrebuie cu orice chip sămânânce, ce va face dacă nimeni nu o ajută? – FURĂ MÂNCAREA – Nu atât pentru eaînsăși , cât pentru creatura din ea. Dacă ar fi singură pe lume, ar putea săaleagă să moară de foame, dar dacă este un copil la mijloc nici o lege nu arpute-o opri, atunci fură, și face bine.

Rușinea actului de a fura nu o lezeazănicidecum, dar va cădea asupra acelora care nu o ajută. Ei bine, credeți saunu, planeta noastră se comportă în acelaș mod.

Acest ‘’super-om’’tehnologic atimpurilor moderne, nu numai că distruge rezervele spirituale ale Pământului(ucideri în masă de animale, pești mari, foraje, galerii, despăduriri, poluări,avorturi cu milioanele, masacrul de copii, violențe asupra minorilor, etc..)dar împiedică chiar și tentativele pe care ea le promovează spontan (migrațiide păsări, germinații naturale, erupții vulcanice, parcursuri fluviale, izvoarede ape, etc..) pentru a-și procura de la sine cea ce omul a încetat să le dea.

În alți termeni : “omul ucide Pământulsău!

Ochi pentru ochi. Pământul ucide omulși face bine cea ce face, are tot dreptul ! – mama natură însărcinată esteconstrânsă să acționeze brutal nu numai in a supraviețui, dar pentru toatăUmanitatea

E ca și cînd omul ar fi o specie de‘’contribuabil’’ universal chemat să plătească dar nu cu bani, ci cu energiispirituale, ca Marea Naștere să aibe loc in mod regulamentar. Ajutorul uman sepoate face prin două moduri, la alegere : sau folosind mintea sa pentru agermina inteligențe creative (mintea le-a primit intenționat) și până aicitotul este perfect, sau poate opta plătind prin suferințe, dureri, accidente,orori crude, boli, cutremure, toate aceste lucruri care se transformă in totatâtea energii spirituale.

Evidența degenerării pe tot câmpul încare cultura umană se afundă este atât de răspândită că și Autoritateareligioasă o denunță și se plânge de ea. In coincidență cu acestea se răspândescboli teribile, accidente aviatice, navale, rutiere, suferințe de orice tip,amputări, delicte terifiante, dispariții de persoane, minciuni, infamii,genocide, războaie, dezastre considerate eronat naturale. Maximul efort ce seface contra acestora constă în alocațiile cele mai mari acordate laboratoarelorștințifice și în anumite slujbe solemne pe ici pe colo în lume. Omului este lașîn obligațiile lui de Cavaler al Marii Mame gravide și forțele terestre îl rănesc și îi ucid fără milă și fără săprivească în față pe niciunul.

Aceasta este Justiția Supremă pe care o înțelegem noi!

Știința și credința vor oare săoblojească rănile. – Dacă nu înțeleg unde este problema cum ar putea găsiremedii ?

Corespondența Omului de Aur – Umanitateeste acea analoagă cu Drojdia – Pâinea, ce demonstrează și mai mult că noi nuputem fi mai- nainte să fim pîine și apoi drojdie. Va fi invers. – Și corpulfiind ultimul inel a unei spirale triple, merge de la sine - că dacă avem oboală fizică , trebuie să purtăm latent oboală spirituală, cât și una mentală neapărat.

Noile valori descoperite, ezoterismulstelelor ca centre spirituale, metamorfozele ciclice ale omului în aparițiaaueri sale, minunatul simbolism al Femeii ca născătoare pămînteană și în acelaștimp Mama Ultimei Nașteri, incredibila înălțare a fecundării vegetale șianimale nu necesar ca fenomen, ci precum o descoperire, ce micro motoare de noi creșteri spirituale șiîn sfîrșit, victoria triumfală asupra morții, redau minții infinitul său rol demeditație, de arbitru și de salvare a întregii Creații.

Marea noastră Energie infinită nu puteasă nu creeze o minune mai mare decât acea de a ne face să intuim de a fii o parte din tot și în aceaș timp totul acelaș.

Avem nevoie de un exemplu.

Dacă un Pin ar produce cinci sute sau cinci mii de conuri și toate aceste conuri ar germina am avea cinci sute sau cinci mii de arbori toți asemănători. – Dar dacă acelaș Pin naște ipoteticvorbind o sămânță unică, din acea sămânță ar naște – in fiecare caz – un singurși unic arbore și nu o multitudine de exemplare. Nici chiar acel singur și unicarbore nou nu ar putea închide în elînsuși suma tuturor forțelor Pinilor ce nu s-au născut din lipsa germinației. –Cea ce demonstreză că Energia Universalăse exprimă în întregime într-un singur individ, cât și într-o multitudine, și toate acestea fără a dilua puterea sacreativă. Și din acest motiv Isus repeta : “Toată împărăția lui Dumnezeu (energia universală) stă în fiecare dintre voi”.

Din exemplul citat mai sus, confirmatin existența sa a Omului din Nazareth, putem fi siguri că în afara noastră nueste nimic altfel, ci copii a cea ce suntem deja. Nu se face diferență dacăaceste copii nu ne seamănă, fiind vorba de stele, mări, copaci, pești,păsări....sunt toate - aceste copii–diferențe tot ale acelei Energii unice de care vorbim de atâta timp.

Fiecare din aceste creaturi, sau copii cum lenumim acum, considerate în subiectivitatea lor , sunt toate autonome. Niciunadintre ele nu necesită încărcarea cu energia alteia, fiind toate pline deputere pe care condițiile lor existențiale o cer.

Modul de a trăi ezoteric a fiecăruiaeste acela numai dacă se desfășoară în perfectă armonie cu fiecare creatură vieși aceasta este o mașină biologică căreia nu-i lipsește nimic. Nici dimensiunile, și celula este ‘’totul’’. Trecând din minune în minune înțelegem că tot ceeste în imens ‘’trebuie’’ să fie și în infim, trebuie să încheiem că în fiecarecelulă trebuie să zacă – cine știe în ce scriere ermetică – memoriile șimisterele întregului Univers.

Incredibil! – Dar nu poate fi altfel.

In definitiv , oricum ar sta lucrurile, dacă suntem ‘’totul’’ și suntem ‘’infimi’’ , nu se poate suprima idea că ceace ‘’Suntem’’ trebuie să fie marcat în intimitatea vieții noastre. Și cum noiavem o viață interioară și una exterioară reprezentată de familie, de muncă, desocietate, etc... trebuie să facem în așa fel ca între două planuri ale vieții– interioare și exterioare- să fie cele mai perfecte înțelegeri :

Și iată armonia . – În mod clar sunt măcardouă lucruri esențiale de remarcat:

1).A decide despre ce este vorba

2). Este viațaexterioară care trebuie să se adapteze celei interioare, și nu – cum seîntâmplă azi - viceversa

Spuneam mai-nainte că gândurile,imaginile, cuvintele, acțiunile trebuie să fie produse in sintonie cu realitatea existențială închisă în fiecare dintre celule. Ziceam adineaori cădacă acest lucru nu se întâmplă se crează adevărate și proprii scurt-circuite ,nu cele electrice ci cele mentale care dezorientează organizarea biologică încare aceste celule au un rol determinant.

Potrivit părerii voastre , o oarecare boală este o manifestare de ordine sau de dereglare? – Atunci ,prevenirea contra bolii începe de la restabilirea armoniei interioare a omului,care este și o curățire, transparență, cinste, fără de care sănătatea esteamenințată de pretutindeni.

Eventual dacă s-ar numi migdal un cais și ar continua să o facă, acel pom ar continua săproducă caise. – Dacă numele vostru e Jack și unul v-ar chema John , insistândastfel v-ar irita în sfârșit.

Iată câteva exemple decomportamente care sunt perfect înarmonie cu celulele noastre:

Este adevărat că Soarele se naște la Est și apune în Vest ?

Bine.- Acest adevăr este înscris înfiecare ADN. Nimic și nimeni nu ar putea să-l elimine .

Este adevărat că fiecare se îndreaptăspre contrariul său ?

Bine . – Chiar și boala se transformă în inversul ei, care este sănătatea. Acest adevăr este înscris în fiecare ADN.

Este adevărat că pomii, Soarele șiizvoarele dau fructe, căldură și apă tuturor fără discriminări și fărăcompensații?

Bine. – Să ne gândim, tot Universuleste un concurs continu de voluntariat.

Acesta adevăr este înscris în fiecareADN.

Este adevărat că partea cea mai nobilăși reprezentativă a corpului este la situată la înălțime și nu în jos?
Bine. – Acest adevăr este înscris înfiecare ADN. Nimeni nu poate demonstra contrariul.

Este adevărat că toată apa unui fluviu , înainte de a se vărsaîn ocean este cea de la vărsare ?

Bine .- ȘI acest adevăr este înscris înfiecare ADN. Nu este persoană ce să o dezmintă.

Este adevărat că uniunea opozițiilor face să nască viața ?

și cum o face! – până ce un ovulfeminin și un spermatozoid sunt separați, ei sunt antagoniști. Dar dacă se unesc , naște viața.

Este adevărat că Universul nu poateavea legi savante care să ne regleze viața in devenirea sa ?

Aceste legi sau principii există șisunt mai puțin de zece în total.

Cum sunt codificate ? – Unde suntadunate ? – Desigur în fiecare ADN.

Dacă apoi științele noastre nu reușescsă dezlege noduriile nucleelor celulare pentru a descifra adevărul conținut înele, această problemă de incapacitate umană care nu trebuie să dezorientezeconștiințele, o dată intuit fiind faptul că acele legi trăiesc și suntinfailibile.

Este adevărat că o celulă , înlimitele posibilităților sale este în măsură să se repare pe ea însăși?

Nu este un biolog care să nu confirmeaceastă capacitate înăscută a celulei. Dacă acest lucru este adevărat înmicrocomos, trebuie să fie in mod egal și în macrocosmos. Această afirmație, nuar fi dezmințită de nici una dintre celulele noastre, dacă ar putea vorbi. Fărăa merge mai mult inainte, dacă sistemul solar este pentru noi macrocosmosul,pentru o celulă - așa de mică șiinvizibilă – macrocosmosul ei este reprezentat de întreaga noastră persoană.

Sunteți de acord că apartamentul vostru este – simbolic- un Univers în miniatură ? – Chiar și întregul sistem solareste acelaș lucru. Chiar și o celulă! – Mediile diverse ale casei voastre suntraportate la evenimentele ordinii cosmice care se repetă în viața umană. –Dormitorul reprezintă perioada în care suntem Izvor infinit, în care visăm unnou Univers care va fi și participarea noastă in acesta. – Bucătăria,adevăratul atelier al vieții este simbolul “comestibilității” universale și amutațiilor petrecute în prezența omului. Dacă omul mânâncă, trebuie să găteascăși trebuie să transforme în continu energiile sale.

Este adevărat că Natura economisește? –Sau vi se pare risipitoare?

Judecând după enorma forțăconservatoare pe care ea o pune în semințe ce le produce, ar trebui premiată cupremiul Nobel al iscusinței. Observând-o în procesele de reciclare arezidurilor sale și a chiriașilor ei, ar merita o super diplomă de laureată îneconomie.

Și acest lucru este știut de fiecareADN.

În jurul nostru deci este o întreagășcoală de înțelepciune și de atenție.

Din moment ce suntem Natură și noi,suntem cea mai bună natură, cea ce însemnă că aceași criterii operează și încorp. Ajunge să ne gândim – să cităm un exemplu elocvent – ce se întâmplăîntr-o fată anemică. Pentru a nu irosi sânge , ce ar agrava anemia, organismulblochează un timp nedeterminat ciclul menstrual. La acest punct mediculcomercial însărcinat cu problema menstruației neglijează carența sângelui, șipoate mai interesat de efectele medicamentului specific, propune fetei untratament șoc pentru a forța reabilitarea ciclului.


