1. De ce există atât de multe controverse legate de homeopatie?
Controversele legate de homeopatie se referă în mare la principiul infinitezimalităţii (folosirea de medicamente în care substanţa activă iniţială este diluată progresiv până la doze foarte mici) şi la faptul că ştiinţa nu posedă încă tehnologia care să demonstreze cum funcţionează el.
Adepţii acestor critici merg pe ideea că homeopatia nu este mai bună decât un placebo.
Aceste controverse au fost înlăturate de nenumărate ori prin studii clinice comparative (peste 600) care se supun celor mai înalte standarde ştiinţifice şi care demonstrează eficacitatea homeopatiei.
Exemple de studii care sustin aceste afirmaţii sunt:
- managementul efectelor adverse după chimioterapia din cancer – Kassab şi colaboratorii -2009;
- infecţiile de căi respiratorii superioare şi alergiile – Bornhoft şi colab. 2006; incluzând otitele medii – Bellavite şi colab. 2006;
- rinitele alergice sezoniere – Taylor şi colab. 2000;
- bolile reumatice – Jonas, Linde şi Ramirez, 2000;
- diareea la copii – Jacobs şi colab. 2003;
Există de asemenea studii făcute în Europa, pe segmente mari de populaţie care atestă ameliorararea şi vindecarea atât in boli acute cât şi cronice în număr mare. Procentul de pacienţi foarte mulţumiţi de rezultatele tratamentului homeopat se ridică la aproximativ 70-80% în aceste cercetări.
În plus homeopatia are rezultate foarte bune şi la: plante, animale, copiii cu vârste foarte mici (sugari) – categorii care sunt prea puţin influenţate de efectul placebo. Efecte remarcabile se obţin şi pe grupuri de celule individuale (crescute în afara corpului) inclusiv pe celule canceroase.
La acestea se adaugă lipsa de efecte adverse şi un cost considerabil mai mic în favoarea homeopatiei faţă de medicina alopată.


2. Homeopatia funcţionează la copii?

Homeopatia este cel mai folosit sistem medical din medicina complementară şi al 2-lea sistem medical din întreaga lume dupa alopatie;
Un studiu efectuat la Harvard a arătat că 9 milioane de copii au apelat la tratamentul prin medicină complementară – Birdee şi colab. 2010;
Un al 2- lea studiu (condus de spitalele şi clinicile de copii din Minnesota) a arătat că:
- 90% din părinti vor să ştie mai multe despre opţiunile pe care le oferă medicina complementară pentru copiii lor;
- 85% din părinţi vor să reducă dependenţa copiilor de medicaţia clasică şi suferinţele datorate efectelor adverse;
- 75% din părinţi consideră că în spitale ar trebui să existe şi medici care practică medicina complementară;
Atât cercetările cât şi practica la cabinetele medicale arată eficienţa homeopatiei la copii şi adulti incluzând o gamă largă de boli acute, cronice şi epidemice cum ar fi:
- eczema, dermatita atopică, urticarii, psoriazis;
- rinita alergică, astmul bronşic, infecţiile de căi respiratorii superioare recidivante (faringite, amigdalite, otite, vegetaţii adenoide), laringite, sinuzite, bronşite, bronşiolite;
- evoluţia bolilor copilăriei (rubeolă, oreion, rujeolă, varicelă) poate fi mult ameliorată evitându-se astfel complicaţiile nedorite;
- tulburări digestive (greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, probleme hepatice), apetitul diminuat, anorexia, colicile sugarului şi intoleranţa la lapte;
- infectii urinare acute si cronice, diverse probleme renale, enurezis-ul;
- reumatism, artrite, artroze, sciatica;
- boli cardiace si pulmonare cronice;
- tulburări ale menstruatiei
- socuri emotionale, depresii, anxietate, frici, fobii, insomnie;
- copilul agresiv, cu deficit de atentie sau hiperkinetic;
- memoria slaba si anumite probleme cu invatatul;
Poate fi folosita si in situatiile in care trebuie evitata administrarea medicamentelor alopate (sarcina, alaptare, alergii medicamentoase) si se adreseaza tuturor categoriilor de varsta, de la sugari până la vârstnici.
In cazurile in care nu se poate obţine vindecarea se produce de cele mai multe ori o ameliorare durabila.
3. Până în ce punct funcţionează această terapie şi ce precauţii implică?
Există anumite limite care ţin de patologie (boli incurabile, diabet tip I, cazuri chirurgicale) sau de teren.
Contează mult reactivitatea organismului, purtatorul bolii. Uneori boli uşoare nu răspund la tratament în timp ce bolile grave răspund bine.
La noi în ţară homeopatia este practicată numai de medici. Ei ştiu astfel să facă diferenţa între cazurile care necesită să fie tratate prin homeopatie sau medicina clasică pe care o şi practică atunci când este cazul. Este necesară şi o bună colaborare între medicii cu specialităţi diferite astfel încât să fie urmărit cel mai bun interes al pacientului.
Materiale scrise de Dr Adrian Dumitrescu si trimise de Dr Pavlovski pentru popularizare