Acupuncture et homéopathie
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Derniers sujets
» Thyroïdite - traitement homéopathique
Hier à 4:01 pm par Perseu

» Diabéte neurogéne
Sam Aoû 05, 2017 1:51 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Narcissisme traitement homéopathique
Ven Aoû 04, 2017 12:01 am par Jescard Michael

» L'action d'acupuncture
Sam Juil 29, 2017 5:11 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Coma discussions
Ven Juil 21, 2017 8:09 am par Dr.Ioan Dumitrescu

» Agaricus blazei
Mer Juil 05, 2017 11:47 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

» Trousse d'urgence homéopathique
Mer Juil 05, 2017 9:54 pm par Dr.Ioan Dumitrescu

»  Hernie discale apres la chirurgie
Lun Juil 03, 2017 10:54 am par Dr.Ioan Dumitrescu

-

Add to netvibes

-

301 Redirect Code Generator Tool

Get our toolbar!
[Valid RSS]
Flux RSS


Yahoo! 
MSN 



Radio China Internațional

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Aller en bas

18112010

Message 

Radio China Internațional




Stratagema «îndepărtează scara după ce urcă la etaj» din capodopera militară din China antică «Cele 36 de stratageme».
Expresia „îndepărtează scara după ce urcă la etaj" provine dintr-o istorioară. Se spune că în secolul al II-lea, Liu Biao, care conducea ținutul Jingzhou, avea mare slăbiciune pentru fiul său mai mic, Liu Qi. Dar soția sa din a doua căsăstorie, Cai, îl iubea mai mult pe Liu Cong, fiul cel mare al lui Liu Biao, și încerca în fel și chip să semene discordie între Liu Qi și tătăl lui. Liu Qi simțea că se află în mare pericol. A cerut de mai multe ori sfaturi de la Zhuge Liang. Dar acesta n-a vrut să se amestece în problemele casnice ale altora.
Într-o zi Liu Qi l-a invitat pe Zhuge Liang ca să bea vin împreună. După ce au urcat amândoi la etaj, unde era pregătită masa, și au început să bea, Liu Qi a dat ordin însoțitorilor săi să îndepărteze pe furiș scara.
„Acum nu ne vede și nu ne aude nimeni. Ce vorbiți intră numai în urechile mele. Vă rog să-mi spuneți ce pot face", s-a adresat respectuos Liu Qi lui Zhuge Liang.

Neavând încotro, Zhuge i-a povestit lui Liu o întâmplare din vechime. El a spus că în perioada Primăverii și Toamnei (722-481 î.Hr.) Li Ji, favorita regelui din statul Jin, intenționa să-i ucidă pe cei doi fii ai acestuia, prinții Shen Sheng și Chong Er. Chong Er, care știa foarte bine că Li Ji era o femeie foarte periculoasă, s-a refugiat într-un alt stat. Shen Sheng, băiat cumsecade, a rămas acasă ca să aibă grijă de tatăl său.
Într-o zi Shen Sheng i-a pregătit tatălui niște delicatese. Li Ji le-a schimbat pe ascuns cu preparate otrăvite. Apoi a propus intenționat înainte de masă ca cineva să guste mai întâi din mâncăruri, motivând că acestea au fost aduse de afară. A dat ordin unei slugi să mănânce din ele. După ce a înghițit puțin, sluga a murit pe loc.
Extrem de furios, regele l-a blestemat pe prinț și a decis să-i pună capăt zilelor. Prințul s-a sinucis fără să se apere.
„Shen Sheng și-a pierdut viața din cauză că a rămas, iar Chong Er a scăpat pentru că a plecat", a conchis Zhuge Liang.

Liu Qi a înțeles imediat ce vrea să spună Zhuge. A cerut tatălului său să fie trimis în Jiangxia, reușind astfel să scape de primejdioasa mamă vitreagă.

Liu Qi l-a invitat pe Zhuge să se urce la etaj ca să ceară sfaturi de la el. El a îndepărtat scara pentru a elimina orice îngrijorare din partea acestuia.

Stratagema «a îndepărta scara după ce urcă la etaj» poate fi aplicată pe plan militar atât pentru crearea unei situații speciale pentru însuși autorul, cât și pentru inamicul acestuia.

În Arta Războiului de Sun Zi se explică că prin „îndepărtarea scării", oastea pusă de comandantul ei într-o situație dificilă poate lupta pe viață și pe moarte cu inamicul.