Cine știe câte ‘’insultări’’ a vomitatacel sânge față de femeie și medicul ei stupid că a distrus un act voit deeconomie ce a lezat fata.

Pe de altă parte , tendința deeconomisire este asfel simțită de organism pe care omul instinctiv o extindeasupra tuturor lucrurilor pe care îl înteresează, mai ales banul.

Dacă înțelegem că suntem o proiecție aTaranscedenței, și că în mediul uman domnește peste tot sensul de economisire,acest lucru trebuie să ne convingă că și în sferele cele mai înalte existănecesitatea de a economisi.

A economisi, bine-nțeles, nu însemnă afi avar, calic, ci înseamnă generozitate, bogăție , încredere.

“ Partea cea mai bună stă întotdeauna în principiu”.

Ce prezențe ezoterice se ascund înjocul copiilor?

Cei primii șase ani de viață prezintăapariția Izvorului Infinit în aspectele sale de a se manifesta. Nu se poatenega deci, că în acel interval de timp există o prioritate calitativă a întregii energiicare apoi se va împrăștia. Partea cea mai bună stă întotdeuna în principiu. Derestul am intuit deja că la început totul era lumină. Așa precum copilul are unnumăr mai mare de globule roșii față de un adult, în mod egal el posedă ointensitate de lumină interioară ce nu are egal.

Care este privilegiul esențial alenergiei în expansiune? Creativitatea! – Și partea cea mai bună din ea? Prima ,în mod clar! –

Acea reprezentată în jocul copiilor? Exact!

Chiar și Manifestarea a avut ocopilărie, nu vi se pare?

Ea ar trebuie văzută și iubită ca oființă vie imensă cu o sarcină precisă și inderogabilă. Am văzut-o și amînțeles-o deja. Copilăria copiilor noștrii trezește amintirea unei alte copilăriitrăite “in illo tempore” și pe carecopii în mod continu o fac prin jocurile lor, adevărate și proprii invențiicreative.

Și cum primul lucru pe care Izvorul îlcreă – în timp ce se transforma în Univers – fu lumina, putem fii siguri că ,copilăria Universului precum joaca copiilor au un element comun primar alvieții : Lumina!

Săriturile , cercurile, cursele,strigătele , faptul de a se chema încontinu, dorința de a fi remarcați de ceimari, oboseala ce nu mai sosește, refuzul de a intra în casă, nu sunt altcevadecât puternice proiecții de Lumină pe care aceștia o iradiază împrejur. Într-ometropolă, cu cât mulți copii sunt duși în parc să se joace cu atât seîmbunătățește vaiața locuitorilor săi în mod neașteptat.

“Copii se pot defini ca cei mai mari binefăcători spirituali ai Umanității “

Atunci când sunt mijloace , ce face un tată pentru proprii copii ?

Le procură acestora o casă înconjuratăde pomi și cîmpii.

Jocul lor în aer liber – cu părințiicare îi privesc, mama mai ales – sunt primele lumini ale Creației Universaleaflate încă sub supraveghierea Mamei Izvor, înainte de a se transforma de tot.Și din acest motiv fiul vrea să se joace în zona vizivă a mamei și nu in acea ababy-sitter-ului, a măicuții sau a învățătoarei de la grădiniță, sau și mai răuîn aceia a străinilor.

Știrile ne prezintă cu nelinișticrescătoare despre nou născuți găsitți în tomberoanele de gunoi sau in vasul WC. Potrivit legii Universului, autoarea unui asfel de delict ar trebuibiciuită până la moarte.

Una dintre învățăturile date de Misterele antice era că munca Universului este în acelaș timp un joc.Hinduismul ne învață că toată manifestarea este ‘’dansul Shivei’’ și aceiașidoctrină este găsită și în ‘’Misterele Eleusine’’. Inițiații acelor Mistereaveau printre alte experiențe și acea de a simți cea ce conținea ‘’coșulsfânt’’; adică ‘’jucăriile’’ lui Dionisos, Copilul Divin. Tradiția ne spune căaceste jucării erau zarurile, titirezul, mingea și oglinda. ‘’Zarurile’’eraucele cinci Corpuri Platonice ce dau axa de dezvoltare a elementelor chimice șia cristalurilor; ‘’Titirezul’’era modelul ultimului atom fizic ; ‘’mingea’’,modelul pământului și ‘’oglinda’’simbolul celor șapte planete pe care sereflectă cea ce Planul lui Dumnezeu formează în înălțimi.

Acestea erau ‘’jucăriile’’Planului Divin înaspectul său de Copil Divin, și inițiații Eleusini erau învățați că proceselenaturii provoacă un profund curent de bucurie.

Toate principiile pe care acesta leoperează a incercat să le expună, sunt rezumate în următoarea diagramă:

Principile evoluției

1 – Conștiința divină se dezvăluie

În viață și în materie.

2 – Forma moare pentru a elibera viața.

Vița se întoarce în forme mai evoluate.

3 – Costrucție geometrică in toate

formele, vizibile și invizibile.

4 – Toate costrucțiile urmează

modele arhietipice ce sunt

în planurile superioare.

5 – Omul întărește individualitatea sa

( centrul său) cu egoism;

o întrece, radiind în afară

cu sacrificiul sinelui.

6 – Viața divină există în toate

Lucrurile – minerale, plante, mări, animale, om, îngeri – nefiind aici mai mult sau acolo mai puțin,

ci pretutindeni ca o perfectă divinitate.

Întoarecere la Izvorul Infinit

Apa oricărui fluviu mare își dă seamacă se transformă în mare numai când sosește la vărsare. Fluviul infinit alvieții începe fantastica sa aventură onirică prin deschiderea Izvorului șiîncheie călătoria sa în momentul în care stă să treacă într-un nou Izvor perfecidentic cu primul.

Izvorul și vărsarea fluviului existențial sunt două punți extreme ale podului, infinit de altfel, ce urcă subforma de curcubeu pe toți munții și pe văile cunoștinței.

Nu poate fi lumină dacă nu este Izvor. Nu poate fiomul dacă lipsește lumina primordială. Nu poate di Cunoștință fără om.

Nici o întoarcere nu poate fi intuităși trăită fără o Cunoaștere preliminară și specifică. În sfârșit, Nu se ajungela nici un Izvor dacă se vine de la vărsare, adică intuiția Întoarcerii.

În jurul întâlnirii finale,experiențele zilei oferă nenumărate analogii.

Iată câteva :

a) – re întoarcerea Soarelui înfiecare dimineață.

b) – ciclul anotimpurilor.

c) - migrațiapăsărilor.

d) – re înoarcerea frunzelor pe pământ.

e) – vărsarea tuturor apelor înmare.

f) – întoarcerea acasă dupămuncă.

g) – am învățat copii noștrii căsămânța unui fruct pe care-l mâncăm (mandarine, cireșe, caise ecc...) nu se aruncăla gunoi , ci pe pământ. Și atunci, un câmp , un strat, un gard viu și un vasplin de pământ oferă elanul pentru un gest grandios, plin de semnificații pecare copii îl înțeleg la perfecție, putând învăța chiar pe părinții lor.

Orice regulă înainte de a fi’’ terestră’’ trebuie să fie mai întâi celestă”. Adică nu esteposibil să inventăm un modus operandi cuonoscător, care să nu aibe o corelațiespeculară cu lumea transcendentală. In lipsa unui imprimatur de cunoaștere, lucrul nu funcționează și dese ori seîntoarce împotriva inventatorului

INTELIGENȚA CELULELOR

O boală nu este altceva decât in capacitatea celulelor de a ordona organul bolnav să repare materialele uzate și de a îndeplini în mod eficace sarcinile proprii. Acest lucru este valabil șipentru celula individuală și pentru o cooperare imperfectă între ele, în totalitatealor; poate fi deci și o revoltă generală din marea republică constituită din ele.

Numai cooperând celulele vor putea înmod reciproc să-și ușureze munca, dar niciuna dintre ele nu poate să sesustragă , și nu poate fi scutită de propria menire specifică.

Pentru orice lipsă de orice fel se produc boli locale sau generale potrivit gradului, naturii și importanțeilipsei sau revoltei celulelor.

Putem afirma liniștit că corpul umaneste compus dintr-un număr unfinit de celule ce formează la rândul lor mușchii,nervii, țesuturile, sângele, oasele, părul , unghiile. Celula este organismulprezent în orice parte cât de mică a corpului uman; țesuturile și nervii defapt sunt aglomerări de celule, fiecare celulă are nucleul său pe care-l putemcompara cu un gălbenuș de ou. Ele se nasc , se reproduc, mor și sunt absorbite,în acest mod viața și sănătatea noastră sunt asigurate printr-o regenerarecontinuă a celulelor.

Atunci când omul ar reuși să reglezecreșterea, viața și moartea, el ar deveni un creator.
Până azi medicina ortodoxă afirmă căbolile fizice nu sunt altceva decât deranjamente ale celulelor din care estecompus corpul uman, și prin urmare a readuce aceste celule la o activitate șila o funcționare normală semnifică a vindeca corpul.

Vă prezint acum o parte interesantă deHouston re propusă de Stevens : ‘’Putem considera un agregat de celule ca pe oconfederație în care există o maximă specializare in funcțiuni și o mai maredistribuție a sarcinilor. Rezultatul unei munci atât de laborioase dediferențiere este și în organismul animalelor superioare cu atingerea a maimult de treizeci de tipuri de cellule diverse.. Pentru a cita câteva exemple,avem : celulele musculare care produc datorită energiei lor vitale,contracțiile sau întinderea mușchilor, celulele tesutului conjunctiv carecoordonează producția și conservarea fibrelor elastice care fac legătura la organe și la îmbrăcarea corpului,celulele țesutului osos a căror menire principală este de a absorbi și depozitasărurile de calciu în schelet și în articulații; celulele pilifere, cornee carefixează silicații necesari să protejeze și să apere organismul; celuleleglandulare a căror funcție constă mai ales să extragă și să combine substanțesanguine apte să producă sucurile gastrice necesare desfășurării proceselordigestive ; celulele sângelui pe care le putem compara cu măturătorii șireparatorii organismului; celulele proprii celor cinci simțuri, ale vederii,auzului, mirosului, pipăitului și gustului ce pun în mișcare toate acele aparatecapabile de a transmite, celulelor sensibile ale creierului lumini, sunete,mirosuri senzații și gusturi ; celulele pulmonare ce sunt adecvate construiriițesuturilor ce introduc oxigenul și elimină bioxidul de carbon și orice altprodus deșeu, celulele hepatice și multe altele, care se ocupă de conversiachimică a deșeurilor sau să faciliteze digestia ; cele mai complexe și interesante; celulele nervoase sunt

‘’ unicul tip de celule care nu se reproduc”.

Toata această mulțime de celule colaborează perfect in interesul vieții umane, fiecare îndeplinind cu preciziebine stabilită, propria obligație specifică. Desigur, celulele cerebrale suntcele mai difernțiate și ele au cea mai mare capacitate organizativă: eleconstituie un adevărat și propriu sistem telegrafic viu, capabil să transmitămesaje și impulsuri în cele mai îndepărtate părți ale corpului formând o rețea perfectă de comunicare.

