,, SCOPUL VIETII SI SOARTA OMULUI" din perspectiva intelepciunii antice:

CAUZA ADEVARATA A VIETII este stapanul si regele universului (Dumnezeu).

De aceea suntem sfatuiti sa ne cunoastem ADEVARATA ESENTA, aceasta fiind lucrul ce ne poate izbavi de rele. Tocmai de aceasta se arata prin versul:
,,Geniul de care se servesc" unde termenul GENIU este folosit in locul cuvantului SUFLET. [ A cunoaste GENIUL DE CARE OAMENII SE SERVESC, nu consta numai in a cunoaste GENIUL pe care fiecare om il primeste la nastere ca sa-l insoteasca in viata, ci A CUNOASTE NATURA SUFLETULUI SAU. A CUNOASTE SUFLETUL, inseamna A CUNOASTE PE DUMNEZEU care l-a creat. ,,Sufletul cunoaste totul GANDINDU-SE PE SINE, si el pluteste in lumea divina atunci cand se inalta prin inteligenta LA CUNOASTEREA PROPRIEI SALE ESENTE" (Proclus).
Pitagoricii dadeau numele de GENII sufletelor mortilor, si chiar, dupa parerea lui Plutarh, sufletului ce locuia inca intr-un trup muritor. A CUNOASTE GENIUL, inseamna deci A CUNOASTE NATURA FIINTEI DIVINE AFLATA IN OM; si cum SOARTA OMULUI ERA DETERMINATA DE NATURA SUFLETULUI SAU, cunoasterea naturii sufletului PUTEA INFLUENTA ASUPRA SOARTEI SALE. Aceasta cunoastere usura purificarea, DADEA OMULUI CONSTIINTA INTREGII SALE PUTERI, FACEA CA TOATE INSUSIRILE LUI SA INFLOREASCA SI GRABEA INTOARCEREA LUI LA STAREA ORIGINARA. Pitagora a putut sa cunoasca printr-o revelatie divina INTREAGA ISTORIE A SUFLETULUI sau si sa-si aminteasca atat EXISTENTELE sale ANTERIOARE cat si pe cele ale discipolilor sai.
Doctrina PRESCHIMBARII SUFLETULUI in GENIU BUN este ultimul cuvant al intelepciunii antice. Intr-adevar, soarta cea mai de invidiat pentru un OM, CEA CARE IL FACEA CU ADEVARAT FERICIT, ERA DE A AVEA UN SUFLET VIRTUOS SI BUN. ,,Eu cred spune Porphyr, ca geniul nostru particular este o parte a sufletului nostru;
FERICIT ESTE CEL CE POSEDA UN SPIRIT INTELEPT."]

,,Numai cei care isi fac curaj si se consacra stiintei --- singura in masura sa descopere aceste adevarate bunuri --- numai aceia vor obtine eliberarea de relele inerente naturii muritoare; numai ei se vor adanci in contemplarea adevaratelor bunuri, numai ei vor merita sa fie asemenea Zeilor, caci numai ei au fost initiati de NATURA SACRA, adica de filosofie, si au pus in practica regulile datoriei*(1). Ca sa ne numaram in randul OAMENILOR DIVINI va trebui sa ne inchinam toate straduintele faptelor virtuoase si cunostintelor speculative, intrucat, NUMAI ELE POT LECUI SUFLETUL OMENESC DE SUFERINTELE PAMANTESTI SI II POT SCHIMBA SOARTA INTR-UN
DESTIN DIVIN.*(2)"

*(1) FILOSOFIA sau NATURA SACRA este cea care, revelandu-ne datoriile noastre, ne permite sa ne inaltam pana la Zei si sa ne izbavim de soarta noastra trista. TOTI OAMENII SUNT INRUDITI CU ZEII, dar NUMAI CEI CARE SI-AU RECUNOSCUT NATURA DIVINA PRIN PARTICIPAREA LA INTELEPCIUNE, care s-au purificat si au practicat virtutea POT PRETINDE SA STEA ALATURI DE EI. Pentru pitagorici, FILOSOFIA avea aceeasi valoare cu INITIEREA. Ei sunt cei care au inventat si au purtat numele de FILOZOFI. Pentru ei, FILOZOFIA ERA MENITA SA-I AMINTEASCA OMULUI DE INRUDIREA SA DIVINA, SA-L PURIFICE DE MIZERIILE PAMANTESTI, SA-L UNEASCA CU I N T E L I G E N T A
D I V I N A si SA-L SMULGA DIN CICLUL RENASTERILOR. ,,Regula de viata pitagorica, spre deosebire de cea orfica, facea loc, printre altele, alaturi de credinte si practici religioase, unor speculatii intelectuale ce reprezentau un rest al adevaratelor practici religioase. Pitagora trece drept inventatorul cuvantului FILOZOFIE, EFORTUL SPRE INTELEPCIUNE fiind un factor de sfintenie morala. Cand discipolii sai studiau matematicile, astronomia, muzica, medicina, gimnastica sau cand faceau comentarii pe marginea lecturilor din Homer si Hesiod, ei vedeau in aceste studii, la grade diferite, mijloace de a-si purifica sufletele si, corelativ, trupurile" (L. Robin).

*(2) ,,OMUL S-A NASCUT, A FOST CREAT PENTRU A CUNOASTE ESENTA NATURII UNIVERSALE; iar sarcina intelepciunii este de a poseda si de a contempla INTELIGENTA care SE MANIFESTA in FIINTE" (Architas din Tarent).
CAND OMUL POSEDA INTELIGENTA, DUMNEZEU INSUSI ESTE CEL CARE O POSEDA; cand CONTEMPLA INTELIGENTA, OMUL SE SIMTE UNA CU TOTUL, PUTANDU-SE VINDECA DE TOATE RELELE
CE DECURG DIN VIATA SEPARATA.

,,Acestia sunt cei care, prin filozofie,
S-AU PURIFICAT DE TOATE TULBURARILE PATIMILOR PROVOCATE DE PARTEA IRATIONALA A SUFLETULUI LOR, ELIBERANDU-SE, CA DE O INCHISOARE, de aceste TINUTURI PAMANTENE. [Hierocles face aici aluzie la un pasaj din Phaidon.
,,Cat despre cei ce par sa fi trait in sfintenie, spune Platon, eliberati ca dintr-o inchisoare din aceste locuri subterane, ei obtin un inalt lacas pur si locuiesc in partea superioara a pamantului. Dar cei care au fost purificati prin filozofie traiesc vesnic neintrupati, si se inalta la niste lacasuri inca si mai frumoase de cat cele de care v-am vorbit". Primii se mai pot intoarce in nastere; ultimii sunt eliberati din ciclul reincarnarilor, dar ei sunt putini numerosi.]


,,Telul noastru nu este doar acela de A AJUNGE ASEMENEA ZEULUI, CI DE A URMA MODELUL ASEMANARII PERFECTE SAU MIJLOCII PE CARE O AU CU ZEUL fiintele din primul si din al doilea rang*(1). Procedand astfel, chiar daca nu vom putea ajunge la o asemanare la fel de perfecta cu cea a fiintelor superioare, o vom putea dobandi cel putin pe cea care se va POTRIVI MAI BINE PROPRIEI NOASTRE NATURI.; si prin insusi faptul CA VOM CUNOASTE MASURA ESENTEI NOASTRE SI CA O VOM INDURA FARA SA NE PLANGEM, noi ne vom bucura DE ROADELE DESAVARSITE ALE VIRTUTII*(2)"

*(1) Aceste fiinte eterice ferme sunt EROII GLORIFICATI; pastrandu-si intotdeauna natura lor, ei nu coboara nicicand sa insufleteasca un trup muritor. FIINTELE ETERICE MENITE PRIN NATURA LOR SA COBOARE PE PAMANT SUNT SUFLETELE OAMENILOR.
*(2),,Hierocles, scrie Dacier, incearca sa consoleze aici sufletul care doreste sa fie asemenea lui Dumnezeu, si ii arata ca, in ciuda faptului ca nu va ajunge la perfecta asemanare pe care o au cu Divinitatea fiintele superioare, adica ZEII NEMURITORI si EROII GLORIFICATI, daca va reusi sa dobandesca intreaga asemanare de care este in stare, el nu va pierde nimic din fericirea sa, pentru ca el are, ca si fiintele mai perfecte, tot ceea ce ii este propriu, tot ceea ce se potriveste naturii sale." Totusi aceasta consideratie poate fi valabila doar pentru starea noastra actuala, caci, PURIFICANDU-SE DIN CE IN CE MAI MULT, OMUL DEVINE CAPABIL, dupa parerea unor pitagorici, SA SE INALTE PANA LA RANGUL DE GENIU, apoi la rangul de EROU, si chiar la rangul de ZEU.
,,Marele scop al Misterelor, scrie Fabre d'Olivet, era de a-i invata pe initiati POSIBILITATEA UNIRII OMULUI CU DUMNEZEU, si de a le arata mijloacele necesare pentru implinirea acestui lucru. Toate initierile, toate doctrinele mitologice nu tindeau decat sa USUREZE SUFLETUL DE APASAREA MATERIEI, SA IL CURETE, SA IL LUMINEZE PRIN STRALUCIREA INTELIGENTEI, astfel incat, SETOS DE BUNURILE SPIRITUALE si ELIBERAT DIN CICLUL RENASTERILOR, ACESTA SA SE POATA INALTA PANA LA SURSA EXISTENTEI SALE.
Daca se cerceteaza cu atentie diferitele culte care au dominat sau care domina inca pe pamant, se va vedea ca ele nu au fost animate de un alt spirit. CUNOASTEREA FIINTEI FINTELOR a fost oferita pretutindeni drept termen ultim al intelepciunii; asemanarea cu ea, drept limita perfectiunii; iar placerea spirituala, drept obiectul tuturor dorintelor si telul tuturor straduintelor".
Socrate, in Phaidon, pare sa faca aluzie la aceasta transformare a oamenilor in Genii:
,,Nadajduiesc, spune el, sa ma intalnesc dincolo cu oameni mai buni decat cei de aici, de pe pamant." Dar desi s-a straduit in timpul vietii sale sa devina intelept, Socrate nu stie inca daca purtarea lui pamanteasca ii va permite sa merite o astfel de rasplata, si de aceea el adauga:
,,Dar totusi nu cutez sa-mi exprim aceasta nadejde. Dar ca eu va trebui sa merg la Zei, stapani cu desavarsire buni, care imi vor face dreptate, aceasta indraznesc sa jur".

,,Cea MAI INALTA VIRTUTE este de a ne pastra hotarele trasate pentru noi in ORDINEA LUMII, in sanul careia TOATE LUCRURILE AU FOST RANDUITE SI ARANJATE PE CATEGORII, SI DE A NE SUPUNE LEGILOR ROVIDENTEI PRIN CARE TOATE LUCRURILE, POTRIVIT VIRTUTII LOR PARTICULARE, AU FOST CALAUZITE SPRE BINELE CARE LE ESTE PROPRIU."
[DESTINUL NOSTRU PE PAMANT este de a fi OM, iar fericirea noastra pe pamant, ESTE DE A FI OM PERFECT. Or, atat timp cat suntem oameni numai PRIN ASEMANARE ne putem ridica la rangul de EROI sau de ZEI, sau PUTEM COBORA LA RANGUL DE ANIMALE LIPSITE DE RATIUNE. Asadar, pentru a ne smulge din viata pamanteasca si a ne pregati pentru cel mai inalt destin, TREBUIE SA DOBANDIM TOATA INTELEPCIUNEA SI TOATA PLENITUDINEA PE CARE O COMPORTA DESTINUL NOSTRU DE OM, caci NUMAI OMUL PERFECT ESTE IN STARE, dupa MOARTEA SA, SA TRAIASCA PE UN PLAN SUPERIOR. Invatandu-ne tot ceea ce trebuie sa implinim PENTRU A DEVENI OAMENI PERFECTI, Imnurile Sacre ne pregatesc, gratie unei vieti sfinte si pure, pentru admiterea noastra in randul Eroilor si Zeilor. Dar inainte de a fi zei, TREBUIE SA FIM OAMENI SI MAI ALES OAMENI PERFECTI.


(Hierocles ,,Comentariu la Imnurile Sacre ale pitagoricilor")