În secolul al II-lea î.Hr., după destrămarea imperiului Qin, Liu Bang și Xiang Yu, amândoi cu oști colosale, s-au angajat într-un război pentru putere. Xie, regele micului stat Zhao, a trecut de partea lui Xiang Yu. Ca să slăbească puterea lui Xiang, Liu Bang a dat ordin lui Han Xin și Zhang Er să atace statul Zhao. Armata statului Zhao cu un efectiv de 200.000 de ostași, sub comanda regelui și a comandantului șef Chen Yu, s-a masat la trecătoarea Jingxing din munții Taihang, pentru a purta o bătălie decisivă cu armata inamică.
Han Xin, conștient că avea o armată mult mai slabă, a decis ca zece mii de ostași de ai săi să se ascundă într-o pădure sub comanda lui Zhang Er, iar restul oștii să întâmpine oastea inamică.
După prima confruntare, Han Xin a dat ordin trupelor sale să se retragă, creând impresia că nu putea ține piept ofensivei inamicului. Când ostașii săi au ajuns pe malul unei apei, el le-a declarat: „Nu mai avem unde să ne retragem. Numai lupta poate să ne scape."
Ostașii lui Han Xin au reintrat în bătălie. În acest moment, oastea condusă de Zhang Er a apărut pe neașteptate în spatele inamicului, dându-i o lovitură surprinzătoare.
Atacată din față și din spate, armata Zhao a fost decimată. Comandantul-șef a fost ucis, iar regele a fost luat prizonier.
Prin urmare, o armată mică poate învinge o armată mare când este pusă într-o situație dificilă, precum un om urcat la etaj, cu scara însă îndepărtată.
Radio China Internațional. V-am prezentat stratagema «a îndepărta scara după ce urcă la etaj» din capodopera militară din China antică «Cele 36 de stratageme». Ediția de astăzi a rubricii „Cultura chineză" a fost pregătită de Zhu Kewen și prezentată de Li Xin, care vă mulțumesc pentru atenție.

Sursa : Radio China Internațional.
avatar
vstgx
Moderator
Moderator

Numarul mesajelor : 832
Varsta : 41
Puncte : 28931
Data de inscriere : 17/02/2010

Revenir en haut Aller en bas

Partager cet article sur : Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

Radio China Internațional :: Commentaires

avatar

Message le Jeu Nov 18, 2010 12:57 pm par vstgx

A fost odată un cioban care păștea o turmă de oi pe o pășune de la poalele unui munte. Nu după mult timp, a venit și un văcar ca să-și pască vaca pe aceeași pășune.

Pe când stătea la taifas cu ciobanul, văcarul pocnea din când în când din biciul pe care-l ținea în mână. Atunci, ciobanul îl întrebă:

- De ce ai venit cu biciul, nu cumva lovești cu el în vacă?

- Păi cum? Zise văcarul, uneori, când vacii îi vine toanele, dacă nu-i dai o lecție, nu se cumințește.

- De ce adopți o metodă așa de violentă față de ea, se cade s-o tratezi cu puțină omenie, mai zise ciobanul.

- Atunci, replică văcarul, arătând pușca de lângă cioban, de ce ai pușca asupra ta? Nu e oare un act brutal când folosești arma de foc?

Ciobanul începu să vorbească în doi peri:

- Iau cu mine pușca doar de văzul lumii, cu gândul să-i sperii pe cei care încearcă să fure oi. De fapt eu personal nu am folosit niciodată așa ceva.

Auzind vorbele ciobanului, văcarul nu se putu stăpâni să nu schițeze un zâmbet disprețuitor, și nu mai spuse nimic.

Deodată, se auzi un urlet îngrozitor. Văcarul văzu pe coama muntelui un tigru gonind înspre ei și-l averiză pe cioban:

- Fii aten, vine un tigru.

Speriat de moarte, ciobanul fugi mâncând pământul, și ajunse la un copac în care se cățără cu chiu cu vai, până sus.

Văcarul, rămânând unde era, luă pușca ciobanului în mână și ochi tigrul.

- Nu, nu trage în el! Strigă ciobanul de sus, dacă scoți fiara din sărite, va fi vai de noi.

Văcarul, fără să țină seamă de el, deschise focul și tigrul căzu mort.