Printre toate tipurile de celule, celemai numeroase sunt cele sanguine : ajunge să ne gândim că într-un corp umanlocuiesc mai mult de șaptezecișisinci de miliarde de globule roșii. Să vedemcum se desfășoară reproducția celulară. Atunci când celula a atins complecta sadezvoltare, tinde să se divizeze în două sau mai multe celule , care la rândullor continuă să se divizeze; in acest fel Natura prevede conservarea speciei înființele unicelulare și creșterea corpului în cele pluri celulare

Reproducerea celulară se poate face îndouă moduri : prin diviziune directă sau mitoza și prin diviziune indirectă sauamitoza. În om acest lucru se întâmplă prin scindare, adică nucleul celulei sealungește, deci se rupe la mijloc până se divide în două părți dând naștere la două celule. In ciuda micimii sale, fiecare celulă este un organism foarte complicat.

Nucleul ce pare să conțină numai nucleoizi, conține de fapt și substanțe minunate ca de exemplu genele- ființepe care noi le ignorăm aproape de tot exceptând tendințele ereditare acelulelor și a oamenilor. Privitor la acest lucru, școala noastră este animatăde noi speranțe și de deschiderea unor noi căi datorită și cercetăriloravansate efectuate în România de cel ce vă scrie ; vezi:‘’psiho-neuro-imuno-genetica prenatală de Stromillo’’, care plecă propriu de laconsiderația unei posibilități de mutare a caracteristicilor genetice alecorpului uman și deci de la capacitatea de a decide a priori care vor ficaracteristicile somatice și de-a dreptul psihice a omului în embrion.

Vedem acum cât sunt de prețioase aceste minuscule organisme pentru a perpetua viața umană : să ne gândim că în fiecaresecundă o mulțime de celule bătrâne dispar pentru a fi înlocuite de altele, totcorpul nostru se re înoiește , azi nu numai o singură particulă de materie dincare eram compuși un an în urmă este în viață: ajung câteva săptămâni pentru aînlocui complect pielea noastră, câteva luni pentru a re înoi alte părți alecorpului.

Tocmai pentru a demonstra inteligențacare guvernează cele mai minuscule celule vom încerca să vă prezentem în modsintetic tot procesul care se desfășoară într-o rană, zgârietură, julireapielii. Suntem de altfel destul de obișuniți cu asfel de întâmplări și nu negândim cât de complex poate fi procesul de vindecare.

Să examinăm de exemplu lucrarea devindecare a unei răni comune imaginându-ne leziunea printr-un microscop foarteputernic. Dacă ar exista o lentilă capabilă să ne demonstreze fiecare celulăactivă, ne-am găsi în fața unui spectacol asemănător cu ce urmează: pieleavătămată și țesuturile, vasele sanguine și cele limfatice, glandele, mușchii șinervii, deci asistăm la o revărsare de sânge în contact cu substanțe impure cear putea contamina țesuturile.

Și iată că , prin terminațiilenervoase, vor fi lansate de creier mesaje de ajutor la toate celuleleindispensabile reparării. În acelaș timp , în timp ce încep să soseascăcelulele capabile de a vindeca rana, cele sanguine, in contact cu atmosferaîncep să se coaguleze formând o mică crustă capabilă să închidă rana. Totaceste celule furnizează rapid hrana necesară celulelor epiteliale până semultiplică pe cele două laturi ale rănii până se reunesc.Celulele noi formatese unesc cu vasele sanguine in așa fel ca să construiască canale tubulareînchise. În acelaș fel toate celulele nervoase re activează liniile lor întreruptepentru a reabilita eficient legătura și a permite transmiterea de ordine dincreier. In toată această muncă este evidentă prezența unei inteligențesuperioare. Mușchii de fapt nu se unesc cu nervii , nici vasele sanguine cuțesutul conjunctiv, ci totul urmează un program prestabilit. Infine, o datăterminată reparația internă, crusta dispare, celulele epiteliale reconstruiescacoperirea externă și rana poate fi considerată vindecată.

Întotdeauna trebuie să ținem minte, că această lucrare de vindecare este accelerată de o nutriție adecvată și perfectă,precum și de o stare mintală și spirituală echilibrată, vezi : ‘’Nutrițiapsiho-neuro-ortocitomoleculară de Stromillo). Atunci când corpul este într-ostare de deprimare fizică și mentală, această lucrare este întârziatăconsiderabil. Acest fapt ne spune că nuputem înlocui Natura , ci putem doar colabora cu ea. Această putererenăscătoare la propriu, nu este altceva decât o împingere instinctivă,existentă în fiecare organism viu către conservare.

Viața și inteligența celulelor,deșteaptă mintea subconștientă și celulele nu sunt altceva decât concentrațiafizică a acestei minți, așa cum celulele creierului (neuronii) sunt pentrumintea conștientă. Toate sunt prevăzute cu un grad deinteligență necesară pentru a desfășura propria sarcină.Celulele microscopicepopulează țesuturile organice și fiecare dintre aceste celule este o entitatevie și intaligentă; deci nu se poate stabili limita existentă între Viață șiminte, deoarece fiecare oganism viu este în acelaș timp și inteligență.

Știința biologică, după ani decercetări a ajuns să afirme cu siguranță ‘’la fiecare nivel de viață, de la ceamai simplă la cea mai evoluată putem obeserva prezența fenomenelor psihologiceși nu numai pe cele materiale’’
Chiar și cel mai mic organismunicelular posedă toate caracteristicile omului. Cea ce este sublim înaceastă considerație nu este dat de suma inteligențalor existente în fiecarecelulă, ci de calitate. In alte cuvinte, fiecare celulă posedă un fel decunoștințe intuitive a legilor care guvernează propria existență, proporționatăcu evoluția sa privind condițiile de mediu, adică tot cea ce este indispensabilapărării propriei noastre existențe, conservării speciei noastre. Ea exercită oputere de alegere selecționând un tip de hrană față de un alt tip de hrană,între mâncăruri hrănitoare și cele ne hrănitoare. Posedă o memorie rudimentarăcare evită să repete experiențe neplăcute și care o face să se re întoarcă înlocul unde poate găsi propria hrană.
Individul complect este deja conținutîncă de la pariția celulei germinale a unui organism, din acel moment apoimateria, viața și inteligența sunt unite într-o legatură indisolubilă in așafel că rezultă dificil să discernem unde începe și unde se termină activitateauneia sau a alteia.
În concluzie din tot ce am prezentatputem afirma că :

‘’Mintea este izvorul fiecăreicapacități de acțiune’’.

Baza mentală ale tratamentelor

Așa cum am văzut, în fiecare particulă cât de mică a corpului uman există o parte a minții subconștiente astfel căcelula în chestiune poate explica menirea sa particulară în mulțimea de celuledin care face parte. Desigur, acelaș fenomen se întâmplă și la grupurile decelule care posedă acea anumită cantitate și calitate de minte care le permitacestora de a desfășura funcții în credințate lor.
În acelaș mod, urcând în grade, găsimcă și organele fizice posedă ‘’un suflet celular de grup’’ sau ‘’minte aorganului’’.

Referitor la aceasta s-a exprimatîntr-un mod clar Hudson:

“Fiecare organ al corpului este compus dintr-un anumit număr de celule care sunt programate într-un mod particular potrivit funcțiilor pe care organul trebuie să le îndeplinească, adică fiecare funcție fiziologică este îndeplinită prin cooperarea grupurilor de celule bine definite, privindcorpul ca un întreg putem observa că acest lucru nu este altceva decât o‘’confederație de grupe’’

Haeckel se exprimă astfel: “Individualitateafiziologică a organismului este asiguratăde sufletul țesuturilor, cea mai înaltă funcțiune psihologică a corpului nostru;pe care o putem defini o adevărată și proprie “republică celulară”. Eacoordonează “ sufletului celulelor”separate a “cețățenilor” intereprinzătorilor care costituie comunitatea...

“ De fapt celula-ou umană o dată ce afost fertilizată, se multiplică prin scindere, deci formează o colonie de celule, care la rândullor se diferențiazăși atunci datorită gradului lor de specializare șimodificărilor pe care le suferă țesuturile ce compun diverse organe se dezvoltăîncetul cu încetul.

Din cauza acesta organismulpluricelular al omului ca și cel al animalelor superioare, ar putea fi comparatcu o comunitate socială civilă în care numeroși indivizi ce o compun au odezvoltare ce urmărește trasee diverse, chiar dacă la origine ele erau simplecelule a structurii unice și ne diferențiate.

Noi considerăm că într-un viitorapropiat, știința umană va fi în măsură să facă multe descoperiri importanteprivind mintea colectivă a organelor și școlile actuale de medicină vorbeneficiia de aceste descoperiri pentru terapia bolilor organice.

În așteptarea acestei confirmări oficiale, aceia care practică tratamente mentale, aproape fără să-și dea seama,se adresează propriu acestui principiu.

Cel ce scrie aceste rânduri s-ainteresat datorită ani și ani de experiențe , de funcționarea minții organelorascultându-le pe fiecare ‘’ în fiecare zi mai mult’’ convins de a fi pe drumulcel bun către înțelegerea adevărului acestor teorii. El a constatat deasemeneacă terapiile bazate pe acest tip de experiență au dat întotdeauna rezultate cumult superioare celor bazate pe principii diferite .

Pare de fapt că, prin aplicareasugestiei directe aplicat organului afectat de boală, reacția pacientului săfie mult mai pregătită și activă de a propune teoria unei enorme diferențetipologice și calitative între diverse inteligențe a diverselor organe.

De exemplu, s-a constatat, cu enormăsatisfacție că inima este foarte inteligentă și deci adecvată să perceapăsugestii senine, drăgăstoase, dulci, sfaturi chiar și ordine; în timp ce ficatuleste de exemplu, este un organ a cărui minte este încăpățânată și capabil acere o ghidare deciză și volitivă . Stomacul pare de fapt foarte inteligent,mai ales când nu este leneș și maltratat din cauza mâncării în exces;

el ar putea răspunde imediat laacțiunile sugestive de orice tip, și am înțeles că poate fi ușor răsfățat șicondus în diverse moduri, așa cum se întâmplă cu anumiți copii.

Sistemul nervos , are o minte cu totul deosebită, capabilă de a accepta imediat sugestiile, dar adesea cu recepțiidificile, întru cât atenția sa este distrată de obicieiul de a se concentra pe reglementarea propriei munci.

Cât despre mintea intestinului, este necesar un tratament decis și drăgăstos, așa zis-ul pumn de fier în mănușă decatifea; în acelaș mod mintea uterului și a fiecărui organ feminin.

Făcând propriu referire la această formă de terapie a organelor prin mintea lor, autorul acestei cărți a afirmatîntr-o altă carte de a sa :

‘’ A trăi sănătos este a vrea acest lucru’’

‘’Nu trebuie să uitați niciodată ci voisunteți o minte care vorbește unei alte minți și nu cum în mod comun se credea, unei substanțe inerte’’.

În fiecare celulă, nerv, organ sauparte a corpului cum de altfel în corp în totalitatea sa, mintea este prezentăși va asculta mintea voastră centrală și i se va supune acesteia, și ea cândmintea centrală easte pozitivă către fiecare minte, organul este negativ către voi’’!

Desigur, în timpul fiecărui tratamenttrebuie să țineți cont de această idee încercând să vizualizați minteaorganelor în modul cel mai clar posibil, deoarece numai asfel puteți instauraîntre voi raportul cel mai strâns și deci veți putea acționa cu maxim de profit.

Amintiți-vă întotdeuna că pentru a daeficacitate sugestiilor nu trebuie să vă limitați să expuneți fonetic voințavoastră organului sau celulelor deoarece ele nu vor înțelege cuvintele, câtsemnificația pe care aceste cuvinte le reprezintă.

Permiteți să vă atrag încă o datăatenția voastră asupra principilului care guvernează boala și tratamentul.Aceasta este singurul crez medical la care aderăm azi și pe care î-l re afirmămdin grija noastră că ați putea uita de acest lucru.

O boală nu este altceva decât incapacitatea celulelor în măsură să condiționeze celulele bolnave de a repara materialele deteriorate și de a îndeplini eficace propriile îndatoriri. Acest lucru estevalabil și pentru celula individuală fie pentru o cooperare imperfectă întrecelule; poate fi deci și o revoltă generală a marii republici care constituie corpul.

Fără a ține cont de colaborarea reciprocă, fiecare celulă trebuie să îndeplinească propria sarcină particulară, chin, suferință și poate moarte.

Trebui să amintim întotdeuna că fiecarecelulă este o entitate vie cu propria misiune pe care nimeni alta nu este înmăsură să o îndeplinească. Atunci când o altă celulă se va ocupa deîndeplinirea acelei munci specifice carenu este de competența ei , va trăi, dar aceea care nu și-a îndeplinit propriamuncă nu va avea nici un beneficiu..

Pentru orice lipsă de acest tip seproduc boli locale sau generale potrivit gradului, naturii și importanțeilipsei sau revoltei celulelor. Terapia se bazează în a reconduce fiecare celulăla propria muncă, sau când un anumit număr din ele mor – pentru a restabilistarea generală de sănătate învățând alte celule să desfășoare munca acelorcelule care nu mai sunt.

Mijlocul necesar terapiei poate ficonstituit din orice substanță, procedură sau forță care să stimuleze, să ajutesau să îndepărteze obstacolele din fața celulelor ce trebuie să îndeplinească oanumită muncă.


Nu uitați niciodată că procesul vital care se desfășoară prin sau în celulăobține scopul său fie că este ajutat fie că acționează singur.

Propriu luând în considerațiune acestfapt, putem afirma că , sub unghiuri diverse, fiecare metodă de tratament poatefi utilă și valabilă privitoare la condițiile mentale ale individului sau la cese așteaptă.

Nu are mare importanță ce facem noi;pentrucă în realitate noi ne limităm să ajutăm și să asistăm, , nu tratăm...

Procesul care se desfășoară în fiecarecelulă este realmente inteligent pentru care metodele externe nu sunt altceva,la ultima analiză, decât sugerări date adevăratei operatoare: celula; deci,fiecare procedeu adoptat pentu a o ajuta să îndeplinească propria muncă poatefi primit sau refuzat potrivit tipului ei de sensibilitate.

Munca terapeutică se bazează perefacerea țesutului depreciat, și pe cooperarea celulelor , care sereintegrează și repară urmând un plan bine stabilit și necesar pentru muncareciprocă până când mulțimea celulelor poate prospera și îmbunătăți.

Aerul, apa, razele soarelui, hrana,etc.sunt alimente indispensabile pentru îndeplinirea muncii.

Ori de câte ori aceste elemente suntfurnizate într-o măsură și în condiții pozitive, celulele se servesc de acesteapentru a reconstrui cea ce a fost consumat , și făcând acest lucru se servescde forțele lor intene.

Este necesar ca să reținețisemnificația reală a termenelui – de multe ori abuzat de noi - de“extern”.

Prin acest termen vrem să afirmăm căfiecare forță ce acționează în afara celulei bolnave este considerată externă,chiar dacă este mișcată mental.

Bazându-ne pe această teorie putemspune că atunci când intervin bolile există întotdeuna o acțiune directă a uneienergii externe, referindu-ne la definiția indicată mai sus.

În acelaș mod este clar că fiecareboală poate fi tratată de energia internă, sau de cea care se află în celulă.Când este o celulă suferindă, noi îi stăm toți împrejur, unii aducând unmedicament, alții electricitate, unii aducând apă, căldură sau atenție; unii cuforța gândului, unii cu hipernutriția necesară pentru o mai bună circulațieîntr-o zonă anumită a corpului, însfârșit prin alte din miile de metodologii terapeutice existente ; toți suntemdeci destul de apropiați, măcar cât ne dăm seama că ne servim pur și simplu destimuli diverși în tentativa de a ajuta pe vindecătorul real așezat în celulaînsăși, furnizându-i pe lângă materialul necesar, energie ; asfel încâtdatorită ajutoarelor, menirea sa să se poată desfășura rapid și să fiefacilitată la maxim.

Iată o idee ce corespunde mai multrealității asupra naturii bolii, sau mai bine, o idee exactă despre ce esteboala nu există : în realitate cunoaștem foarte puțin despre esența realăa bolilor.

Este clar că majoritatea medicilor au oidee percisă despre asta.

Noi reținem că teoria universalacceptată este acea care consideră boala ca o entitate distructivă, cea ce estepuțin clar este -dacă cea ce semnifică acțiune distructivă din partea aceleiașentități sau de un alt lucru ce acționează asupra ei ; făcând referire laanumite expresii folosite normal în tezele medicale putem fi iluminați privitorla acest subiect. Ei se exprimă asfel : boala ne ‘’atacă’’ sau ‘’ se găseșteîntr-un organ’’ se manifestă în noi și urmează propriul drum, etc. Se mai zicedespre boală că ea este ‘’malignă’’, ‘’ de primul stadiu, de stadiul trei,etc’’sau benignă ‘’ce pare că rezistă la orice tratament ‘’ sau ‘’cedeazăușor’’. De fapt în toate aceste afirmații boala este considerată ca o entitatevie care posedă un caracter propriu, înclinații și calități generice. Un cevace se instalează în vitalitate implicând toate forțele sale pentru a distrugeenergiile vitale ale organismului nostru.

De fapt boala este descrisă ca și cândar fi vorba de un șoarece închis într-un grânar sau într-un dulap ; în acelașfel se descriu eforturile făcute pentru a-l face să iasă și să-l ucidem; ca șicând acest lucru ar părăsi sau ar suprima orice alt lucru viu...

De altfel , astfel de teorii șifuncționări ale bolii încep să fie considerate ca nesusținute chiar și în lumeamedicală.

Orice lucru viu este întotdeunaorganizat într-o formă, deci dacă vrem să considerăm boala ca pe o entitate vieva trebui să fim în măsură să vedem și să descriem forma acesteia, lucru ce nus-a întâmplat până azi.

Oamenii primitivi considerau bolile cape ceva subtil și misterios ce punea stăpânire pe ei și făcea parcursul săufără a face nici o referire la cauzele ce o determinau.

Și s-a descris o concepție asemănătoarea suferințelor printr-un limbaj care afost apoi transmis din generație în generație, aproape nealterat până ân zilelenoastre.

Asfel cea ce profesază anumiți mediciacum, nu este decât incarnare și rechemare a acelui concept. Nu este improbabilca aceaș expresie ‘’acțiune distructivă’’ să fie interpretată de mai multe orica o acțiune distructivă derivând chiar din vitalitate....fiecare proces vitalsub forma organică se dezvoltă protrivit legilor bine definite, puterea sacrește lent până când organizarea atinge culmea sa ; după acea începe, tot lentdeclinul până când – fără suferințe și efort – sufletul trece dicolo ; toateacestea când condițiile de viață sunt cât mai naturale și favorabile. În cazulîn care sunt negative, este evident că și rezultatele vor fi negative. Incircumstanțe asemănătoare, energia vitală acționează mai bine pentru a garanta normalitatea corpului.

‘’ Cea ce ne propunem să demonstrămeste că boala nu este absolut în antagonism cu acțiunile vitale, ci este unefort pentru a re aduce ordinea în organismul răvășit; este deci o acțiune vitală defensivă.”

Nu va fi considerată ca o tendință dedecădere sau un rezultat al unei asemenea tendințe din partea organismuluinostru, ci ca o tendință ascendentă ( o autoconservatoare) derivată din lipsasupunerii la legile naturale.

Nu este decât o acțiune anormală cauzată decondiții anormale”.

Să luăm bine aminte că forța vitală nu este altceva decât acțiunea subconștientului care operează și acționează prinsistemul simpatic, mintea organelor și cea a celulelor.

In ultima analiză, energia vitală este energia mentală!

Să nu uităm niciodată că subconștientul însemnă în mod constantopera de a reconstrui, a repara, a dezvolta, a hrăni, dând susținere și reglândsecrețiile corpului ; făcând și dând cea ce este mai bun fie încercând săelimine anomaliile, până când această eliminare devine imposibilă.

Tot ce s-a spus până acum ca experiențădemonstrează ( și toți medii o admit) omul ce are o mare putere vitală se vavindeca de aproape toate leziunile, exceptând când e vorba de o distrugere aleorganelor vitale ;

Când vitalitatea este scăzută procesulde vindecare este mult întârziat , poate chiar imposibil ; acest lucru poate fiexplicat numai refăcând principiul potrivit căruia vitalitatea operează numaiîn sens constructiv față de viață și sănătate, abuzând la maxim capacitățile încircumstanțe și în momentul impactului fenomenologic , dacă opera sa este îndreptată în sens distructiv, se vaajunge în scurt timp la o moarte certă.

Fiind admisă existența unei inteligențecapabile să regleze funcțiunile organice într-o stare desăvârșită de sănătate,drept urmare și pentru starea de boală vom avea în funcțiune aceaș inteligențăsau energie care însă nu reușește să îndeplinească misiunea sa. Dacă eșuează cereajutor și tocmai pentru a acorda acest ajutor se cere cooperarea oricăruimijloc terapeutic. Nu există medic inteligent și pregătit care pretinde că areușit să facă ceva mai mult decât ‘’să ajute natura’’ să restabileascăcondițiile normale ale organismului nostru’’

Din tot ce am prezentat și demonstratin toate argumentele tratate mai nainte, credem că rezultă evident că așa cumeste considerată sănătatea ca o funcționare normală a subconștientului, înacelaș mod boala nu este altceva decât rezultatul unei funcționări anormale.

Nouă ne ajunge să știm că inteligențaorganică există și că este adevărata energie directoare care în mod obișnuitregleză activitatea miliardelor de celule din care este compus corpul nostru.

Ea se va considera ca un organism mental susceptibil de vitalitate dinpartea tuturor mijloacelor terapeutice cunoscute – și pentru o cauză oarecare –ea nu reușește să îndeplinească perfect funcțiunile sale in oricare parte alestructurii fizice.

Meritul principal a acesteicercetări și scopul acesteia este mai ales acela de a demonstra importanțaputerii minții asupra sănătății corpului, asupra funcționării sale perfecte. Defapt, din paginile precedente rezultă clar că gândurile pozitive sau negativece domnesc în mintea noastră produc la sfârșit, efecte negative sau pozitiveasupra sănătății in general.

Acestea fiind spuse, amîncercat să fac o cercetare meticuloasă pentru a putea individua, urcând secoleîn urmă, nașterea acestui principiu fundamental al terapiei mentale și celulareascuns și obstrucționat de mii de nume,forme și teorii diverse ce au fost asumate de națiuni, condiții de mediu ,portivit uzanțelor și obiceiurilor popoarelor.
Mario Michelangelo Stromillo

avatar
Remus

Numarul mesajelor : 55
Varsta : 41
Localizare : Arad
Puncte : 25009
Data de inscriere : 24/10/2010

Revenir en haut Aller en bas

Partager cet article sur : Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

Mario Michelangelo :: Commentaires

avatar

Message le Dim Oct 24, 2010 8:25 pm par Korsakov

Felicitari Remus .

Revenir en haut Aller en bas

Message le Dim Oct 24, 2010 9:48 pm par Myka

Superb..Fascinant .Multumim pentru text.

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Lun Oct 25, 2010 10:06 pm par Marta

Interesant material .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Lun Oct 25, 2010 10:42 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

Si mie mi-a placut postarea lui Remus .
Il astept cu noutati .

Revenir en haut Aller en bas

Message  par Contenu sponsorisé

Revenir en haut Aller en bas

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Revenir en haut


 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum