Mercurul din vaccinuri

a. Generalităţi

b. Acţiunea Thiomersalului:

- Acţiune alergică

– Sindromul de hiperactivitate (ADHD)

– Autism

– Studii care atestă legătura dintre mercur şi autism

– Renunţarea la vaccinuri cu Thiomersal, dar nu de tot…

2.) Aluminiul din vaccinuri, numit “micul secret murdar” al imunologilor



Textul articolului:

Datorită substanţelor pe care le conţin, vaccinurile intoxică organismul, cu urmări grave în timp. Dacă vaccinurile nu ar fi fost considerate de-a lungul timpului, prin renumele pe care l-au căpătat, o adevărată “vacă sfântă”, bună de muls, nu ar fi fost posibilă folosirea îndelungată a unor substanţe neurotoxice folosite drept conservanţi precum mercurul, fără ca să fie necesar. De ce? Doar fiindcă aşa a fost dintotdeauna şi poate fiindcă nimeni nu a pus la îndoială “siguranţa“ unor preparate cu un trecut istoric atât de cunoscut. (“Lob der Krankheit”, Bert Ehgartner, 2008, p. 175).

1.) Mercurul din vaccinuri

a.) Generalităţi

Mercurul s-a folosit pentru prima dată de către medicul Girolamo Fracastoro din Verona – colegul medicului german Paracelsius – în terapia sifilisului. Tratamentul era cumplit, pacienţii aveau dureri foarte mari, fără ca să poată fi însă salvaţi de această boală venerică. Majoritatea mureau de sifilis sau rămâneau cu sechele nervoase ( tremor accentuat, etc). Însuşi Fracastoro, în anul 1546, atrage atenţia asupra pericolului mercurului, dar fără rezultat. Până în sec XX, când se descoperă antibioticele, mercurul rămâne ca tratament de bază în tratarea sifilisului.

Folosirea mercurului în componenţa vaccinurilor devine un obicei începând cu sec XX : în anul 1930 Compania Farmaceutică Eli Lilly din SUA foloseşte pentru prima dată Thiomersal pentru fabricarea vaccinului antidifteric. Un procent de 49,6 % din această substanţă conţine mercur organic, neurotoxic. Pe vremea aceea vaccinurile nu erau individualizate, ci erau ţinute în recipient mai mari, de unde medicul folosea cât era necesar, după care se stocau în continuare în frigider. De aceea era nevoie de un conservant. Ori mercurul, datorită toxicităţii lui apăra vaccinul de bacterii şi mucegaiuri. S-a luat această măsură fiindcă în anul 1928, imediat după vaccinare, au murit 11 copii. Deşi a fost clar pentru cei de la compania Eli Lilly că şi noul conservant va putea fi periculos pentru organism, au continuat să creadă că o doză mai mica de mercur nu ar putea fi toxică pentru sistemul nervos. Această eroare a dus la folosirea timp de zeci de ani a mercurului drept conservant pentru majoritatea vaccinurilor. Doar vaccinurile care conţin virusuri vii precum vaccinul antipoliomielitic şi antirujeolic nu au mercur, deoarece acesta ar distruge virusurile. (ibidem, p. 176-178).

În tot acest timp s-au auzit multe voci care atenţionează asupra pericolului pe care îl reprezintă mercurul din vaccinuri, fiind o adevărată otravă pentru nervi. Doar la mijlocul anilor ’90, Direcţiile de Sănătate din SUA, în urma unor studii legate de efectul mercurului asupra organismului, constată că Thiomersalul reprezintă o reală problemă pentru sănătate. Deoarece numărul vaccinurilor s-a triplat între anii 1980-2000, a crescut mult şi doza mercurului folosit la prepararea lor, depăşind cu mult doza maximă acceptată de către OMS ( Organizaţia Mondială a Sănătăţii) şi de EPA ( Environmental Protection Agency) din SUA. Un bebeluş de 5 kg nu poate primi o doză mai mare de 34 micrograme de mercur, conform EPA şi 159 micrograme conform OMS-ului ( mult mai “îngăduitor”). Un sugar care primeşte toate vaccinurile prescrise în primele 14 săptămâni de viaţă, adună în organism o cantitate de 187,5 micrograme de mercur. Ori această intoxicare a organismului are loc tocmai în perioada când se dezvoltă sistemul nervos al copilului, de altfel foarte sensibil în această fază. Pericolul cel mai mare s-a constatat la copiii născuţi înainte de termen, cu o greutate mai mică decât normal. O lucrare arată că este de ajuns vaccinul antihepatitc B care, administrat unui sugar mic, depăşeşte de 10 ori doza de mercur acceptată de către EPA. (Stajich GV et al.”Iatrogenic exposure to mercury after hepatitis B vaccination in preterm children”, J. Pediatr 2000; 136: 679-81.) Oficialităţile din SUA nici atunci nu au tras concluzia corectă că ar trebui exclus mercurul din toate vaccinurile pentru sugari. În vara anului 1991, atrag atenţia producătorilor de vaccinuri ca de acum încolo să nu mai introducă Thiomersal în noile vaccinuri, cele din stoc fiind folosite însă în continuare! Acelaş lucru l-au făcut din pură comoditate şi cei din Uniunea Europeană… În consecinţă, doar din anul 2001, au început să apară pe piaţă vaccinuri pentru sugari, fără să conţină Thiomersal. Cel mai greu s-a realizat acest lucru cu vaccinurile contra gripei. Dar chiar şi azi se mai pot produc vaccinuri cu Thiomersal, în special cele care au un termen de folosinţă mai îndelungat. Conform recomandărilor exprese ale OMS-ului, se mai fabrică vaccinuri care conţin Thiomersal.(ibidem, p. 179, Lob der K.)


b.) Acţiunea Thiomersalului:


Acţiune alergică: toate vaccinurile care conţin Thiomersal provoacă reacţii alergice. Cel mai alergizant vaccin folosit recent care a “sensibilizat aproape întreaga Austrie” ( Wolfgang Maurer, Wien), a fost cel contra Boreliozei provocat de înţepătura de căpuşă.


Sindromul de hiperactivitate (ADHD)

Oameni de ştiinţă fac legătura şi între Thiomersal şi Sindromul ADHD. Cazurile apărute depăşesc cu mult pe cele de autism. Aproximativ 5% dintre copiii născuţi/an suferă de acest sindrom, numit în Germania şi “Zappelphilipps” iar 1-2 copii dintr-o clasă au acest sindrom. Situaţia e şi mai gravă în SUA unde 9% dintre copii cu vârsta cuprinsă între 8 şi 15 ani suferă de ADHD. “ ( Froehlich TE et al. “prevalence, recognition and treatment of Attention – Deficit/Hyperactivity Disorder in a national sample of US children “, Arch Pediatr Adolesc Med 2007; 161(9):857-864.) 1/3 din aceşti copii ( 2, 4 milioane) necesită medicamente iar alţi 1/3 iau medicamente “la nevoie”. Psihologii tratează aceşti copii prin intermediul unor “terapii comportamentale”. Medicamentul cel mai folosit este Ritalin care la adulţi este folosit ca antidepresiv. La copii reglează secreţia crescută dopaminergică din creier, îi linişteşte şi le creşte posibilitatea de a se concentra mai bine şi de a fi atenţi la lecţii. Dar ce efect pot avea pe termen lung aceste medicamente, nu este cunoscut iar o vindecare a sindromului nu va fi posibilă.

Autism

S-a observat o legătură între dozele crescute de mercur la sugari şi creşterea accelerată a cazurilor de tulburări neurologice, în special autism. Când în anul 1943, psihiatrul Leon Kanner de la Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, descrie primele cazuri de autism la copii, Thiomersalul era folosit deja de un deceniu ca şi conservant la fabricarea vaccinurilor. (ibidem, p. 180-181), însă nu era încă studiată toxicitatea lui nervoasă. Acesta este motivul pentru care Leon Kanner credea că autismul este provocat în special de proteinele animale din vaccinuri. Ulterior se va demonstra că nu doar aceste proteine străine poartă “vina” ci şi substanţele toxice precum mercurul şi aluminiul din vaccinuri sunt în stare să provoace autismul la copii. E adevărat că la toţi copiii cu autism există, ca şi la cei cu alergii sau cu boli autoimune, un substrat genetic, o predispoziţie înnăscută spre aceste boli. De mult însă nu se mai caută cauza autismului la o “genă defectă”. Este nevoie de un “factor extern” ( trigger) care să provoace boala. Este posibil ca acest “trigger” să fie Thiomersalul. Ca urmare trebuie studiată reacţia particulară la vaccinuri a acestor copii ( începând de la naştere!) care au o predispoziţie genetică, ori noi căutăm doar gena, şi asta prea târziu, când deja s-a instalat boala. Studii arată că “explozia“ cazurilor de autism din SUA a avut loc între anii 1987- 1992, când au fost introduse noi vaccinuri la sugari, cu un conţinut în mercur de 3 ori mai mare.” ( Newschaffer Cj et al. National autism prevalence trends from United States special education data “, Pediatrics 2005;115: 277- 282). Ca urmare ar trebui studiată această reacţie particular

Studii care atestă legătura dintre mercur şi autism

Au apărut tot mai multe studii legate de efectul toxic al mercurului asupra sistemului nervos al copilului. Oamenii de ştiinţă au cerut părinţilor “smocul de păr” al bebeluşilor pentru a efectua studii toxicologice. ( ibidem, p. 183). Ce s-a constatat a fost pentru început un paradox pentru toti: în părul copiilor sănătoşi cantitatea de mercur era de 8 ori mai mare decât la cei cu autism! ( Homes AS et al. “Reduced levels of mercury in first baby haircuts of autistic children “, International Journal of Toxicology 2003;22: 277-285). Cu cât autismul era mai grav, cu atât cantitatea de mercur din păr era mai mică. Acest lucru demonstrează faptul că aceşti copii cu autism nu pot elimina mercurul din organism, nici prin urină şi nici prin păr. În schimb acesta se acumulează în organism. O serie de studii arată că toţi copiii cu autism au o concentraţie mult mai mare de metale grele în organism decât cei sănătoşi. ( Nataf R. et al. “Porphyrinuria in childhood autistic disorder : Implications for environmental toxicity”,Toxicology and Applied Pharmacology 2006;214:99-108). Administrând copiilor cu autism medicamente care elimină metalele grele, mercurul era depistat imediat. Nivelul merucurului eliminat prin urină era de 3 ori mai mare ( până la 6 ori) la copiii cu autism faţă de copiii sănătoşi luaţi în studiu. Acesta provine probabil din Thiomersalul conţinut în vaccinuri. ( Bradstreet J et al. “A case – control study of mercury burden in children with autistic spectrum disorders “, Journal of American Physicians and Surgeons 2003 2003; 8: 76-79).

Martha Herbert, medic specialist în neurologie infantilă la Universitatea Harvard a căutat o explicaţie. Studiind creierele acestor copii bolnavi de autism, a constatat că greutatea lor este mult mai mare decât normal. Cauza poate fi un exces de metale grele care la rândul lor provoacă inflamaţii şi infecţii cerebrale. (ibidem, p. 184).

Se poate vorbi de o adevărată epidemie cu autism în SUA. Chiar şi CDC (Centrul de control al bolilor din SUA) a făcut o statistică : dacă în anii ’70 se înregistra 1-2 cazuri la 10 000 de copii, la începutul noului mileniu, 1 copil din 166 suferă de autism. Băieţii sunt mai frecvent afectaţi: unul din 60, pe când fetiţele mai rar: una din 250. Deşi oficialităţile recunosc gravitatea situaţiei, ei consideră în continuare că nu se ştie exact cauza şi că doar mercurul din vaccinuri nu ar putea fi responsabil de acest lucru, deoarece omul ingeră acest metal din diferite alimente ( spre exemplu peşte) într-o cantitate mult mai mare decât există în vaccinuri. Dar se trece cu vederea că este o diferenţă foarte mare între mercurul conţinut în alimente şi cel din vaccinuri. Thomas Burbacher, profesor la Facultatea de la Washington, Seattle, specializat în Medicina Muncii şi a Mediului, a făcut cercetări pe maimuţe, studiind efectul mercurului alimentar şi a celui din vaccinuri asupra sistemului nervos. În vaccinuri mercurul din Thiomersal se află sub formă de etil-mercur iar în alimente sub formă de metil-mercur. Acest aspect foarte important nu a fost deloc studiat zeci de ani, deoarece se considera că mercurul din vaccinuri este rapid eliminat din organism. Unde s-a greşit? Eliminarea din sânge nu înseamnă şi eliminarea din organism. Metalele grele dispar din sânge dar ele se pot depune în organe! Profesorul Thomas Burbacher a contstat următorul lucru : etil-mercurul din vaccinuri nu se mai găsea în sânge deja după 8,5 zile de la vaccin, în schimb metil-mercurul din alimente dispărea din sânge mai târziu, doar după 21,5 zile. S-ar zice că într-adevăr mercurul din vaccin se elimină mai repede decât cel din alimente. Dar calea de eliminare a mercurului în cele două situatii, era diferită: mercurul din alimente ( metil-mercur ) se elimină preponderant prin scaun şi bilă şi se regăseşte în creier doar într-un procent de 10%, ca mercur anorganic ( mai puţin toxic). Mercurul din vaccinuri ( etil-mercur) se elimină astfel: o parte prin urină si o altă parte trece din sânge în creier, transformat în mercur metalic, într-un procent de 71% ( foarte toxic!) A observat de asemenea că eliminarea mercurului metalic din creier se face de câteva ori mai încet decât din sânge. Acesta este şi motivul pentru care mercurul toxic se stochează în creier. ( Burbacher TM et al. “Comparision of blood and brain mercury levels in infant monkeys exposed to methylmercury or vaccines containing thiomersal”, Environmental Health Perspectives, published online 21. April 2005).

Institutul de Medicină din SUA – una dintre cele mai înalte Instanţe Medicale -, a recunoscut o posibilă legătură de ordin “biologic” între mercurul din vaccinuri şi tulburările neurologice. ( Institute of Medicine “Immunization Safety Review – Thimerosal – containing vaccines and neuro-developmental disorders “, The National Academy of Sciences 2001) . Dar 3 ani mai târziu experţii consideră că nu există o astfel de legătură şi că nu mai este nevoie de alte studii. Dr. Thomas Burbacher în schimb consideră că este ciudată o astfel de atitudine, având în vedere că nu se cunoaşte aproape deloc efectul toxic al Thiomersalului asupra unui sistem nervos aflat în stadiu de dezvoltare şi de maturizare. Este vorba totuşi de o substanţă toxică care se injectează la milioane de sugari şi la ora actuală. El îşi încheie articolul astfel: ” metil-mercurul nu este substanţa de referinţă corectă prin care se poate studia şi cunoaşte efectul toxic al mercurului asupra sistemului nervos uman (…).” (ibidem, p. 187).
Sursa bucovinaprofunda.wordpress.com/2010/12/02/otrava-din-vaccinuri-dr-christa-todea-gross/


Link sters de admin