Atunci, ciobanul coborâ din copac, smulse pușca din mâna văcarului, o renâncărcă și îndreptând-o spre văcar, zise aspru:

- Adu repede vaca ta ca să care tigrul mort la mine acasă!

Văcarul vru să spună ceva, dar fu întrerupt de cioban:

- Gura! De nu, te omor!

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Nov 18, 2010 12:58 pm par vstgx

„A scoate lemne de foc de sub cazan" este nu numai numele unei stratageme din arta războiului, ci și o expresie foarte des întrebuințată de chinezi, expresie ce apare în proverbul „pentru ca apa în clocot să se răcească, scoate lemne de foc de sub cazan", deci să rezolvi problema din temelie.

Ca stratagemă militară, „a scoate lemne de sub cazan" sugerează mult mai mult. În opinia teoreticienilor militari, apa din cazan se încălzește cu lemne. Apa în clocot și focul sunt primejcioase, pe când lemnele pot fi luate cu mâinile. Prin urmare, în confruntarea cu inamici puternici, șansa victoriei este minimă și costul poate să fie foarte mare. În această situație, trebuie evitată confruntarea directă, căutate punctele vulnerabile ale inamicului, și lansat atacul în momentul oportun ca să fie slăbită din temelie capacitatea de luptă a inamicului.

În practică sunt multe metode de a găsi punctele slabe al inamicului, precum descurajarea inamicului prin mijloacele psihice, atacarea bazelor și depozitelor acestuia, tăierea liniilor de transport sau căilor de comunicații etc. Toate pot fi însumate în expresia „a scoate lemne de sub cazan". Aplicarea adecvată a acestor metode în funcție de condițiile concrete poate da rezultate neașteptat de bune.

În secolul al 10-lea a trăit Xue Changru, guvernatorul unei regiuni din China. Într-o zi s-a produs o rebeliune în regiunea condusă de el. Rebelii au ucis mulți demnitari locali și au incendiat clădirile administrative. Toți funcționarii s-au înspăimântat, cu excepția lui Xue. Acesta a venit neînsoțit de nimeni în tabăra rebelilor și s-a adrest ostașilor răzvrătiți cu un ton aspru și solemn:

„Mulți din voi au părinții și copii. Dacă veți participa în continuare la rebeliune, va fi un dezastru nu numai pentru voi, ci și pentru ai voștri. Dacă predați acum armele, vă asigur că nu vă voi trage la răspsundere."

Unii dintre ostașii au început să murmure. Xue Changru și-a dat seama că mulți din ei n-au participat de bună voie la rebeliune. El a continuat:

„Cei care sunt pentru rebeliune, să treacă în stânga! Cei care au fost obligați să participe, în partea dreaptă!"

Drept rezultat, sute de ostași au trecut în dreapta. Căpeteniile rebelilor, ce erau foarte puțini, înspăimântate, au dat bir cu fugiții și s-au ascuns în sate. Demnitarul și ostașii lui au cerut populației ajutor și în scurtă vreme organizatorii rebeliunii au fost prinși.

Xue Changru a aplicat cu succes în acest incident stratagema «a scoate lemne de sub cazan». Pentru Xue, rebelii înarmați erau puternici. Dar ei aveau părinți și copii. Aceștia puteau fi ușor atacați. Mai întâi Xue a atras atenția rebelilor că consecințele rebeliunii sunt foarte grave. Apoi le-a spus că cei care au fost obligați să participe la rebeliune pot fi iertați. În felul acesta a reușit să izoleze căpeteniile răzvrătite. Fără sprijinul majorității ostaților, acestea n-au putut decât să fugă.

În aplicarea stratagemei «a scoate lemne de sub cazan» este foarte important să descoperi contradicțiile din sânul inamicilor, să te folosești de verigile slabe care pot afecta situația în ansamblu a unui conflict armat, să lansezi atacul la momentul oportun. În China și în alte țări au fost multe ciocniri care pot servi ca exemplu. În toate acestea cei care au reușit să blocheze aprovizionarea inamicilor și căile acestora de retragere au câștigat ușor bătălii.

Și în societatea noastră sunt multe cazuri de aplicare a stratagemei «a scoate lemne de sub cazan». De exemplu, în perioada în care se dezvoltă într-un ritm excesiv unele sectoare precum cel imobliar, în care se fac investiții mari cu ajutorul creditelor bancare și crește riscul inflației, este posibil ca banca centrală să reglementeze politica de creditare, ridicând rata dobânzii de referință a creditelor și rata rezervelor obligatorii bancare. Când cantitatea de bani în circulație se reduce, ritmul de creștere a investițiilor scade fără doar și poate.

