Acupuncture et homéopathie
Acupuncture et homéopathie
Vous souhaitez réagir à ce message ? Créez un compte en quelques clics ou connectez-vous pour continuer.
Translate
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

[Valid RSS]
Flux RSS


Yahoo! 
MSN 


Homeopatie acupunctura

https://migraineh.blogspot.ro/

Mario Michelangelo

Aller en bas

24102010

Message 

Mario  Michelangelo   Empty Mario Michelangelo




Dacă am înţeles că hrana şi apa distrug omul pe toate nivelele saleexistenţiale, nu putem să ne sustragem convingerii că numai şi mod unic hranaşi apa pot aşeza lucrurile înapoi la locul lor. Desigur după ce am luat lacunoştinţă natura triplă a hranei printoate influenţele sale imanente şi trecătoare”.
Morcovi, saltă, varză, busuioc,pătrunjel, lămâi ecc... sunt energii creative şi în acelaş timp“inteligenţe parfumate” apte de apune în mişcare maşina digestivă, cu scopul de a extrage din aceste alimenteenergiile pe care le conţin ...- dacă am putea mesteca şi digera o bucată delemn, am mânca numai “ flăcările”, întimp ce cenuşa ar sfârşi în canalizare. Deci cerealele, legumele, fructele şiverdeţurile, pe care credem că le mâncăm în realitate le descompunem numai,aproape strocrcându-le bunătăţile ce le conţin. O dată ce energiile autrecut din alimente în viaţa noastră, tot restul ce rămâne este excrement.

Omul fiind o sinestezie energetică şiintelectivă, nu poate mînca decâtenergii. Tot ce nu este energie este expulzat cu forţă fiind consideratpericulos şi mortal. – un aliment în stare avansată de putrefacţie nu mai are energie : l-a ‘’mâncat‘’aerul. Dacă acele resturi toxice ar fi înghiţite am muri în suferinţe abdominaleatroce.

Fecalele nu sunt altceva decât acelaşprânz ce l-am mâncat dar golit de energia ce o conţinea. Este deci o afirmaţieimproprie acea de a spune că am mâncat spanac, spagetti, caş, cartofi, etc.

Unicul lucru pe care l-am mâncat în modreal a fost inteligenţa creativă din acele alimente.

După imaginile energetice recente de oparte şi fecalele pe altă parte, cititorul a înţeles că energiile creative sunt “totce este mai bun” şi tot restul este “totce este mai rău”. Acesta fiind raportul, putem să presupunem că dacădintr-o supă de fasole am putea aspira “totce este mai bun”, cea ce rămâne în farfurie fi cel mai rău lucru ce sepoate mânca.

Şi acum atenţie.

Dacă hrana spirituală stă în nutriţiafizică, precum energia creativă care stă într-un fel de mâncare oarecare,suprimarea mâncării pentru spirit , înlătură nutriţiei ‘’tot ce este mai bun’’

În acest caz chiar şi mâncarea cea maiapetisantă este bogată în energii creative, dar fără ‘’acea mentală’’ , setransformă într-o altă specie de excrement.

Am susţinut deseori că ‘’palatul’’vieţii pentru a fi locuit agreabil necesită participarea complectă de lapivniţă, scări, camere, ferestre, balcoane, coridoare, băi , bucătării până laintrări. A pretinde ca o clădire să stea în picioare numai pe scheletul debeton nu este o garanţie că va fi locuită. Este adevărat că este înălţată daraspectul ei este lugubru, decadent şi rece, incomplect şi ne ospitalier deci.Când nutriţia este limitată numai la sfera fizică, produce în timp aceleaşicondiţii ca şi edificiul alcătuit din scheletul său.

Din tot ce a reieşit din studiul omuluireferitor la natura sa triplă de nesuprimat, nu ne rămâne altceva decât sărecunoaştem în dimensiunea’’Minţii’’ inconfundabilul rol al acesteia demediator-echilibrator între Spirit şi Corp. S-a supus deasemenea că potrivitimportanţei universale ale acestei sarcini are o mare demnitate şi o onoarefără margini.

În mod esenţial, mintea este menită săprocure Spiritului acea hrană deosebită de care are nevoie pentru a ‘’garanta’’eternitatea sa şi pentru extinderea in fiecare lume. Împuternicirea primită deSpirit este imensă, urmând ca Mintea să dispună de puteri fantastice ca să nu‘’eşueze’’ în misiunea sa , ca să o facă mai complexă şi mai motivată estefaptul că Maestatea Sa Spiritul nu trăieşte de unul singur, ci este constrâns sălocuiască într-un corp uman cu vădite disproporţii între măreţia PrezenţeiRegale şi corpul nesemnificativ.De acea preocupările mediatorului adică aminţii sunt duble. Pe de o parte trebuie să facă într-un mod ca Maestăţii Salesă nu-i lipsească nimic, şi de altă parte ca şi Corpul să aibă o existenţăsănătoasă, norocoasă şi fericită. Şi iată că ‘’a mânca’’însemnă a hrăni treiguri. Este ca şi când am călători in poştalion. Călătorul are dreptul la toatedeoarece el plăteşte, dar şi calul are necesităţile lui, nu putem aveapretenţia să alerge cu stomacul gol, şi nu putem uita că şi vizitiul ‘’lamijloc’’ între comitent şi cal are nevoie de mâncarea lui.

Imaginea domnului bogat ce vrea să facă pe ‘’turistul’’ şi cea a calului, mult mai valoros dacă este de rasă, cetrebuie să-l poarte peste munţi şi văi sub atenta îndrumare a vizitiului, seidentifică destul de bine cu toată organizarea fiinţei umane.

Este cunoscut că în embrion se constituie înainte de toate creierul, care este rădăcina vieţii, şi apoi totrestul. De la nas la picior se dezvoltă o perfectă maşină biologică datorităcreierului, cu scopul de a devora alimentele, de a bea, de a respira şi de a sereproduce în alte corpuri analoage cu aceaşi finalitate. Din toate proceseledigestive, respiratorii şi reproductive, creierul trebuie apoi să extragă, caşi dintr-o mină , acele energii pe care Mintea la rândul ei le va rafina pentrua hrăni Maestetea Sa Sipritul şi pe Ea însăşi. Restul, adică ovăzul va fimâncat de cal. – ca să fie limpede , până când acest lanţ alimentar dăsatisfacţie tuturor celor trei membriide călătorie , este esenţial ca alegerea alimentelor de transformat să fiefăcută de Minte nu de cal! – Adică nu din purul instinct senzorial şi comestibil,ceva se iveşte- aşa cum se întâmplă în realitate – într-o denutriţie progresivăpentru vizitiul căruţei şi pentru domnul ce stă în ea.

În codurile antice de onoare, când‘’delegatul’’ eşua în misiunea sa el se omora. Sacrificiul vieţi era consideratşi chiar şi azi în unele cercuri e considerat , din păcate tot mai rar, cea maibună cale pentru a spăla onoarea eşecului. Mintea noastră se compotră la fel,şi se omoară pe ea însăşi când scopul ei adevărat nu mai există. Şi iată teribilul Morb de Alzheimer, definit de ştiinţa medicală ca o demenţă senilă gravă şi fatală derivând dintr-o degenerare masivă de neuroni a creierului maiexact a celulelor responsabile cu procesele cunoaşterii.

Apoi distrugerea acestor celule se face prin ‘’autocanibalism’’ deci o adevărată şi proprie sinucidere, ştiinţa neurologică se întrebă în mod just – din ce motiv în Morbul de Alzheimer se distrug numai acei neuronimeniţi funcţiilor cuoanşterii.

Domnii Cercetători , deocamdată ceiAmericani (Massachusetts Institute ofTechnology) poate nu vor ajunge niciodată să stabilească o legătură între postul mental şi Alzheimer şi deci vorajunge la concluzii cu totul diverse. Rămâne faptul că legătura celulelorcerebrale ce mor singure, este absolut identică cu aceaia a omului de onoare ce se străpunge cu spada când îşi dă seama că nu a ‘’înţeles’’ semnificaţia misiunii ce i-a fost încredinţată.

In natură totul se exprimă in mod geometric

Ştim că ghiaţa este un cristal, dar cine poate visa că apa congelându-se ar putea forma minunea relevată a acestei fotografii ?

Înainte de a bea apa proaspătă , vărsaţi o picătură de iubire şi acolo seva şterge o mare ură.

Bolnavii de cancer , de droguri , de SIDA vor descoperi în această practică mentală un ‘’medicament’’ neaşteptat şimiraculos căruia nici o patologie nu-i poate rezista.

Chiar şi cartea pe care o citiţi înacest moment, conţine ‘’sămânţa sa ezoterică’’, care o dată reperată şi luată la cunoştinţă continuă să răsplăteascăcursul lecturii.

Se observă la acest punct că omul cucapacitatea sa de a gândi asumă demnitate şi splendoare pe care până mai demult nu credea că o posedă.

Se observă în cultura modernă - că neagă aceste prerogative ale gândirii –a redus omul la un ‘’mizerabil’’ , întimp ce în realitate , este diamantul cel maii preţios şi rar al întregiiCreaţii universale.

Numai că , omul nu este ţinta finală agestaţiei cosmice ci numai un inel indispensabil de legătură între Principiu –Sămânţă dezlegat de un altul pe cale de formare. Motiv pentru care facturainelului nu poate fi acea a unui fier vechi ruginit, nici acea a unei maimuţecare bolboroseşte ...hu..hu..şi se despăduchează pe ramurile copacilor.

Omul adevărat , omul universal , omulprototip ‘’trebuie’’ să vină pe lumeprevăzut cu frumuseţe şi puteri excepţionale pe care limitarea noastră actualănu poate să o conceapă.

In orice crescătorie se alege cu grijămeticuoasă şi cu garanţiile cele mai sigure armăsarul ce trebuie să fie capul stirpei, ştiind cât de importantă este prima sîmânţă

Să ne închipuim dacă, universul cutoate inteligenţele şi puterile creative de care dispune, ar fi putut să aleagăo maimuţă meschină şi să o situeze – cu o incredibilă imbecilitate – pe vîrful piramidei umane.

Când dorim să măsurăm micimea şi periculozitatea culturii moderne, este sufieicent să mergem îndărăt la născocirea maimuţei.

Cititorul va observa că în argumentareanoastră facem adesea trimitere la sursele Naturii , mai ales ale lumiivegetale, pentru a primi răspunsuri ştinţifice la întrebările continue pe care ni le punem. – de fapt, noi aşezăm Natura întreagă ca Maestrul Maxim alvieţii la care poate ajunge adevărul. -

- Şi dacă Natura răspunde cu exemple dene tăgăduit, ce nu conţine nici o contradicţie, atunci setea noastră de a ştiieste pe deplin satisfăcută.

Lumea fenomenelor, nerăbdătoare săcreeze după ruptura Unicităţii primordiale, se poate califica şi precum o ‘’lume a dualităţii’’, învirtutea faptului că nu există lucru care să nu aibe revers, şi nu există lucrucare să nu se îndrepte către contrariul lor.

Si aşa vedem că ziua fuge către noapte,vara către iarnă, urcarea către coborâre, viaţa către moarte, dualitatea spreunicitate, zorile către apus, femeia către bărbat, sănătatea către boală,micuţul către cel mare, cel mare devine mic, etc…etc…

Măsurând fenomenele şi după ce amconstatat că ele sunt imutabile şi recurente în dinamismul lor, se descoperă că, da este adevărat că ziua merge către noapte, dar….pentru a se re-ntoarece din nou la zi !

Unicitatea primordială se îndreaptă către dualitate, către multiplicare, răspândire, catre – cum o ştiţi deja – contrariul primuluistadiu.

Dar această pulverizare ce se desăvârşeşte acum are un drum al său care aşteaptă reconvertirea Universului dispersat, în acea stare de unicitate ce s-apierdut în acel timp – Rotirea este de 24 de ore. După miezul nopţii,obscuritatea începe reconversia către lumina zilei . – Am zis deja că actul semănării , fiecare grăunţă dă naştere unui proces genetic ce se încheie cu formarea sa într-o altă sămânţă, cu totul identică primei. – rădăcinile,trunchiul, ramurile, frunzele, şi toată activitatea internă a plantei nu suntaltceva decât fenomenul sămânţei, absolut voite pentru a ajunge la acelaş punctde plecare. – De aici apare – fără posibilitatea de a greşi – că întreagamanifestare este o călătorie pentru a setransforma din nou în acel Izvor infinit care s-a destrămat în ea însăşi pentrua se ‘’întregi’’ din nou, cu scopul de a menţine propria eternitate.

Un exemplu grăitor este marea :convingătoare, perenă, cunoscătoare.

Marea se evaporă, vaporii crează nori,norii se transformă în ploaie, ploaia generează fluvii şi fluviile duc apa deunde a pornit. – La gurile de vărsare apele fluviale sunt pe cale săîndeplinească un salt formidabil de calitate în timp ce se termină în călătorialor aventuroasă. Toate fluviile devin mare , mai devreme sau mai târziu. –Multitudinea cursurilor de ape devine o întregă mare în care se varsă.

Chiar şi copacul vine din pământ şi seîntoarce tot acolo într-o zi. – Cenuşa din care este zămislit omul se va întoarceîn pământ după moartea fizică. Este un fapt dovedit că totul trebuie să seîntoarcă la punctul de plecare, şi până nu se întâmplă acest lucru esteimposibil să înceapă un nou ciclu, o altă ‘’revoluţie’’. Este prea evident căîntregul Cosmos nu poate să se sustragă aceluiaş destin ca al lucrurilormărunte ce trec sub ochii noştrii. Înţelegerea analogiilor între lumea mică şilumea galactică, nu cere nici o diplomă în fizica astronomică şi nici mişcareaplanetei. Este suficient să debarasăm mintea şi inima de lestul de cultură cenu e cultură, şi după aceia totul este legibil, just, simplu, adevărat, maiales adevărat !

La lumina intuiţiei exprimate pe temacosmogonică, fie asupra genezei umane, ochii noştrii, inima noastră, vibraţiilenoastre nu pot face altceva decât a “vedea” maestozitatea Universului ca pe o mamă într-ostare de infinită de graviditate.

Se axplică asfel de ce Natura întreagăeste pretutindeni o iubire triplă de armonie, de lumină, de frumuseţe, decreativitate , de libertate.

Totul este muzică, cântec, culoare,bucurie !

Ar ajunge să intrăm invizibil în corpulunei femei in actul concepţiei, pentru a admira precocitatea tuturor celulelorce formează corpul pînă la naştere. – Este triunful vieţii!

Cu naşterea copilului femeia se naştepe ea însăşi, cu simbolul pe care –l face deja Mama Univers. – Şi noi masculii,ce reprezentăm energiile spirituale in circulaţie liberă, într-adevăr suntematât de grijulii şi protectivi faţă de cel ce stă în pântec ?

Noi masculii trebuie să fim Samuraiineînvinşi in apărarea celui ce stă in pîntec.

Oare suntem chiar aşa într-adevăr?

Sau î-l lovim din toate părţile?

Când cineva ne întrabă de ce trăim ezoteric, de ce nu mâncăm animale, de ce respirăm corect, de ce proiectămlumină pretutindeni, de ce îngrijim bolnavii, de ce iubim atît copii....etc.,etc.

Noi răspundem simplu : “PENTUA AJUTA MAMA NOASTĂ NATURĂ SĂ NASCĂ”

Indată ce a dobândit cunoaşterea căomul este o triplă dimensiune făcută din spirit, din minte şi din corp, trebuiesă aibe forţa să ajute omul inteligent să înţelegă că el trebuie să hrăneascătoate aceste trei entităţi. Să ne oprim numai la nivelul gastric şi să murim defoame în propriile lumi mentale şi spirituale semnifică să ne reducem lanivelul animalelor,

Nutriţia tridimensională învaţă cvum săne procurăm alimentele superioare fără a prezenta cititorului sau bolnavuluiobligaţii grave sau imposibile.

O dată intuită tripla necesitate de amânca şi prin acel joc de corespondenţe pe care-l ştim din lucrurile’’mici’’ şidin lucrurile ‘’mari’’, in mod impulsiv se ridică în minte că omului îi trebuie treisatisfacţii nutriţionale – şi omul este microcosmosul – şi Pământul este prinextensie macrocosmosul ce necesită trei calităţi de hrană.

“cea ce este aici se găseşte şialtundeva zice o maximă antică şi misterioasă, la care se adaugă:“Cea ce nu este aici, nu este nicăieri şiînsfârşit: “Cea ce este acum va fiîntotdeauna. Cea ce nu este acum nu va mai fi nicicând!”

Deci necesitatea omului este necesitatea întregului univers.

Deducerea inevitabilă : este datoriaomului să hrănească planeta sa cu substanţe spirituale, deoarece printre toatecreaturile existente numai omul are darul de a produce energie de înaltăcalitate.

“Şi dacă nu o face?” – întrebă cel cecontestă – “Ce s-ar întâmpla?”

Suntem aici să o spunem. După ce aînţeles că nu este posibil să se alimenteze numai cu substanţe comestibile,fără a degrada viaţa mai mult sau mai puţin mizeră, aceste efecte ‘’trebuie’’să se producă şi pe această insulă pierdută în spaţiu, botezat cu numele Pămnt.Să nu ne pierdem in vorbărie : insula este foarte bolnavă. Ca să stabilim un diagnostic Pămîntului, ajunge să diagnosticăm pe om. Dacă bolile acestuia derivă din denutriţia mentală şi spirituală, acea a Pământului are aceaşi origine.

De aici nu se scapă.

Luaţi aminte bine că nutriţia tridimensională, în timp ce salvează şi protejază omul de orice dizgraţie,acţionează simultan şi asupra ecosistemului inclusiv asupra climei,anotimpurilor, cultivaţiilor, casei, asupra aproapelui nostru.

Carenţele cronice de nutriţiespirituală – ziceam – că dăunează omului şi distrug mediul, care însă nu poateasista impotent la degradarea lui mai mult dedât atât. Nu uitaţi că ecosistemuleste întotdeuna în acea stare de

Gestaţieparticulară care trebuie să ducă cu orice cost la concluzi, la fericire.O femeie gravidă, disperată, înfometată, conştientă de creautura din pântectrebuie cu orice chip sămânânce, ce va face dacă nimeni nu o ajută? – FURĂ MÂNCAREA – Nu atât pentru eaînsăşi , cât pentru creatura din ea. Dacă ar fi singură pe lume, ar putea săaleagă să moară de foame, dar dacă este un copil la mijloc nici o lege nu arpute-o opri, atunci fură, şi face bine.

Ruşinea actului de a fura nu o lezeazănicidecum, dar va cădea asupra acelora care nu o ajută. Ei bine, credeţi saunu, planeta noastră se comportă în acelaş mod.

Acest ‘’super-om’’tehnologic atimpurilor moderne, nu numai că distruge rezervele spirituale ale Pământului(ucideri în masă de animale, peşti mari, foraje, galerii, despăduriri, poluări,avorturi cu milioanele, masacrul de copii, violenţe asupra minorilor, etc..)dar împiedică chiar şi tentativele pe care ea le promovează spontan (migraţiide păsări, germinaţii naturale, erupţii vulcanice, parcursuri fluviale, izvoarede ape, etc..) pentru a-şi procura de la sine cea ce omul a încetat să le dea.

În alţi termeni : “omul ucide Pământulsău!

Ochi pentru ochi. Pământul ucide omulşi face bine cea ce face, are tot dreptul ! – mama natură însărcinată esteconstrânsă să acţioneze brutal nu numai in a supravieţui, dar pentru toatăUmanitatea

E ca şi cînd omul ar fi o specie de‘’contribuabil’’ universal chemat să plătească dar nu cu bani, ci cu energiispirituale, ca Marea Naştere să aibe loc in mod regulamentar. Ajutorul uman sepoate face prin două moduri, la alegere : sau folosind mintea sa pentru agermina inteligenţe creative (mintea le-a primit intenţionat) şi până aicitotul este perfect, sau poate opta plătind prin suferinţe, dureri, accidente,orori crude, boli, cutremure, toate aceste lucruri care se transformă in totatâtea energii spirituale.

Evidenţa degenerării pe tot câmpul încare cultura umană se afundă este atât de răspândită că şi Autoritateareligioasă o denunţă şi se plânge de ea. In coincidenţă cu acestea se răspândescboli teribile, accidente aviatice, navale, rutiere, suferinţe de orice tip,amputări, delicte terifiante, dispariţii de persoane, minciuni, infamii,genocide, războaie, dezastre considerate eronat naturale. Maximul efort ce seface contra acestora constă în alocaţiile cele mai mari acordate laboratoarelorştinţifice şi în anumite slujbe solemne pe ici pe colo în lume. Omului este laşîn obligaţiile lui de Cavaler al Marii Mame gravide şi forţele terestre îl rănesc şi îi ucid fără milă şi fără săprivească în faţă pe niciunul.

Aceasta este Justiţia Supremă pe care o înţelegem noi!

Ştiinţa şi credinţa vor oare săoblojească rănile. – Dacă nu înţeleg unde este problema cum ar putea găsiremedii ?

Corespondenţa Omului de Aur – Umanitateeste acea analoagă cu Drojdia – Pâinea, ce demonstrează şi mai mult că noi nuputem fi mai- nainte să fim pîine şi apoi drojdie. Va fi invers. – Şi corpulfiind ultimul inel a unei spirale triple, merge de la sine - că dacă avem oboală fizică , trebuie să purtăm latent oboală spirituală, cât şi una mentală neapărat.

Noile valori descoperite, ezoterismulstelelor ca centre spirituale, metamorfozele ciclice ale omului în apariţiaaueri sale, minunatul simbolism al Femeii ca născătoare pămînteană şi în acelaştimp Mama Ultimei Naşteri, incredibila înălţare a fecundării vegetale şianimale nu necesar ca fenomen, ci precum o descoperire, ce micro motoare de noi creşteri spirituale şiîn sfîrşit, victoria triumfală asupra morţii, redau minţii infinitul său rol demeditaţie, de arbitru şi de salvare a întregii Creaţii.

Marea noastră Energie infinită nu puteasă nu creeze o minune mai mare decât acea de a ne face să intuim de a fii o parte din tot şi în aceaş timp totul acelaş.

Avem nevoie de un exemplu.

Dacă un Pin ar produce cinci sute sau cinci mii de conuri şi toate aceste conuri ar germina am avea cinci sute sau cinci mii de arbori toţi asemănători. – Dar dacă acelaş Pin naşte ipoteticvorbind o sămânţă unică, din acea sămânţă ar naşte – in fiecare caz – un singurşi unic arbore şi nu o multitudine de exemplare. Nici chiar acel singur şi unicarbore nou nu ar putea închide în elînsuşi suma tuturor forţelor Pinilor ce nu s-au născut din lipsa germinaţiei. –Cea ce demonstreză că Energia Universalăse exprimă în întregime într-un singur individ, cât şi într-o multitudine, şi toate acestea fără a dilua puterea sacreativă. Şi din acest motiv Isus repeta : “Toată împărăţia lui Dumnezeu (energia universală) stă în fiecare dintre voi”.

Din exemplul citat mai sus, confirmatin existenţa sa a Omului din Nazareth, putem fi siguri că în afara noastră nueste nimic altfel, ci copii a cea ce suntem deja. Nu se face diferenţă dacăaceste copii nu ne seamănă, fiind vorba de stele, mări, copaci, peşti,păsări....sunt toate - aceste copii–diferenţe tot ale acelei Energii unice de care vorbim de atâta timp.

Fiecare din aceste creaturi, sau copii cum lenumim acum, considerate în subiectivitatea lor , sunt toate autonome. Niciunadintre ele nu necesită încărcarea cu energia alteia, fiind toate pline deputere pe care condiţiile lor existenţiale o cer.

Modul de a trăi ezoteric a fiecăruiaeste acela numai dacă se desfăşoară în perfectă armonie cu fiecare creatură vieşi aceasta este o maşină biologică căreia nu-i lipseşte nimic. Nici dimensiunile, şi celula este ‘’totul’’. Trecând din minune în minune înţelegem că tot ceeste în imens ‘’trebuie’’ să fie şi în infim, trebuie să încheiem că în fiecarecelulă trebuie să zacă – cine ştie în ce scriere ermetică – memoriile şimisterele întregului Univers.

Incredibil! – Dar nu poate fi altfel.

In definitiv , oricum ar sta lucrurile, dacă suntem ‘’totul’’ şi suntem ‘’infimi’’ , nu se poate suprima idea că ceace ‘’Suntem’’ trebuie să fie marcat în intimitatea vieţii noastre. Şi cum noiavem o viaţă interioară şi una exterioară reprezentată de familie, de muncă, desocietate, etc... trebuie să facem în aşa fel ca între două planuri ale vieţii– interioare şi exterioare- să fie cele mai perfecte înţelegeri :

Şi iată armonia . – În mod clar sunt măcardouă lucruri esenţiale de remarcat:

1).A decide despre ce este vorba

2). Este viaţaexterioară care trebuie să se adapteze celei interioare, şi nu – cum seîntâmplă azi - viceversa

Spuneam mai-nainte că gândurile,imaginile, cuvintele, acţiunile trebuie să fie produse in sintonie cu realitatea existenţială închisă în fiecare dintre celule. Ziceam adineaori cădacă acest lucru nu se întâmplă se crează adevărate şi proprii scurt-circuite ,nu cele electrice ci cele mentale care dezorientează organizarea biologică încare aceste celule au un rol determinant.

Potrivit părerii voastre , o oarecare boală este o manifestare de ordine sau de dereglare? – Atunci ,prevenirea contra bolii începe de la restabilirea armoniei interioare a omului,care este şi o curăţire, transparenţă, cinste, fără de care sănătatea esteameninţată de pretutindeni.

Eventual dacă s-ar numi migdal un cais şi ar continua să o facă, acel pom ar continua săproducă caise. – Dacă numele vostru e Jack şi unul v-ar chema John , insistândastfel v-ar irita în sfârşit.

Iată câteva exemple decomportamente care sunt perfect înarmonie cu celulele noastre:

Este adevărat că Soarele se naşte la Est şi apune în Vest ?

Bine.- Acest adevăr este înscris înfiecare ADN. Nimic şi nimeni nu ar putea să-l elimine .

Este adevărat că fiecare se îndreaptăspre contrariul său ?

Bine . – Chiar şi boala se transformă în inversul ei, care este sănătatea. Acest adevăr este înscris în fiecare ADN.

Este adevărat că pomii, Soarele şiizvoarele dau fructe, căldură şi apă tuturor fără discriminări şi fărăcompensaţii?

Bine. – Să ne gândim, tot Universuleste un concurs continu de voluntariat.

Acesta adevăr este înscris în fiecareADN.

Este adevărat că partea cea mai nobilăşi reprezentativă a corpului este la situată la înălţime şi nu în jos?
Bine. – Acest adevăr este înscris înfiecare ADN. Nimeni nu poate demonstra contrariul.

Este adevărat că toată apa unui fluviu , înainte de a se vărsaîn ocean este cea de la vărsare ?

Bine .- ŞI acest adevăr este înscris înfiecare ADN. Nu este persoană ce să o dezmintă.

Este adevărat că uniunea opoziţiilor face să nască viaţa ?

şi cum o face! – până ce un ovulfeminin şi un spermatozoid sunt separaţi, ei sunt antagonişti. Dar dacă se unesc , naşte viaţa.

Este adevărat că Universul nu poateavea legi savante care să ne regleze viaţa in devenirea sa ?

Aceste legi sau principii există şisunt mai puţin de zece în total.

Cum sunt codificate ? – Unde suntadunate ? – Desigur în fiecare ADN.

Dacă apoi ştiinţele noastre nu reuşescsă dezlege noduriile nucleelor celulare pentru a descifra adevărul conţinut înele, această problemă de incapacitate umană care nu trebuie să dezorientezeconştiinţele, o dată intuit fiind faptul că acele legi trăiesc şi suntinfailibile.

Este adevărat că o celulă , înlimitele posibilităţilor sale este în măsură să se repare pe ea însăşi?

Nu este un biolog care să nu confirmeaceastă capacitate înăscută a celulei. Dacă acest lucru este adevărat înmicrocomos, trebuie să fie in mod egal şi în macrocosmos. Această afirmaţie, nuar fi dezminţită de nici una dintre celulele noastre, dacă ar putea vorbi. Fărăa merge mai mult inainte, dacă sistemul solar este pentru noi macrocosmosul,pentru o celulă - aşa de mică şiinvizibilă – macrocosmosul ei este reprezentat de întreaga noastră persoană.

Sunteţi de acord că apartamentul vostru este – simbolic- un Univers în miniatură ? – Chiar şi întregul sistem solareste acelaş lucru. Chiar şi o celulă! – Mediile diverse ale casei voastre suntraportate la evenimentele ordinii cosmice care se repetă în viaţa umană. –Dormitorul reprezintă perioada în care suntem Izvor infinit, în care visăm unnou Univers care va fi şi participarea noastă in acesta. – Bucătăria,adevăratul atelier al vieţii este simbolul “comestibilităţii” universale şi amutaţiilor petrecute în prezenţa omului. Dacă omul mânâncă, trebuie să găteascăşi trebuie să transforme în continu energiile sale.

Este adevărat că Natura economiseşte? –Sau vi se pare risipitoare?

Judecând după enorma forţăconservatoare pe care ea o pune în seminţe ce le produce, ar trebui premiată cupremiul Nobel al iscusinţei. Observând-o în procesele de reciclare arezidurilor sale şi a chiriaşilor ei, ar merita o super diplomă de laureată îneconomie.

Şi acest lucru este ştiut de fiecareADN.

În jurul nostru deci este o întreagăşcoală de înţelepciune şi de atenţie.

Din moment ce suntem Natură şi noi,suntem cea mai bună natură, cea ce însemnă că aceaşi criterii operează şi încorp. Ajunge să ne gândim – să cităm un exemplu elocvent – ce se întâmplăîntr-o fată anemică. Pentru a nu irosi sânge , ce ar agrava anemia, organismulblochează un timp nedeterminat ciclul menstrual. La acest punct mediculcomercial însărcinat cu problema menstruaţiei neglijează carenţa sângelui, şipoate mai interesat de efectele medicamentului specific, propune fetei untratament şoc pentru a forţa reabilitarea ciclului.


Cine ştie câte ‘’insultări’’ a vomitatacel sânge faţă de femeie şi medicul ei stupid că a distrus un act voit deeconomie ce a lezat fata.

Pe de altă parte , tendinţa deeconomisire este asfel simţită de organism pe care omul instinctiv o extindeasupra tuturor lucrurilor pe care îl înteresează, mai ales banul.

Dacă înţelegem că suntem o proiecţie aTaranscedenţei, şi că în mediul uman domneşte peste tot sensul de economisire,acest lucru trebuie să ne convingă că şi în sferele cele mai înalte existănecesitatea de a economisi.

A economisi, bine-nţeles, nu însemnă afi avar, calic, ci înseamnă generozitate, bogăţie , încredere.

“ Partea cea mai bună stă întotdeauna în principiu”.

Ce prezenţe ezoterice se ascund înjocul copiilor?

Cei primii şase ani de viaţă prezintăapariţia Izvorului Infinit în aspectele sale de a se manifesta. Nu se poatenega deci, că în acel interval de timp există o prioritate calitativă a întregii energiicare apoi se va împrăştia. Partea cea mai bună stă întotdeuna în principiu. Derestul am intuit deja că la început totul era lumină. Aşa precum copilul are unnumăr mai mare de globule roşii faţă de un adult, în mod egal el posedă ointensitate de lumină interioară ce nu are egal.

Care este privilegiul esenţial alenergiei în expansiune? Creativitatea! – Şi partea cea mai bună din ea? Prima ,în mod clar! –

Acea reprezentată în jocul copiilor? Exact!

Chiar şi Manifestarea a avut ocopilărie, nu vi se pare?

Ea ar trebuie văzută şi iubită ca ofiinţă vie imensă cu o sarcină precisă şi inderogabilă. Am văzut-o şi amînţeles-o deja. Copilăria copiilor noştrii trezeşte amintirea unei alte copilăriitrăite “in illo tempore” şi pe carecopii în mod continu o fac prin jocurile lor, adevărate şi proprii invenţiicreative.

Şi cum primul lucru pe care Izvorul îlcreă – în timp ce se transforma în Univers – fu lumina, putem fii siguri că ,copilăria Universului precum joaca copiilor au un element comun primar alvieţii : Lumina!

Săriturile , cercurile, cursele,strigătele , faptul de a se chema încontinu, dorinţa de a fi remarcaţi de ceimari, oboseala ce nu mai soseşte, refuzul de a intra în casă, nu sunt altcevadecât puternice proiecţii de Lumină pe care aceştia o iradiază împrejur. Într-ometropolă, cu cât mulţi copii sunt duşi în parc să se joace cu atât seîmbunătăţeşte vaiaţa locuitorilor săi în mod neaşteptat.

“Copii se pot defini ca cei mai mari binefăcători spirituali ai Umanităţii “

Atunci când sunt mijloace , ce face un tată pentru proprii copii ?

Le procură acestora o casă înconjuratăde pomi şi cîmpii.

Jocul lor în aer liber – cu părinţiicare îi privesc, mama mai ales – sunt primele lumini ale Creaţiei Universaleaflate încă sub supraveghierea Mamei Izvor, înainte de a se transforma de tot.Şi din acest motiv fiul vrea să se joace în zona vizivă a mamei şi nu in acea ababy-sitter-ului, a măicuţii sau a învăţătoarei de la grădiniţă, sau şi mai răuîn aceia a străinilor.

Ştirile ne prezintă cu nelinişticrescătoare despre nou născuţi găsitţi în tomberoanele de gunoi sau in vasul WC. Potrivit legii Universului, autoarea unui asfel de delict ar trebuibiciuită până la moarte.

Una dintre învăţăturile date de Misterele antice era că munca Universului este în acelaş timp un joc.Hinduismul ne învaţă că toată manifestarea este ‘’dansul Shivei’’ şi aceiaşidoctrină este găsită şi în ‘’Misterele Eleusine’’. Iniţiaţii acelor Mistereaveau printre alte experienţe şi acea de a simţi cea ce conţinea ‘’coşulsfânt’’; adică ‘’jucăriile’’ lui Dionisos, Copilul Divin. Tradiţia ne spune căaceste jucării erau zarurile, titirezul, mingea şi oglinda. ‘’Zarurile’’eraucele cinci Corpuri Platonice ce dau axa de dezvoltare a elementelor chimice şia cristalurilor; ‘’Titirezul’’era modelul ultimului atom fizic ; ‘’mingea’’,modelul pământului şi ‘’oglinda’’simbolul celor şapte planete pe care sereflectă cea ce Planul lui Dumnezeu formează în înălţimi.

Acestea erau ‘’jucăriile’’Planului Divin înaspectul său de Copil Divin, şi iniţiaţii Eleusini erau învăţaţi că proceselenaturii provoacă un profund curent de bucurie.

Toate principiile pe care acesta leoperează a incercat să le expună, sunt rezumate în următoarea diagramă:

Principile evoluţiei

1 – Conştiinţa divină se dezvăluie

În viaţă şi în materie.

2 – Forma moare pentru a elibera viaţa.

Viţa se întoarce în forme mai evoluate.

3 – Costrucţie geometrică in toate

formele, vizibile şi invizibile.

4 – Toate costrucţiile urmează

modele arhietipice ce sunt

în planurile superioare.

5 – Omul întăreşte individualitatea sa

( centrul său) cu egoism;

o întrece, radiind în afară

cu sacrificiul sinelui.

6 – Viaţa divină există în toate

Lucrurile – minerale, plante, mări, animale, om, îngeri – nefiind aici mai mult sau acolo mai puţin,

ci pretutindeni ca o perfectă divinitate.

Întoarecere la Izvorul Infinit

Apa oricărui fluviu mare îşi dă seamacă se transformă în mare numai când soseşte la vărsare. Fluviul infinit alvieţii începe fantastica sa aventură onirică prin deschiderea Izvorului şiîncheie călătoria sa în momentul în care stă să treacă într-un nou Izvor perfecidentic cu primul.

Izvorul şi vărsarea fluviului existenţial sunt două punţi extreme ale podului, infinit de altfel, ce urcă subforma de curcubeu pe toţi munţii şi pe văile cunoştinţei.

Nu poate fi lumină dacă nu este Izvor. Nu poate fiomul dacă lipseşte lumina primordială. Nu poate di Cunoştinţă fără om.

Nici o întoarcere nu poate fi intuităşi trăită fără o Cunoaştere preliminară şi specifică. În sfârşit, Nu se ajungela nici un Izvor dacă se vine de la vărsare, adică intuiţia Întoarcerii.

În jurul întâlnirii finale,experienţele zilei oferă nenumărate analogii.

Iată câteva :

a) – re întoarcerea Soarelui înfiecare dimineaţă.

b) – ciclul anotimpurilor.

c) - migraţiapăsărilor.

d) – re înoarcerea frunzelor pe pământ.

e) – vărsarea tuturor apelor înmare.

f) – întoarcerea acasă dupămuncă.

g) – am învăţat copii noştrii căsămânţa unui fruct pe care-l mâncăm (mandarine, cireşe, caise ecc...) nu se aruncăla gunoi , ci pe pământ. Şi atunci, un câmp , un strat, un gard viu şi un vasplin de pământ oferă elanul pentru un gest grandios, plin de semnificaţii pecare copii îl înţeleg la perfecţie, putând învăţa chiar pe părinţii lor.

Orice regulă înainte de a fi’’ terestră’’ trebuie să fie mai întâi celestă”. Adică nu esteposibil să inventăm un modus operandi cuonoscător, care să nu aibe o corelaţiespeculară cu lumea transcendentală. In lipsa unui imprimatur de cunoaştere, lucrul nu funcţionează şi dese ori seîntoarce împotriva inventatorului

INTELIGENŢA CELULELOR

O boală nu este altceva decât in capacitatea celulelor de a ordona organul bolnav să repare materialele uzate şi de a îndeplini în mod eficace sarcinile proprii. Acest lucru este valabil şipentru celula individuală şi pentru o cooperare imperfectă între ele, în totalitatealor; poate fi deci şi o revoltă generală din marea republică constituită din ele.

Numai cooperând celulele vor putea înmod reciproc să-şi uşureze munca, dar niciuna dintre ele nu poate să sesustragă , şi nu poate fi scutită de propria menire specifică.

Pentru orice lipsă de orice fel se produc boli locale sau generale potrivit gradului, naturii şi importanţeilipsei sau revoltei celulelor.

Putem afirma liniştit că corpul umaneste compus dintr-un număr unfinit de celule ce formează la rândul lor muşchii,nervii, ţesuturile, sângele, oasele, părul , unghiile. Celula este organismulprezent în orice parte cât de mică a corpului uman; ţesuturile şi nervii defapt sunt aglomerări de celule, fiecare celulă are nucleul său pe care-l putemcompara cu un gălbenuş de ou. Ele se nasc , se reproduc, mor şi sunt absorbite,în acest mod viaţa şi sănătatea noastră sunt asigurate printr-o regenerarecontinuă a celulelor.

Atunci când omul ar reuşi să reglezecreşterea, viaţa şi moartea, el ar deveni un creator.
Până azi medicina ortodoxă afirmă căbolile fizice nu sunt altceva decât deranjamente ale celulelor din care estecompus corpul uman, şi prin urmare a readuce aceste celule la o activitate şila o funcţionare normală semnifică a vindeca corpul.

Vă prezint acum o parte interesantă deHouston re propusă de Stevens : ‘’Putem considera un agregat de celule ca pe oconfederaţie în care există o maximă specializare in funcţiuni şi o mai maredistribuţie a sarcinilor. Rezultatul unei munci atât de laborioase dediferenţiere este şi în organismul animalelor superioare cu atingerea a maimult de treizeci de tipuri de cellule diverse.. Pentru a cita câteva exemple,avem : celulele musculare care produc datorită energiei lor vitale,contracţiile sau întinderea muşchilor, celulele tesutului conjunctiv carecoordonează producţia şi conservarea fibrelor elastice care fac legătura la organe şi la îmbrăcarea corpului,celulele ţesutului osos a căror menire principală este de a absorbi şi depozitasărurile de calciu în schelet şi în articulaţii; celulele pilifere, cornee carefixează silicaţii necesari să protejeze şi să apere organismul; celuleleglandulare a căror funcţie constă mai ales să extragă şi să combine substanţesanguine apte să producă sucurile gastrice necesare desfăşurării proceselordigestive ; celulele sângelui pe care le putem compara cu măturătorii şireparatorii organismului; celulele proprii celor cinci simţuri, ale vederii,auzului, mirosului, pipăitului şi gustului ce pun în mişcare toate acele aparatecapabile de a transmite, celulelor sensibile ale creierului lumini, sunete,mirosuri senzaţii şi gusturi ; celulele pulmonare ce sunt adecvate construiriiţesuturilor ce introduc oxigenul şi elimină bioxidul de carbon şi orice altprodus deşeu, celulele hepatice şi multe altele, care se ocupă de conversiachimică a deşeurilor sau să faciliteze digestia ; cele mai complexe şi interesante; celulele nervoase sunt

‘’ unicul tip de celule care nu se reproduc”.

Toata această mulţime de celule colaborează perfect in interesul vieţii umane, fiecare îndeplinind cu preciziebine stabilită, propria obligaţie specifică. Desigur, celulele cerebrale suntcele mai difernţiate şi ele au cea mai mare capacitate organizativă: eleconstituie un adevărat şi propriu sistem telegrafic viu, capabil să transmitămesaje şi impulsuri în cele mai îndepărtate părţi ale corpului formând o reţea perfectă de comunicare.

Printre toate tipurile de celule, celemai numeroase sunt cele sanguine : ajunge să ne gândim că într-un corp umanlocuiesc mai mult de şaptezecişisinci de miliarde de globule roşii. Să vedemcum se desfăşoară reproducţia celulară. Atunci când celula a atins complecta sadezvoltare, tinde să se divizeze în două sau mai multe celule , care la rândullor continuă să se divizeze; in acest fel Natura prevede conservarea speciei înfiinţele unicelulare şi creşterea corpului în cele pluri celulare

Reproducerea celulară se poate face îndouă moduri : prin diviziune directă sau mitoza şi prin diviziune indirectă sauamitoza. În om acest lucru se întâmplă prin scindare, adică nucleul celulei sealungeşte, deci se rupe la mijloc până se divide în două părţi dând naştere la două celule. In ciuda micimii sale, fiecare celulă este un organism foarte complicat.

Nucleul ce pare să conţină numai nucleoizi, conţine de fapt şi substanţe minunate ca de exemplu genele- fiinţepe care noi le ignorăm aproape de tot exceptând tendinţele ereditare acelulelor şi a oamenilor. Privitor la acest lucru, şcoala noastră este animatăde noi speranţe şi de deschiderea unor noi căi datorită şi cercetăriloravansate efectuate în România de cel ce vă scrie ; vezi:‘’psiho-neuro-imuno-genetica prenatală de Stromillo’’, care plecă propriu de laconsideraţia unei posibilităţi de mutare a caracteristicilor genetice alecorpului uman şi deci de la capacitatea de a decide a priori care vor ficaracteristicile somatice şi de-a dreptul psihice a omului în embrion.

Vedem acum cât sunt de preţioase aceste minuscule organisme pentru a perpetua viaţa umană : să ne gândim că în fiecaresecundă o mulţime de celule bătrâne dispar pentru a fi înlocuite de altele, totcorpul nostru se re înoieşte , azi nu numai o singură particulă de materie dincare eram compuşi un an în urmă este în viaţă: ajung câteva săptămâni pentru aînlocui complect pielea noastră, câteva luni pentru a re înoi alte părţi alecorpului.

Tocmai pentru a demonstra inteligenţacare guvernează cele mai minuscule celule vom încerca să vă prezentem în modsintetic tot procesul care se desfăşoară într-o rană, zgârietură, julireapielii. Suntem de altfel destul de obişuniţi cu asfel de întâmplări şi nu negândim cât de complex poate fi procesul de vindecare.

Să examinăm de exemplu lucrarea devindecare a unei răni comune imaginându-ne leziunea printr-un microscop foarteputernic. Dacă ar exista o lentilă capabilă să ne demonstreze fiecare celulăactivă, ne-am găsi în faţa unui spectacol asemănător cu ce urmează: pieleavătămată şi ţesuturile, vasele sanguine şi cele limfatice, glandele, muşchii şinervii, deci asistăm la o revărsare de sânge în contact cu substanţe impure cear putea contamina ţesuturile.

Şi iată că , prin terminaţiilenervoase, vor fi lansate de creier mesaje de ajutor la toate celuleleindispensabile reparării. În acelaş timp , în timp ce încep să soseascăcelulele capabile de a vindeca rana, cele sanguine, in contact cu atmosferaîncep să se coaguleze formând o mică crustă capabilă să închidă rana. Totaceste celule furnizează rapid hrana necesară celulelor epiteliale până semultiplică pe cele două laturi ale rănii până se reunesc.Celulele noi formatese unesc cu vasele sanguine in aşa fel ca să construiască canale tubulareînchise. În acelaş fel toate celulele nervoase re activează liniile lor întreruptepentru a reabilita eficient legătura şi a permite transmiterea de ordine dincreier. In toată această muncă este evidentă prezenţa unei inteligenţesuperioare. Muşchii de fapt nu se unesc cu nervii , nici vasele sanguine cuţesutul conjunctiv, ci totul urmează un program prestabilit. Infine, o datăterminată reparaţia internă, crusta dispare, celulele epiteliale reconstruiescacoperirea externă şi rana poate fi considerată vindecată.

Întotdeauna trebuie să ţinem minte, că această lucrare de vindecare este accelerată de o nutriţie adecvată şi perfectă,precum şi de o stare mintală şi spirituală echilibrată, vezi : ‘’Nutriţiapsiho-neuro-ortocitomoleculară de Stromillo). Atunci când corpul este într-ostare de deprimare fizică şi mentală, această lucrare este întârziatăconsiderabil. Acest fapt ne spune că nuputem înlocui Natura , ci putem doar colabora cu ea. Această putererenăscătoare la propriu, nu este altceva decât o împingere instinctivă,existentă în fiecare organism viu către conservare.

Viaţa şi inteligenţa celulelor,deşteaptă mintea subconştientă şi celulele nu sunt altceva decât concentraţiafizică a acestei minţi, aşa cum celulele creierului (neuronii) sunt pentrumintea conştientă. Toate sunt prevăzute cu un grad deinteligenţă necesară pentru a desfăşura propria sarcină.Celulele microscopicepopulează ţesuturile organice şi fiecare dintre aceste celule este o entitatevie şi intaligentă; deci nu se poate stabili limita existentă între Viaţă şiminte, deoarece fiecare oganism viu este în acelaş timp şi inteligenţă.

Ştiinţa biologică, după ani decercetări a ajuns să afirme cu siguranţă ‘’la fiecare nivel de viaţă, de la ceamai simplă la cea mai evoluată putem obeserva prezenţa fenomenelor psihologiceşi nu numai pe cele materiale’’
Chiar şi cel mai mic organismunicelular posedă toate caracteristicile omului. Cea ce este sublim înaceastă consideraţie nu este dat de suma inteligenţalor existente în fiecarecelulă, ci de calitate. In alte cuvinte, fiecare celulă posedă un fel decunoştinţe intuitive a legilor care guvernează propria existenţă, proporţionatăcu evoluţia sa privind condiţiile de mediu, adică tot cea ce este indispensabilapărării propriei noastre existenţe, conservării speciei noastre. Ea exercită oputere de alegere selecţionând un tip de hrană faţă de un alt tip de hrană,între mâncăruri hrănitoare şi cele ne hrănitoare. Posedă o memorie rudimentarăcare evită să repete experienţe neplăcute şi care o face să se re întoarcă înlocul unde poate găsi propria hrană.
Individul complect este deja conţinutîncă de la pariţia celulei germinale a unui organism, din acel moment apoimateria, viaţa şi inteligenţa sunt unite într-o legatură indisolubilă in aşafel că rezultă dificil să discernem unde începe şi unde se termină activitateauneia sau a alteia.
În concluzie din tot ce am prezentatputem afirma că :

‘’Mintea este izvorul fiecăreicapacităţi de acţiune’’.

Baza mentală ale tratamentelor

Aşa cum am văzut, în fiecare particulă cât de mică a corpului uman există o parte a minţii subconştiente astfel căcelula în chestiune poate explica menirea sa particulară în mulţimea de celuledin care face parte. Desigur, acelaş fenomen se întâmplă şi la grupurile decelule care posedă acea anumită cantitate şi calitate de minte care le permitacestora de a desfăşura funcţii în credinţate lor.
În acelaş mod, urcând în grade, găsimcă şi organele fizice posedă ‘’un suflet celular de grup’’ sau ‘’minte aorganului’’.

Referitor la aceasta s-a exprimatîntr-un mod clar Hudson:

“Fiecare organ al corpului este compus dintr-un anumit număr de celule care sunt programate într-un mod particular potrivit funcţiilor pe care organul trebuie să le îndeplinească, adică fiecare funcţie fiziologică este îndeplinită prin cooperarea grupurilor de celule bine definite, privindcorpul ca un întreg putem observa că acest lucru nu este altceva decât o‘’confederaţie de grupe’’

Haeckel se exprimă astfel: “Individualitateafiziologică a organismului este asiguratăde sufletul ţesuturilor, cea mai înaltă funcţiune psihologică a corpului nostru;pe care o putem defini o adevărată şi proprie “republică celulară”. Eacoordonează “ sufletului celulelor”separate a “ceţăţenilor” intereprinzătorilor care costituie comunitatea...

“ De fapt celula-ou umană o dată ce afost fertilizată, se multiplică prin scindere, deci formează o colonie de celule, care la rândullor se diferenţiazăşi atunci datorită gradului lor de specializare şimodificărilor pe care le suferă ţesuturile ce compun diverse organe se dezvoltăîncetul cu încetul.

Din cauza acesta organismulpluricelular al omului ca şi cel al animalelor superioare, ar putea fi comparatcu o comunitate socială civilă în care numeroşi indivizi ce o compun au odezvoltare ce urmăreşte trasee diverse, chiar dacă la origine ele erau simplecelule a structurii unice şi ne diferenţiate.

Noi considerăm că într-un viitorapropiat, ştiinţa umană va fi în măsură să facă multe descoperiri importanteprivind mintea colectivă a organelor şi şcolile actuale de medicină vorbeneficiia de aceste descoperiri pentru terapia bolilor organice.

În aşteptarea acestei confirmări oficiale, aceia care practică tratamente mentale, aproape fără să-şi dea seama,se adresează propriu acestui principiu.

Cel ce scrie aceste rânduri s-ainteresat datorită ani şi ani de experienţe , de funcţionarea minţii organelorascultându-le pe fiecare ‘’ în fiecare zi mai mult’’ convins de a fi pe drumulcel bun către înţelegerea adevărului acestor teorii. El a constatat deasemeneacă terapiile bazate pe acest tip de experienţă au dat întotdeauna rezultate cumult superioare celor bazate pe principii diferite .

Pare de fapt că, prin aplicareasugestiei directe aplicat organului afectat de boală, reacţia pacientului săfie mult mai pregătită şi activă de a propune teoria unei enorme diferenţetipologice şi calitative între diverse inteligenţe a diverselor organe.

De exemplu, s-a constatat, cu enormăsatisfacţie că inima este foarte inteligentă şi deci adecvată să perceapăsugestii senine, drăgăstoase, dulci, sfaturi chiar şi ordine; în timp ce ficatuleste de exemplu, este un organ a cărui minte este încăpăţânată şi capabil acere o ghidare deciză şi volitivă . Stomacul pare de fapt foarte inteligent,mai ales când nu este leneş şi maltratat din cauza mâncării în exces;

el ar putea răspunde imediat laacţiunile sugestive de orice tip, şi am înţeles că poate fi uşor răsfăţat şicondus în diverse moduri, aşa cum se întâmplă cu anumiţi copii.

Sistemul nervos , are o minte cu totul deosebită, capabilă de a accepta imediat sugestiile, dar adesea cu recepţiidificile, întru cât atenţia sa este distrată de obicieiul de a se concentra pe reglementarea propriei munci.

Cât despre mintea intestinului, este necesar un tratament decis şi drăgăstos, aşa zis-ul pumn de fier în mănuşă decatifea; în acelaş mod mintea uterului şi a fiecărui organ feminin.

Făcând propriu referire la această formă de terapie a organelor prin mintea lor, autorul acestei cărţi a afirmatîntr-o altă carte de a sa :

‘’ A trăi sănătos este a vrea acest lucru’’

‘’Nu trebuie să uitaţi niciodată ci voisunteţi o minte care vorbeşte unei alte minţi şi nu cum în mod comun se credea, unei substanţe inerte’’.

În fiecare celulă, nerv, organ sauparte a corpului cum de altfel în corp în totalitatea sa, mintea este prezentăşi va asculta mintea voastră centrală şi i se va supune acesteia, şi ea cândmintea centrală easte pozitivă către fiecare minte, organul este negativ către voi’’!

Desigur, în timpul fiecărui tratamenttrebuie să ţineţi cont de această idee încercând să vizualizaţi minteaorganelor în modul cel mai clar posibil, deoarece numai asfel puteţi instauraîntre voi raportul cel mai strâns şi deci veţi putea acţiona cu maxim de profit.

Amintiţi-vă întotdeuna că pentru a daeficacitate sugestiilor nu trebuie să vă limitaţi să expuneţi fonetic voinţavoastră organului sau celulelor deoarece ele nu vor înţelege cuvintele, câtsemnificaţia pe care aceste cuvinte le reprezintă.

Permiteţi să vă atrag încă o datăatenţia voastră asupra principilului care guvernează boala şi tratamentul.Aceasta este singurul crez medical la care aderăm azi şi pe care î-l re afirmămdin grija noastră că aţi putea uita de acest lucru.

O boală nu este altceva decât incapacitatea celulelor în măsură să condiţioneze celulele bolnave de a repara materialele deteriorate şi de a îndeplini eficace propriile îndatoriri. Acest lucru estevalabil şi pentru celula individuală fie pentru o cooperare imperfectă întrecelule; poate fi deci şi o revoltă generală a marii republici care constituie corpul.

Fără a ţine cont de colaborarea reciprocă, fiecare celulă trebuie să îndeplinească propria sarcină particulară, chin, suferinţă şi poate moarte.

Trebui să amintim întotdeuna că fiecarecelulă este o entitate vie cu propria misiune pe care nimeni alta nu este înmăsură să o îndeplinească. Atunci când o altă celulă se va ocupa deîndeplinirea acelei munci specifice carenu este de competenţa ei , va trăi, dar aceea care nu şi-a îndeplinit propriamuncă nu va avea nici un beneficiu..

Pentru orice lipsă de acest tip seproduc boli locale sau generale potrivit gradului, naturii şi importanţeilipsei sau revoltei celulelor. Terapia se bazează în a reconduce fiecare celulăla propria muncă, sau când un anumit număr din ele mor – pentru a restabilistarea generală de sănătate învăţând alte celule să desfăşoare munca acelorcelule care nu mai sunt.

Mijlocul necesar terapiei poate ficonstituit din orice substanţă, procedură sau forţă care să stimuleze, să ajutesau să îndepărteze obstacolele din faţa celulelor ce trebuie să îndeplinească oanumită muncă.


Nu uitaţi niciodată că procesul vital care se desfăşoară prin sau în celulăobţine scopul său fie că este ajutat fie că acţionează singur.

Propriu luând în consideraţiune acestfapt, putem afirma că , sub unghiuri diverse, fiecare metodă de tratament poatefi utilă şi valabilă privitoare la condiţiile mentale ale individului sau la cese aşteaptă.

Nu are mare importanţă ce facem noi;pentrucă în realitate noi ne limităm să ajutăm şi să asistăm, , nu tratăm...

Procesul care se desfăşoară în fiecarecelulă este realmente inteligent pentru care metodele externe nu sunt altceva,la ultima analiză, decât sugerări date adevăratei operatoare: celula; deci,fiecare procedeu adoptat pentu a o ajuta să îndeplinească propria muncă poatefi primit sau refuzat potrivit tipului ei de sensibilitate.

Munca terapeutică se bazează perefacerea ţesutului depreciat, şi pe cooperarea celulelor , care sereintegrează şi repară urmând un plan bine stabilit şi necesar pentru muncareciprocă până când mulţimea celulelor poate prospera şi îmbunătăţi.

Aerul, apa, razele soarelui, hrana,etc.sunt alimente indispensabile pentru îndeplinirea muncii.

Ori de câte ori aceste elemente suntfurnizate într-o măsură şi în condiţii pozitive, celulele se servesc de acesteapentru a reconstrui cea ce a fost consumat , şi făcând acest lucru se servescde forţele lor intene.

Este necesar ca să reţineţisemnificaţia reală a termenelui – de multe ori abuzat de noi - de“extern”.

Prin acest termen vrem să afirmăm căfiecare forţă ce acţionează în afara celulei bolnave este considerată externă,chiar dacă este mişcată mental.

Bazându-ne pe această teorie putemspune că atunci când intervin bolile există întotdeuna o acţiune directă a uneienergii externe, referindu-ne la definiţia indicată mai sus.

În acelaş mod este clar că fiecareboală poate fi tratată de energia internă, sau de cea care se află în celulă.Când este o celulă suferindă, noi îi stăm toţi împrejur, unii aducând unmedicament, alţii electricitate, unii aducând apă, căldură sau atenţie; unii cuforţa gândului, unii cu hipernutriţia necesară pentru o mai bună circulaţieîntr-o zonă anumită a corpului, însfârşit prin alte din miile de metodologii terapeutice existente ; toţi suntemdeci destul de apropiaţi, măcar cât ne dăm seama că ne servim pur şi simplu destimuli diverşi în tentativa de a ajuta pe vindecătorul real aşezat în celulaînsăşi, furnizându-i pe lângă materialul necesar, energie ; asfel încâtdatorită ajutoarelor, menirea sa să se poată desfăşura rapid şi să fiefacilitată la maxim.

Iată o idee ce corespunde mai multrealităţii asupra naturii bolii, sau mai bine, o idee exactă despre ce esteboala nu există : în realitate cunoaştem foarte puţin despre esenţa realăa bolilor.

Este clar că majoritatea medicilor au oidee percisă despre asta.

Noi reţinem că teoria universalacceptată este acea care consideră boala ca o entitate distructivă, cea ce estepuţin clar este -dacă cea ce semnifică acţiune distructivă din partea aceleiaşentităţi sau de un alt lucru ce acţionează asupra ei ; făcând referire laanumite expresii folosite normal în tezele medicale putem fi iluminaţi privitorla acest subiect. Ei se exprimă asfel : boala ne ‘’atacă’’ sau ‘’ se găseşteîntr-un organ’’ se manifestă în noi şi urmează propriul drum, etc. Se mai zicedespre boală că ea este ‘’malignă’’, ‘’ de primul stadiu, de stadiul trei,etc’’sau benignă ‘’ce pare că rezistă la orice tratament ‘’ sau ‘’cedeazăuşor’’. De fapt în toate aceste afirmaţii boala este considerată ca o entitatevie care posedă un caracter propriu, înclinaţii şi calităţi generice. Un cevace se instalează în vitalitate implicând toate forţele sale pentru a distrugeenergiile vitale ale organismului nostru.

De fapt boala este descrisă ca şi cândar fi vorba de un şoarece închis într-un grânar sau într-un dulap ; în acelaşfel se descriu eforturile făcute pentru a-l face să iasă şi să-l ucidem; ca şicând acest lucru ar părăsi sau ar suprima orice alt lucru viu...

De altfel , astfel de teorii şifuncţionări ale bolii încep să fie considerate ca nesusţinute chiar şi în lumeamedicală.

Orice lucru viu este întotdeunaorganizat într-o formă, deci dacă vrem să considerăm boala ca pe o entitate vieva trebui să fim în măsură să vedem şi să descriem forma acesteia, lucru ce nus-a întâmplat până azi.

Oamenii primitivi considerau bolile cape ceva subtil şi misterios ce punea stăpânire pe ei şi făcea parcursul săufără a face nici o referire la cauzele ce o determinau.

Şi s-a descris o concepţie asemănătoarea suferinţelor printr-un limbaj care afost apoi transmis din generaţie în generaţie, aproape nealterat până ân zilelenoastre.

Asfel cea ce profesază anumiţi mediciacum, nu este decât incarnare şi rechemare a acelui concept. Nu este improbabilca aceaş expresie ‘’acţiune distructivă’’ să fie interpretată de mai multe orica o acţiune distructivă derivând chiar din vitalitate....fiecare proces vitalsub forma organică se dezvoltă protrivit legilor bine definite, puterea sacreşte lent până când organizarea atinge culmea sa ; după acea începe, tot lentdeclinul până când – fără suferinţe şi efort – sufletul trece dicolo ; toateacestea când condiţiile de viaţă sunt cât mai naturale şi favorabile. În cazulîn care sunt negative, este evident că şi rezultatele vor fi negative. Incircumstanţe asemănătoare, energia vitală acţionează mai bine pentru a garanta normalitatea corpului.

‘’ Cea ce ne propunem să demonstrămeste că boala nu este absolut în antagonism cu acţiunile vitale, ci este unefort pentru a re aduce ordinea în organismul răvăşit; este deci o acţiune vitală defensivă.”

Nu va fi considerată ca o tendinţă dedecădere sau un rezultat al unei asemenea tendinţe din partea organismuluinostru, ci ca o tendinţă ascendentă ( o autoconservatoare) derivată din lipsasupunerii la legile naturale.

Nu este decât o acţiune anormală cauzată decondiţii anormale”.

Să luăm bine aminte că forţa vitală nu este altceva decât acţiunea subconştientului care operează şi acţionează prinsistemul simpatic, mintea organelor şi cea a celulelor.

In ultima analiză, energia vitală este energia mentală!

Să nu uităm niciodată că subconştientul însemnă în mod constantopera de a reconstrui, a repara, a dezvolta, a hrăni, dând susţinere şi reglândsecreţiile corpului ; făcând şi dând cea ce este mai bun fie încercând săelimine anomaliile, până când această eliminare devine imposibilă.

Tot ce s-a spus până acum ca experienţădemonstrează ( şi toţi medii o admit) omul ce are o mare putere vitală se vavindeca de aproape toate leziunile, exceptând când e vorba de o distrugere aleorganelor vitale ;

Când vitalitatea este scăzută procesulde vindecare este mult întârziat , poate chiar imposibil ; acest lucru poate fiexplicat numai refăcând principiul potrivit căruia vitalitatea operează numaiîn sens constructiv faţă de viaţă şi sănătate, abuzând la maxim capacităţile încircumstanţe şi în momentul impactului fenomenologic , dacă opera sa este îndreptată în sens distructiv, se vaajunge în scurt timp la o moarte certă.

Fiind admisă existenţa unei inteligenţecapabile să regleze funcţiunile organice într-o stare desăvârşită de sănătate,drept urmare şi pentru starea de boală vom avea în funcţiune aceaş inteligenţăsau energie care însă nu reuşeşte să îndeplinească misiunea sa. Dacă eşuează cereajutor şi tocmai pentru a acorda acest ajutor se cere cooperarea oricăruimijloc terapeutic. Nu există medic inteligent şi pregătit care pretinde că areuşit să facă ceva mai mult decât ‘’să ajute natura’’ să restabileascăcondiţiile normale ale organismului nostru’’

Din tot ce am prezentat şi demonstratin toate argumentele tratate mai nainte, credem că rezultă evident că aşa cumeste considerată sănătatea ca o funcţionare normală a subconştientului, înacelaş mod boala nu este altceva decât rezultatul unei funcţionări anormale.

Nouă ne ajunge să ştim că inteligenţaorganică există şi că este adevărata energie directoare care în mod obişnuitregleză activitatea miliardelor de celule din care este compus corpul nostru.

Ea se va considera ca un organism mental susceptibil de vitalitate dinpartea tuturor mijloacelor terapeutice cunoscute – şi pentru o cauză oarecare –ea nu reuşeşte să îndeplinească perfect funcţiunile sale in oricare parte alestructurii fizice.

Meritul principal a acesteicercetări şi scopul acesteia este mai ales acela de a demonstra importanţaputerii minţii asupra sănătăţii corpului, asupra funcţionării sale perfecte. Defapt, din paginile precedente rezultă clar că gândurile pozitive sau negativece domnesc în mintea noastră produc la sfârşit, efecte negative sau pozitiveasupra sănătăţii in general.

Acestea fiind spuse, amîncercat să fac o cercetare meticuloasă pentru a putea individua, urcând secoleîn urmă, naşterea acestui principiu fundamental al terapiei mentale şi celulareascuns şi obstrucţionat de mii de nume,forme şi teorii diverse ce au fost asumate de naţiuni, condiţii de mediu ,portivit uzanţelor şi obiceiurilor popoarelor.
Mario Michelangelo Stromillo

Remus
Remus

Numarul mesajelor : 54
Varsta : 45
Localizare : Arad
Puncte : 36668
Data de inscriere : 24/10/2010

Revenir en haut Aller en bas

Partager cet article sur : redditgoogle

Mario Michelangelo :: Commentaires

Korsakov

Message le Dim Oct 24, 2010 8:25 pm par Korsakov

Felicitari Remus .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Dim Oct 24, 2010 9:48 pm par Myka

Superb..Fascinant .Multumim pentru text.

Revenir en haut Aller en bas

Marta

Message le Lun Oct 25, 2010 10:06 pm par Marta

Interesant material .

Revenir en haut Aller en bas

Dr Ioan Dumitrescu

Message le Lun Oct 25, 2010 10:42 pm par Dr Ioan Dumitrescu

Si mie mi-a placut postarea lui Remus .
Il astept cu noutati .

Revenir en haut Aller en bas

Message  par Contenu sponsorisé

Revenir en haut Aller en bas

Revenir en haut


 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum