Ura e un sentiment .
Toate sentimentele depind de suflet, in acupunctura e loja Foc, care este fiul Lemnului .
Cel mai frecvent sentimentul de ura apare datorita execesului Yang in loja Lemn .
Furia genereaza Ura .
Acupunctorii stiu aceste lucruri simple .

Ura e opusul iubirii .
Iubirea aduce un surplus de endorfine in corp ce ne asigura o stare de sanatate optima, ura le scade, deci ura induce boala .

Ura e un sentiment pentru lueza ?
As vrea sa stiu parerea dumneavoastra domnule profesor .

Ura este opusul iubirii asa cum intunericul este opusul luminii .
Iubirea are ca rezultatanta fericirea, ura nefericirea .
Iubirea e viata, ura e moarte .

Ne place foarte mult sa traim prin a da definitii.
Oricum, eu am simtit ca anumite definitii nu ar fi corecte, si anume:
intunericul este opusul luminii, frigul opusul caldurii, ura este opusul iubirii.

Si am gasit cele de mai jos in sprijinul acestor afirmatii:
"..............................
Deodată un alt student a ridicat mâna şi a spus:
“Pot să vă adresez o întrebare, domnule profesor?”
“Bineînteles”, a venit imediat răspunsul
“Frigul există?”
“Bineînteles!” A răspuns profesorul. “Nu ţi-a fost niciodată frig?”
“De fapt, domnule profesor mă simt nevoit să vă contrazic: frigul nu există. Ştiinta fizicii ne spune că frigul este absenţa căldurii. Un obiect poate fi studiat doar dacă acesta emite căldura, deoarece doar căldura obiectului transmite energie care apoi poate fi măsurata. Fără caldura, obiectul este inert, incapabil să transmita semnale. Frigul nu există. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa căldurii”.

Studentul continuă cu o altă întrebare:
“Dar întunericul?”
”Există”, vine răspunsul profesorului.
“Din nou greşit, domnule profesor. Întunericul este lipsa luminii. Putem studia lumina şi strălucirea, dar nu şi întunericul. Prisma lui Nichols ne arată variaţia diferitelor culori şi modalitatea în care acestea pot reflecta lumina în funcţie de lungimea de unda. Întunericul este termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii”

In final studentul intreba:
“Şi răul, domnule profesor, răul exista?”
“Da!”
“Dumnezeu nu a creat răul. Răul este absenţa lui Dumnezeu în inimile oamenilor, este absenţa dragostei, omenei şi credinţei. Dragostea şi credinţa sunt ca lumina şi căldura. Ele exista. Absenţa lor dă naştere răului”
Acum era rândul profesorului să tacă.

Numele studentului era: ALBERT EINSTEIN."

CM ai dreptate partial, sufletul omului e mai greu de inteles .
Credinta, iubirea de aproape nu lasa loc sentimentului de ura dar asta e valabil doar la cei ce au ajuns la un anume grad de perfectiune ce presupune a renunta la impulsurile noastre primitive legate de alimentatie, sex, lux, puterea, alcoolul,banii...adica dorintele corpului inferior.
Aceste impulsuri primitive sunt prezente la cei cu un spirit inferioare .
Omul cu spirit superior considera toate astea ca lucruri lipsite de importanta .
Prin meditatie tu te poti cunoaste, poti sa intelegi ca esti doar o mica parte, o celula a acestui univers .
Sentimentul de rautate nu este neaparat legat de absenta iubirii, poate accentuat de asta .
Sper ca m-am facut inteles .

Vezi tu Shaolin, clasificarile astea in spirit inferior si spirit superior nu cred ca ne ajuta in nici un fel pe nici unul din noi.
Toti suntem spirite, parte ale aceluiasi intreg.
Mie nu-mi plac ierarhizarile, simt ca e ceva mai mult de atat.
De asemenea, nici nu-mi trece prin cap sa condamn: luxul, sexul, dorinta de putere, alcoolul, banii. Toate ne sunt date noua, oamenilor, ca sa invatam sa le gestionam.
Exemplele sunt cele mai graitoare in acest sens.
In ortodoxism se spune: "Fericiti cei curati cu inima, caci aceea vor vedea pe Dumnezeu."

Curatenia inimii este de fapt "cheia" care ne ajuta sa intelegem.
Restul, sunt vorbe ale oamenilor pentru oameni.

CM intervin si eu in discutie : eu nu cred ca un criminal, un violator, un satanist este pe aceasi treapta spirituala cu mine sau suntem la fel .
Eu ma pot considera inferioara mult unui preot ascet ce a renuntat la placerile lumesti dar in nici un caz nu sunt la fel ca un borfas .

si crezi tu Marta ca un criminal, violator, etc nu poate ajunge la starea de "inima curata"? Sau ca ar putea ajunge numai dupa ce tu, aflata pe o treapta spirituala mai avansata, ai ajuns?
Eu nu cred ca suntem inferiori sau superiori cuiva.
Toti avem acelasi potential.
Intr-adevar punctul de plecare poate fi diferit.

Uite ceva interesant despre criminali si terapia iertarii
"In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti.

In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti.

Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati.
“Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane” a declarat ulterior dr. Len. “Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine.”
In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna."

Nu consulta pacientii si ii trata fara sa ii vada !!!
Ma abtin la comentarii .
Scuza-ma dar sa cred tot ce citesc pe net imi jigneste inteligenta .

Daca nu intelegem un lucru asta nu inseamna ca aceasta realitate nu exista .
Adevarul nu este conditionat de logica noastra, el exista independent de ea .
O realitate, un adevar se poate verifica doar in timp .
E normal pentru noi sa respingem ceea ce nu intelegem dar este intelept sa recunoastem ca intelegerea noastra ca oameni are limite .

si povestea spusa mai departe .....

"Kahuna
În hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin păstrător al tainei, cunoscător al secretului, expert, maestru. Daca vreţi, kahuna reprezintă echivalentul meşterului în sistemul de bresle medieval. Orice meserie, artă sau meşteşug avea proprii săi kahuna. Termenul a devenit însă cunoscut ca echivalent al şamanului, vraciului, preotului. Legendele abundă în descrierea puterilor acestor kahuna, capabili să realizeze vindecări miraculoase, sa influenţeze vremea, sa meargă pe cărbuni încinşi, să-şi atragă prosperitatea etc.

Morrnah Nalamaku Simeona s-a numărat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numită oficial în 1983 de către autorităţi drept o comoară vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a înfiinţat Foundation of I, o organizaţie non-profit, menită să răspândească filozofia şi practicile psihologice ale vechilor kahuna, înainte ca acestea să se piardă. Metoda tradiţională învăţată de dr. Len de la Morrnah Simeona şi aplicată cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii şi nu numai, poartă denumirea de ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin a îndrepta lucrurile, a corecta o eroare.
Metoda este extraordinar de simplă, atât de simplă încât mintea noastră, fascinată de complex şi măiastră în a complica masiv şi inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de altă parte, în ciuda simplităţii ei, metoda are la bază principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuţi în spiritul respectului pentru raţional şi stiinţific.

Lumea este o reflectare a gândurilor noastre
Asemeni lui Buddha,
vechii kahuna considerau că noi creăm lumea prin gândurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se petrece în viaţa noastră reprezintă o consecinţă a gândurilor noastre.
În cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se petrece în interiorul nostru. Daca ne confruntăm cu o problemă, trebuie să căutam cauza în noi înşine, nu în factorii exteriori.

• Dacă o persoană ne agresează, este util să ne amintim că ceilalţi sunt o oglindă pentru noi şi că agresivitatea respectivei persoane nu este decât proiecţia în exterior a propriei noastre agresivităţi refulate.
• Dacă şeful ne spune că nu suntem suficient de buni pentru postul pe care îl ocupăm, atunci vorbele lui nu sunt decât o reflectare a ceea ce noi înşine gândim în sinea noastră despre noi.
• Dacă ne îmbolnăvim, este bine de ştiut că, pentru kahuna, trupul este o casă pentru gânduri: cauza îmbolnăvirii rezidă în negativitatea unui gând, într-o eroare de judecată.

Nu-i nimic în neregulă cu erorile de judecată, declară cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.

Mintea este asemeni unei grădini, iar gândurile asemeni unor seminţe. Trebuie să avem grijă ce gânduri plantăm în mintea noastră, căci, inevitabil, vom culege ceea ce am semănat.
Vestea bună este că orice stres, dezechilibru sau boală pot fi corectate, lucrând asupra ta. Nu este nevoie să cauţi răspunsuri sau ajutor în afara ta. Şi nimeni nu îţi poate oferi informaţii mai relevante decât cele pe care le poţi obţine singur, căutând în tine însuţi, susţine Morrnah Simeona.

Circumstanţele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de conştiinţă
Starea de sănătate sau de boală, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau eşecul nostru ori al celor din jurul nostru reflectă nivelul de conştiinţă la care am ajuns.
Dacă nivelul nostru de conştiinţă se modifică, circumstanţele exterioare se schimbă rapid, iar nivelul de conştiinţă poate creşte semnificativ, dacă ne asumăm responsabilitatea pentru tot ce se petrece în viaţa noastră, pentru tot ce se petrece în jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea începe cu asumarea responsabilităţii
Ce înseamnă să ne asumăm 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se petrece în viaţa noastră?
Înseamnă să accepţi faptul că tu însuţi, şi nimeni altcineva, eşti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le trăieşti, afirma dr. Len, conştient că declaraţia sa poate fi şocantă sau chiar revoltătoare pentru majoritatea oamenilor.

O idee foarte greu de digerat, într-o societate în care ne-am obişnuit să ne găsim scuze la tot pasul, sa dăm vina pe alţii pentru ce nu merge în viaţa noastră, să cultivăm asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat şi de către persoanele considerate supraresponsabile. Căci una este sa îţi asumi responsabilitatea propriilor acţiuni şi alta este să îţi asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legătura pe care o ai este că locuiţi împreună în acelaşi oraş.

Mulţi psihologi ar spune că o astfel de gândire nu face decât să ne culpabilizeze în mod excesiv.

Problema adulţilor este că şi-au pierdut inocenţa
Accesul la miracol şi implicit la supraconştient nu este posibil decât atunci când reîncepem să privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocenţei, nu despre cultivarea infantilităţii. Problema adulţilor este că şi-au pierdut inocenţa, dar şi-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematică a asumării responsabilităţii. Kahuna afirmă că, reinstaurând inocenţa – starea în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedaţi de câştigul personal – viaţa noastră se poate schimba radical.

Nu-ţi fă probleme. Întreaga lume este creaţia ta şi acest lucru trebuie luat ad litteram, afirmă dr. Len.

Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui, doar pentru faptul că aceştia apăruseră în viaţa sa.
Problemele lor erau creaţia sa şi, de aceea, tot ce a trebuit să facă pentru a-i vindeca a fost să lucreze asupra lui însuşi, să şteargă el însuşi gândurile care le-au generat. Exagerare dusă la extrem, am putea spune, chiar dacă descoperirile recente din fizica cuantică par a conduce la aceleaşi concluzii. Asta înseamnă ca dacă copiii noştri au o problemă de sănătate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoară, noi am făcut ca acel lucru să se petreacă; dacă soţul ori soţia ne înşeală, noi am atras asta.

Trebuie să ştergi gândurile care au produs respectiva problemă
Pare absurd. Totuşi, evenimentele din viaţa noastră actualizează amintiri, tipare de acţiune trecute si reacţii ciudate. La urma urmei, toţi am experimentat reacţii care ne-au surprins şi pe noi, şi pe cei care ne cunoşteau foarte bine – reacţii în care parcă nu eram noi înşine, nu-i aşa? Dacă te confrunţi cu o problemă, o situaţie limită, un necaz, o suferinţă, întrebarea pe care trebuie să ţi-o pui automat este: ce anume din ceea ce se petrece în mine a generat sau a atras aceasta problemă? Apoi trebuie să ştergi gândurile care au produs respectiva problemă.

Dar cum putem şti care gânduri au creat-o?
Nu vă faceţi probleme, spune dr. Len. O parte din voi ştie. Trebuie doar să-i daţi permisiunea să o facă. “Când judec o persoană, acea persoana devine un “prizonier al gândurilor mele”.

Creăm lumea prin gândurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metaforă. Este o realitate. În viziunea lor – care este comună cu cea a tuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinţe perfecte, dar noi nu mai putem să vedem acest lucru, fiindcă între ceea ce exista în realitate şi ceea ce vedem se interpune gândul.

Noi nu mai vedem ce există în realitate, noi nu ne vedem decât propriile gânduri. Lumea este ceea ce credem ca este, afirmă Serge Kahili King, doctor în psihologie şi o autoritate internaţională în materie de huna. Psihologia modernă tinde să ajungă la aceleaşi concluzii, de vreme ce afirmă ca oamenii nu reacţionează la evenimentele în sine, ci la propria lor percepţie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arată ca oamenii tind să se conformeze percepţiilor altor oameni. Altfel spus, dacă spunem în mod repetat unui copil că este rău, el va ajunge să se comporte ca atare. Daca unui angajat i se laudă în mod repetat performanţele, chiar dacă acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge să lucreze din ce în ce mai bine.

A nu judeca este singura atitudine corectă vizavi de o altă persoană
În limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprimă în felul următor: dacă eu gândesc într-un anumit fel despre o persoană, acea persoană devine un prizonier al gândurilor mele. Asta înseamnă că ea tinde să se conformeze percepţiei mele şi, mai devreme sau mai târziu, se va comporta în aşa fel încât să-mi confirme percepţia despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinţă a ceea ce gândesc despre ea şi trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corectă vizavi de o altă persoană.

Dacă este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezintă erorile noastre de gândire. Aşa stând lucrurile, atunci poate că nu ar trebui să ne mire foarte mult ca dr. Len şi-a vindecat pacienţii, lucrând doar asupra lui însuşi.
Ce a făcut exact doctorul Len pentru a-şi vindeca pacienţii? Am repetat încontinuu: Îmi pare rău. Te rog, iartă-mă, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot.
De-a dreptul şocant! Bănuiesc că doctorului Len îi place să şocheze, să surprindă printr-o lovitură puternică şi neaşteptată, rutina noastră mentală. El spune că oamenii, în special vesticii, gândesc prea mult. Mai exact, sunt prinşi în rutina unor programe care rulează inconştient. Contrar a ceea ce gândim noi, el susţine cu tărie că intelectul nu poate rezolva problemele. Cred că Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat că “o problema nu poate fi rezolvată la nivelul de gândire care a generat-o”.

Cere-ţi iertare

De aceea, nu trebuie decât să conştientizezi problema pe care o resimţi la nivel fizic, emoţional, mental etc., apoi să începi să îţi purifici gândirea care a atras-o, printr-un proces de căinţă şi iertare.
“Te rog, iartă-mă pentru că te-am făcut prizonierul gândurilor mele şi fiindcă, prin negativismul gândurilor mele, ţi-am influenţat în mod distructiv comportamentul”. Aşa este în creştinism: ruga trebuie precedată de căinţă şi de cererea iertării. Asta este ceea ce poate face conştientul: să se căiască şi să ceară iertare. Restul este treaba supraconştientului, el este armonizatorul, vindecătorul. Suntem prizonierii propriei minţi şi nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul însuşi.

Cum te poţi ajuta în viaţa de zi cu zi?

Acest proces poate fi folosit în cele mai diverse situaţii: când suntem bolnavi, când cineva apropiat este bolnav, când ne confruntăm cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.

Dacă problema ţine de sănătate, atunci putem spune trupului:
Îmi pare rău pentru că ţi-am făcut rău prin gândurile mele negative. Te rog, iartă-mă! Şi repetăm acest lucru cu sinceritate, până problema dispare.

Daca copilul are probleme la scoală, putem repeta mental:
Îmi pare rău pentru că ţi-am creat aceste probleme prin gândurile mele. Te rog, iartă-mă!

Este esenţial ca trăirea să fie autentică, iar cererea de iertare să fie pe deplin sinceră. Consecinţa imediată este un sentiment de iubire, iar dr. Len şi Morrnah Simeona declară că acesta este un semnal că vindecarea a început.

Probabil că la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul că sunt prostii, poveşti de adormit copiii. Dar kahuna afirmă ca supraconştientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorând formulările savante. Interesant este că psihanaliza a ajuns la o concluzie asemănătoare: interpretările pretenţioase, deştepte, intelectualizate nu ajung la pacienţi.
Accesul la miracol, şi implicit, la supraconştient nu este posibil, decât atunci când reîncepem să privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocenţei, nu despre cultivarea infantilităţii. Problema adulţilor este că şi-au pierdut inocenţa, dar şi-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematică a asumării responsabilităţii.
Kahuna afirmă că, reinstaurând inocenţa – starea în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedaţi de câştigul personal – viaţa noastră se poate schimba radical: renunţăm la a ne complica viaţa inutil şi ne redobândim bucuria de a trăi, devenim mai creativi, ne adaptăm mai suplu şi mai eficient schimbărilor; iar calitatea relaţiilor noastre se îmbunătăţeşte semnificativ.

În încheiere

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi în faza terminală şi a descris experienţele şi concluziile sale în două cărţi devenite bestseller-uri.
Una dintre ele se numeşte „The Four Things that Matter Most” (Cele patru lucruri care contează cel mai mult) şi se referă la cele mai frecvente declaraţii pe care bolnavii le fac celor apropiaţi pe patul de moarte. Iar acestea sunt:

IARTĂ-MĂ

TE IERT

MULŢUMESC

TE IUBESC




Nu trebuie să ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaraţii care au un potenţial imens în a ne vindeca relaţiile şi în a ne transforma profund viaţa.

[b]

Imi place cum scrii .
Interesant .

Apreciez in mod deosebit cand oamenii depasesc sfera teoretizarilor si trec la practica.
Am inceput chiar eu sa practic cele scrise mai sus constientizand ca ar fi nevoie. Oricum, cred ca oricine poate sa incerce, imposibil sa trecem prin viata fara nici o suparare.

Si ce credeti ca mi s-a intamplat
A doua zi mi s-a facut rau dar am continuat. Rau in sensul ca am inceput sa simt suparare fata de cel caruia i-am cerut iertare. Si nu orice suparare, ci un sentiment foarte puternic si persistent, obsesiv.
A trebuit sa iau un remediu ca sa-mi dispara starea.

O sa mai incerc, momentan m-am potolit si incerc sa-mi dau seama ce am rascolit. Oricum, interesanta experienta.

Ce remediu ai luat ?

nu am luat un remediu homeopat
Am apelat la remediile florale Bach

Multumesc, asa o sa fac .