Aici, Radio China Internațional. În rubrica „Cultura chineză" de astăzi, v-am prezentat stratagema «a scoate lemne de sub cazan» din capodopera militară din China antică «Cele 36 de stratageme». Realizatorul Zhu Kewen și prezentatoarea Li Xin vă mulțumesc pentru atenție.
http://romanian*cri.cn/272/2009/03/16/1s93821.htm

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Nov 18, 2010 1:34 pm par vstgx

În vremurile de demult, trăia la poalele munților din miazănoapte un moșneag pe nume Yu Gong. La cei nouăzeci de ani ai săi, se mai simțea încă în putere, numai că îl măcina o mare supărare: Doi munți Taihangshan și Wangwushan – de lângă casa lui, îi împiedicau drumul spre miazăzi.

Într-o zi, Yu Gong a adunăt pe toți ai lui și le-a spus:

-M-am gândit că de ne-om uni puterile, am putea dărăma piedicile astea și ne-om tăia cale dreaptă spre miazăzi. Ei, ce ziceți? Vă învoiți, ori ba?"

Încuviințară cu toții și, fără a mai pierde vremea, s-au și apucat de treabă. Yu Gong, împreună cu trei dintre fiii săi, și cu nepoții, începură să sape muntele, să umple coșurile cu pământ și pietre, deșertându-le în Marea Bohai. Trudiră ei din zori și până în noapte, trecu și vara, veni și iarna, dar din apriga lor muncă, mai nimic nu se vedea.

Zhi Sou, un alt moșneag din partea locului, râdea de Yu Gong și căuta într-una să-l abată de la gândul cel năstrușnic de a reteza munții, zicându-i:

-Isprăvește omule, nu fi raspuns! Ești bătrân, n-ai să biruiești!"

Dar Yu Gong i-o întoarse:

-Ba, raspuns ești tu! Să știi de la mine, că după ce eu m-oi stinge, viața o merge înainte prin urmașii mei, prin urmașii urmașilor mei, care, la rândul lor, s-or înmulți și alți prunci s-or ivi. Așa că neamul meu s-o înlănțui și-o creșteîntruna; iar munții ăștia tot s-or micșora. Și-om trudi să-i năruim, să ne facem viața"

Zhi Sou nu mai avu ce să răspundă. Dar, vorbele lui Yu Gong rostite cu atâta

Ndârjire au ajusn la urechile Zeului Munților, ce se afla atunci tocmai pe creasta unui nor. Speriat, a alergat să-lo vestească pe Împăratul Cerului care, la rândul lui, înduioșat de voința și râvna lui Yu Gong, a poruncit pe dată celor doi flăcăi ai Zeului Puterii să mute ei cei doi munți din loc. Trimișii au luat fiecare câte un munte în spinare și i-au îânfipt –ș unul la răsăritul ținuui Shu, altul – în partea de miazăzi a ținutului Yong. Și așa, Yu Gong a scăpat de supărare și a trăit în tihnă alături de urmașii săi, în mândra lui casă de pe drumul drept, nestânjenit de munți, care acum, se zăreau hăt departe.

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Nov 18, 2010 1:36 pm par vstgx

36 de stratageme».

A ademeni tigrul să iasă din munți înseamnă a căuta în fel și chip să determini tigrul să abandoneze munții ocupați de el. În China tigrul este considerat regele munților pe care-i stăpânește. În timpurile străvechi aceste animale reprezentau o amenințare serioasă pentru viața populației. Pentru a-i ucide, se recurgea deseori la metoda determinării animalelor să iasă din munți ca să poată fi mai ușor lovite. Mai târziu, s-a formulat statagema «a ademeni tigrul să iasă din munți». În aplicarea acesteia, comandantul de oaste încearcă să-l determine pe inamicul să părăsească zona unde are condiții avantajoase ca să-l poată învinge.

