Medicamentele chinezeşti sunt substanţe medicamentoase folosite în Medicina tradiţională chineză pentru prevenire, diagnosticare şi tratare a bolilor. Aceste medicamente provin în principal din medicamentele naturale şi prelucrarea acestora, inclusiv medicamentele vegetale, animale, mineraliere, precum şi unele chimice şi biologice. Invenţia şi întrebuinţarea medicamentelor chinezeşti au o istorie de câteva mii de ani. Dar lexical, termenul de Medicamentele chinezeşti a apărut abia după pătrunderea medicinii occidentale, pentru a distinge cele două medicini şi medicamente.
Scurta istorie a medicamentelor chinezeşti

In istoria Chinei există povestea că „Un ţăran a gustat o sută de feluri de iarbă şi s-a întâlnit cu 70 de veninuri pe zi. Povestea reflectă procesul de descoperire a substanţelor medicamentoase de către oameni ai muncii în cursul luptei cu natura şi al activităţilor de producţie, arătând că medicamentele chinezeşti îşi au izvorul în munca de producţie.

Incă în perioada dinastiilor Xia şi Shang (secolele 22 – anii 256 î.e.n) au apărut băuturi şi supe medicamentoase. In „Cartea Cântecelor” din dinastia Zhou de vest (secolul 11 – anii 771 î.e.n) au fost consemnate cel mai devreme substanţele medicamentoase din China. „Bolile interne” - o lucrare de medicina tradiţională chineză a trasat baza teoretică pentru medicina tradiţională chineză.

„Medicamentele şi plantele”, lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisă de mai mulţi medici din dinastiile Qin şi Hang (anii 221 î.e.n. – anii 220. era noastră) pe baza sintetizării materialelor bogate privind substanţele medicamentoase. Cartea cuprinde 365 de feluri de medicamente, care sunt întrebuinţate încă în zilele noastre. Apariţia acestei cărţi a pus baza ştiinţei medicamentelor chinezeşti.

In dinastia Tang (anii 618-907), prosperitatea economică a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezeşti. A fost redactată „Farmacopeea Tang”- prima farmacopee din lume. Cartea cuprinde 850 de medicamente, unele fiind însoţite de desene.

Până în dinastia Ming (anii 1368-1644), farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” - o capodoperă a farmacologiei chineze. Cartea cuprinde 1.892 de medicamente.

După proclamarea R.P.Chineze în 1949, s-au efectuat cercetări ample asupra medicamentelor chinezeşti sub toate aspectele. Pe baza investigaţiei pe scară naţională a fost redactată în 1961 „Farmacopeea medicamentelor chinezeşti”. In 1977 a văzut lumina tiparului „Marele dicţionar al medicamentelor chinezeşti”. Dicţionarul cuprinde 5.767 de articole. Concomitent au apărut numeroase dicţionare, publicaţii, ziare şi reviste de specialitate. Au fost înfiinţate şi instituţii de cercetări ştiinţifice, de învăţământ şi de producţie de specialitate.

Resursele medicamentelor chinezeşti

Teritoriul vast, relieful variat şi climatul diferit din regiune în regiune formează diferite medii ecologice, creând condiţii pentru creşterea multor plante medicale. In momentul de faţă, ţara noastră a reuşit să prepare peste 8.000 de medicamente chinezeşti, numărul sortimentelor des folosite depăşind 600. China se situează pe primul loc în lume în ce priveşte gama sortimentală şi cantitatea de producţie. Pe lângă satisfacerea solicitărilor interne, medicamentele chinezeşti se şi exportă în peste 90 de ţări şi regiui ale lumii.

Intrebuinţarea medicamentelor chinezeşti

Intrebuinţarea medicamentelor chinezeşti are o istorie lungă, a jucat şi joacă un rol important pentru dezvoltarea şi prosperitatea naţiunii chineze. Medicamentele chinezeşti provin în marea majoritate de la medicamente naturale, cu efectele nocive reduse. Pentru că o reţetă prin combinaţii raţionale, cuprinde mai multe feluri de ingrediente medicamentoase, ea dă un efect mai bun şi este întrebuinţată la tratarea multor boli complicate.

Intrebuinţarea medicamentelor chinezeşti este bazată pe teoria Medicinii tradiţionale chinezeşti. Pentru a administra în siguranţă şi cu efect medicamentele chinezeşti, trebuie să se cunosc reţetele, compoziţia, dozele şi metodele de administrare precum şi indicaţiile şi precauţiile. Ele sunt legate deseori de vârsta, condiţiile fizice, starea sănătăţii şi a maladiei, variaţia de sezon.

Dezvoltarea medicamentelor chinezeşti

Centrul de greutate al cercetării medicamentelor chinezeşti este axat pe selectarea şi cultivarea soiurilor bune de plante medicinale, pe crearea soiurilor noi prin radioizotop şi pe bioinginerie. Se vor lua măsuri pentru protejarea plantelor medicinale originale, prevenirea degradării celor existente, investigarea şi valorificarea noilor surse de medicamente şi introducerea plantaţiilor medicamentoase din alte ţări.
http://romanian.cri.cn/chinaabc/chapter13/chapter130301.htm