În colecția militară din China antică «Cele 36 de stratageme» se arată: A asalta un oraș în ciuda condițiilor defavorabile este o tactică proastă și poate duce la eșec. Când inamicii dispun de condiții geografice favorabile și sunt bine pregătiți pentru bătălie, nu trebuie să mai insiști să-i ataci. Tactica corectă este să-i faci pe inamici, prin metode ingenios concepute, să abondoneze locul cu apărare solidă. În aplicarea în război a stratagemei «a ademeni tigrul să iasă din munți», important este să reușești să-l ispitești cu succes. În istoria Chinei a fost o bătălie care poate servi ca exemplu de aplicare a acestei stratageme.

La începutul secolului al doilea China se afla în perioada divizării în 3 regate, Wei, Shu și Wu. În acea vreme conducătorii de oști din diferite regiuni încercau cu toții să-și extindă sfera de influență. Sun Ce, suveranul statului Wu, dorea să acapareze orașul Lujian, o poziție strategică importantă. Liu Xun, care stăpânea Lujian, avea o oaste puternică. Orașul păzit de el, cu condiții geografice favorabile, era foarte greu de cucerit. Sun Ce era conștient că dacă ataca orașul, șansa de victorie era minimă.

După consultări purtate cu subordonații, Sun Ce a decis să recurgă la stratagema «a ademeni tigrul să iasă din munți». Știind bine că lui Liu Xun îi plăceau foarte mult avuțiile, i-a trimis un dar frumos împreună cu un răvaș în care-l proslăvea. I-a mai trimis lui Liu o cerere de ajutor în care spunea că este hărțuit încontinuu de oastea ținutului Shangliao. Plângându-se că armata sa era prea slabă ca să-i facă față, îl ruga pe Liu Xun să atace Shangliao cu forțele sale. „Dacă veți cuceri acest ținut, vă voi fi foarte recunoscător", se spunea în finalul epistolei.

Liu Ce a fost coplești de flatările lui Sun Ce. În plus, știa că Shangliao era un ținut foarte bogat. Crezând că Sun Ce, suveranul statului vecin, era un om lipsit de putere și fără ambiție care nu putea constitui vreo amenințare, a decis să trimită trupele să atace Shangliao. Ajutorul său, Liu Ye, a încercat din răsputeri să-l oprească, dar Liu Xun nu i-a dat ascultare. El și-a pierdut capacitatea de judecată în fața darului frumos și a cuvintelor de laudă din partea lui Sun Ce.

Sun a urmărit tot timpul evoluția situației din Lujiang. Aflând că Liu Xun a plecat în fruntea a sute de mii de soldați în direcția ținutului Shangliao și orașul său a rămas aproape nepăzit, Sun Ce, bucurs din cale afară, a atacat imediat orașul. Fără să întâmpine vreo rezistență puternică, l-a cucerit în scurtă vreme. Oastea lui Liu Xun lansa în acest timp atacuri violente asupra ținutului Shangliao, fără să obțină însă vreo victorie. Aflând că Sun Ce a ocupat Lujiang, Liu Xun a fost nevoit să se refugieze în altă localitate, precum un câine vagabond.

Stratagema «a ademeni tigrul să iasă din munți» a fost larg aplicată și în conflictele militare din epoca contemporană. În anii 30-40 ai secolului trecut Japonia a pus la cale un război de agresiune împotriva Chinei. Trupele japoneze bine dotate au ocupat în primul rând orașe mari și poziții strategice din China. Forțele militare conduse de Partidul Comunist Chinez, raspuns dotate și aproape lipsite de arme grele, erau incapabile să se înfrunte pe față cu trupele invadatoare. Pentru a da inamicilor lovituri nimicitoare, trupele chineze au izbutit de mai multe ori să-i ademenească pe militarii japonezi să iasă din orașe și fortărețe, obținând rezultate foarte bune.

În rubrica noastră v-am prezentat anterior și stratagema «a ataca în est făcând zarvă în vest». Credem că aceasta produce efecte similare stratagemei prezentate astăzi. Numai că «a ataca în est făcând zarvă în vest» acordă importanță creării impresiei false pentru inamic, iar «a ademeni tigrul să iasă din munți» cere celui ce face uz de ea să-l determine pe inamic să-și abandoneze mediul favorabil ca să poată fi biruit mai ușor.

Aici, Radio China Internațional. V-am prezentat stratagema «a ademeni tigrul să iasă din munți» din colecția militară din China antică «Cele 36 de stratageme». Cu aceasta am încheiat rubrica „Cultura chineză", o ediție pregătită de Zhu Kewen și prezentată de Li Xin, care vă mulțumesc pentru atenție.
http://romanian*cri.cn/272/2010/05/24/1s108804.htm

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Nov 18, 2010 7:58 pm par vstgx

După Yan Hui, tare drag i-a fost lui Confucius și discipolul său Zi Lu. Acesta, când a intrat ucenic la marele dascăl, nu era decât un biet oștean. La cea dintâi întâlnire pe care Zi Lu a avut-o cu Confucius, dascălul l-a întrebat: „Ce-ți place mai mult?"

Zi Lu a răspuns fără să clipească: „Paloșul!"

Odată, pe când Confucius se afla într-o călătorie, l-a trimis pe Zi Lu să-i aducă apă dintr-un izvor ce se afla în adândul codrului. Acesta a găsit izvorul și tocmai când a vrut să umple ulciorul i-a apărut în față un tigru fioros. Cuprins de groază, văzând că scăpare nu-are, s-a prins în luptă cu dihania și, după ce s-au luptat o vreme, Zi Lu a izbutit să se agațe de coada tigrului pe care, înfășurând-o în jurul brațului, a smuls-o cu putere. Coada tigrului s-a rupt pe loc. Nemaiputând de durere, fiara a luat-o la fugă, iar Zi Lu s-a întors la Confucius, cu ulciorul în mână și coada tigrului în sân.

Mulțumit în sinea lui, Zi Lu l-a întrebat pe dascăl:

„Spuneți-mi, vă rog, cum ar putea omorî un viteaz cu faimă un tigru?"

„Dându-i una în cap."

„Dar un viteaz mai puțin vestit?"

„Smulgându-i urechile."

„Dar un viteaz oarecare?"

„Un viteaz oarecare l-ar apuca de coadă."

Rușinându-se, Zi Lu n-a mai putut rosti nici o vorbă. A scos coada tigrului din sân, a aruncat-o cât colo, și înciudat, și-a zis: „Dascălul știa de la bun început că lângă izvor era un tigru. Nu m-a trimis cu dinadins după apă, vrând să mă piardă? N-am ce zice, la un nemilos dascăl am intrat în ucenie!"

Și, fără să cugete, a luat o piatră, și a ascuns-o tot în sân, cu gând să-l omoare pe Confucius. Înfățișându-se la dascăl, l-a întrebat:

„Spuneți-mi, vă rog, maestre, cum ar putea un viteaz cu faimă să omoare un om?"

„Cu pensula," i-a răspuns liniștit Confucius.

„Dar un viteaz mai puțin vestit?"

„Cu vorba!"

„Dar un viteaz oarecare?"

„Ei, dacă un viteaz oarecare vrea să omoare un om," i-a răspuns

Confucius, „o face cu o piatră ascunsă în sân."

Văzând Zi Lu că dascălul i-a ghicit iarăși gândul, n-a mai avut ce face și, scoțând pe furiș piatra din sân, a aruncat-o.

Din ziua aceea, ucenicul a început să-și prețuiască din toată inima dascălul și i-a rămas credincios pentru totdeauna.

Dar nici Confucius nu pregeta să se laude cu el, spunând: „De când îl am pe Zi Lu învățăcel, nu mai îndrăznește nimeni să mă împroaște cu ocări."
http://romanian*cri.cn/241/2009/07/15/1s98550.htm

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Nov 18, 2010 8:57 pm par vstgx

De mult de demult a fost un boier care avea trei fii. Boierul îmbătrânit a căzut bolnav. Văzând că boala i-se înrăutățea pe zi ce trece și fără speranța de însănătoșire, boierul își chemă pe cei trei fii în apropierea patului său și îl întrebă pe fiul cel mare:

- Mă tem că boala mea nu mai are leac. După ce voi muri, cum ai dori să mă îmormântezi?

- Fii liniștit, tata. Am să-ți amenajez o ceremonie funerară fastuoasă, invitând cît mai mulți preoți daoiști să facă o mare slujbă. Am să-ți mai confecționez cel mai bun sicriu și să te îmbrac cu cele mai bune straie….

Dar nici nici nu termină ce avea de spus, fu oprit de bătrânul boier:

- Taci din gură, risipitor ce ești! Nu mai vreau să te văd."

La aceeași întrebare, cel de-al doilea fiu răspunse:

- După mine, funeraliile trebuie să fie mai modeste.

Dar nici de data aceasta, bătrânul nu se mulțumi de răspunsul fiului și se întoarse cu spatele spre el, fără să-l bage în seamă.

In cele din urmă, fu întrebat și mezinul, care, știind bine firea tatalui, îi răspunse fără să se gândească:

- Tatăl, ai vrut toată viața, doar să primești banii fără să-i cheltuiești niciodată. Așa că de vei muri, am să încerc să scot și eu ceva gologani din moartea ta.

- Spune-mi ce ai de gând? întrebă boierul cel muribund.

- Am să te jupuiesc. Pielea ta am s-o vând celui care confecționează și vinde tobe; carnea ta, s-o vând unui stăpân de restaurant.

- Dar, oasele ce mai rămân?

- Am să-le ard în cenușă și o folosesc drept îngrășământ.

Auzind cuvintele fiului său mic, boierul zâmbi satisfăcut, și scoas de la brâu o legătură de chei pe care i-o înmână fiului mic, zicând:

- Fiul meu, acum pot muri liniștit, dând avuția acestei familii pe mâna ta.
http://romanian*cri.cn/241/2009/04/08/1s95051.htm

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Nov 18, 2010 9:00 pm par vstgx

O legendă mitologică din China antică spune că demult, tare de mult, Zeul Yandi, adică Împăratul Arșiței, avea o fiică pe nume Nu Wa, pe care o iubea nespus. Într-o zi, Nu Wa s-a dus cu luntrea să se preumble de una singură pe Marea dinspre soare-răsare. Deodată, stihiile s-au dezlănțuit, valuri mari au început să se rostogolească cu atâta furie că biata Nu Wa s-a răsturnat cu luntrea și a fost dusă în adâncuri.

Sufletul copilei era năpădit de tristețe. Pierită în mare, nu putea îndura să zacă acolo în întunecime, așa că s-a preschimbat într-o pasăre pestriță, cu ciocul alb și ghearele roșii. Această frumoasă pasăre, ce aducea cu prințesa Nu Wa de altădată, a fost numită Jing Wei.

Jing Wei a tot zburat în căutarea unui sălaș, până ce l-a găsit în muntele Fajiu dinspre miazănoapte. Nici o clipă nu a uitat de marea ce-i răpise tinerețea și îndârjită, a hotărât să se răzbune. Dar cum putea o biață pasăre să înfrângă marea? „Va trebui să pot și am să pot!", și-a zis ea cu îndrăzneală și a început să ia în cioc din Munții dinspre soare-apune, ba o pietricică, ba o crenguță și isă zboare spre mare, unde le arunca. Marea, stârnindu-și valurile furioase, îi spunea rânjind:

-Păsărico, încetează-ți truda zadarnică! Un milion de ani âde-ar fi să robotești și tot n-ai să mă poți răpune!"

De sus din văzduh, Jing Wei îl răspundea:

-Nu un milion de ani, ci până la sfârșitul lumii de-ar fi să mă zbat, m-oi zbate necontenit să te acopăr!"

-Dar de ce mă urăști așa de tare?"

-Pentru că mi-ai răpit viața, nemiloaso, și ca să izbăvesc și alte vieți tinere din calea furiilor tale!"

-Ha, ha,ha!" a râs marea în hohote de talazuri. „Atunci vezi-ți mai departe de lucru, păsărică prostuță ce ești!"

-Fii încredintață că așa voi face! Și să știi de la minecă, o dată și-odată, tot voi birui și-n pământ te-oi preface!" i-a strigat Jing Wei cu glasul plin de obidă. Așa se face că amărâtă, pasărea Jing Wei tot zboară de-atunci și până-n zilele noastre între Munții dinspre soare-apune și Marea dinspre soare răsare, urmându-și cruda soartă.
http://romanian*cri.cn/241/2009/04/15/1s95357.htm

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Ven Nov 19, 2010 7:52 am par Feodora

Frumoase povestirile, citesc restul diseara .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Ven Nov 19, 2010 4:48 pm par Dr.Ionescu Sterian

Interesant .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Ven Nov 19, 2010 5:53 pm par Cernev

Dragute copy paste .

A prins si vsutul asta un pont .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Sam Nov 20, 2010 2:27 am par Rely

Au o filozofie ciudata asiaticii astia .

Revenir en haut Aller en bas

Message  par Contenu sponsorisé

Revenir en haut Aller en bas

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Revenir en haut


 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum