multumesc snowwolf pentru aprecieri, Dupa legea romana nu sunt medic.
Am renuntat sa termin facultatea de medicina. Acupunctura insa am studiat-o si o mai studiez si azi dupa Academia de la Moscova.
Culmea este ca tot din cauza experientelor anterioare in rugaciune am inceput drumul medicinii si tot datorita lor am renuntat ( partial ) la practica acupuncturii.
Meditatiile mi-au aratat in timp iluzoriul mediului din care proveneam, si m-a facut sa renunt la tot ce imi doream si pregateam profesional (criminalistica si avocatura)..Dupa prima facultate am continuat sa studiez si medicina insa ....
s-a intamplat ceva. Am ramas cu un sentiment ciudat ca nu exista metoda normala, alopata /mai putin alopata care sa vindece omul.
Pur si simplu mi se intampla sa stau in fata pacientului si sa simt ca ceea ce fac este inutil si ca defapt ii simt boala in minte in inima , in destin si ca acolo nu pot ajunge cu acul sau cu alta tehnica.
De n ori imi venea sa las acul din mana si sa ma asez langa el si sa ma rog.
Am facut asa ceva de cateva ori , i-am zis pur si simplu ca asa ar fi procedura: dupa ce ii pun acele ma asez pe scaun langa el si ma gandesc la tratament. In realitate m-am asezat la 2-3 m, am inceput sa ii simt campul , ceakra pieptului si m-am conectat la ea. Ma tragea ca un magnet . M-am rugat si incercam mental sa o curat. Vedeam stilizat buruieni in ea.. Pacientul mi-a zis ca are o senzatie ciudata s-a incalzit brusc si brusc a inceput sa planga..
Simteam la el si la atatia altii ca sursa a ceea ce se intampla ( boala) este dincolo de meridiane si unealta mea este dincolo de acel ac.
Mai "dureros" era cand incercam sa "simt" pacientul si conectarea la campul lui imi dadea acelasi raspuns .un fel de "lasa-l in pace ca are de dus ale lui"
Mai practic, rar, pe rude apropiate si cazuri speciale unde imi doresc si simt ca e necesar sa ma implic.

Da, Orientalmed. Parca se umple o galeata gaurita. Asta era senzatia mea. Totusi, prin acupunctura si homeopatie (si prin prananadi- cum ma descurc eu), se umple galeata cat de cat, ca sa se asigure pacientului un ragaz de timp pentru a-si lansa sistemul propriu imunitar,de autovindecare. Sunt cazuri cand nu mai dispune de suficienta forta vitala de a se ridica- si aici intervine medicul pe care consider ca e medic bun:prin sistemul energetic al pacientului. Daca are apendicele perforat, sau piciorul rupt, normal ca se apeleaza mai antai la un chirurg. Dar maestrul meu a scos fara cutit de ex. o tumoare cat a portocala, in cateva zile. Tot ceea ce i-a prescris pacientului era o schimbare a modului de viata. Prananadi nu e bioenergie. Nu dai din propria energie. Dar necesita o schimbare de viata si din partea pacientului, in sensul ca mai putin stres, hrana sanatoasa, etc. Acupunctura si homeopatia cred eu, ca poate actiona deosebit de eficient.De fapt, toate sistemele de vindecare (inclusiv alopata) ar trebui sa se completeze si sa se ajute intre ele.
Nu te lasa orientalmed. Cauta-ti calea ta proprie. Esti vindecator, poate nu in sensul acceptat de societate (mai ales daca sunt implicate orgolii si bani)

Calea samuraiului, prin autovindecare, iar pe urma vindecare pentru toate fiintele care sufera. Si care e poteca ta proprie? Nu stiu, Orientalmed. Esti un razboinic, care a ales calea pacii. Prin autovindecare si prin gasirea drumului propriu se umple galeata prorie si pe urma se revarsa. Incepi sa radiezi echilibru si energie in jurul tau. Nu-ti renega firea razboinica. Samuraii de inalta clasa meditau. Si nu indraznea nimeni sa-i atace.
Dar nici nu era nevoie, pentru ca emiteau pace in jurul lor. Dar daca totusi....a doua oara nu mai incercau!

La coreeni nu existau samurai, asta era la chinezi .

dr Teodor Axinte a écrit:La coreeni nu existau samurai, asta era la chinezi .

Unii confunda chinezii cu coreeni .
E scuzabil .

Samurai-simbolic vorbind. Ma gandeam la un arhetip al eroului razboinic, care-si transcede conditia si temerile prin inaltarea spre spiritual, fara sa renege conditia primara. Cred ca oricum stiti despre ce vroiam sa scriu.

dr Teodor Axinte a écrit:La coreeni nu existau samurai, asta era la chinezi .

SamuraiDe la Wikipedia, enciclopedia liberă
Samurai (侍, Samurai? ori, mult mai rar, 士) este un termen care a fost folosit în Japonia pentru a desemna indivizi aparținînd nobilimii militare. Cuvîntul samurai este derivat din verbul japonez saburau (de unde a derivat și numele masculin "Saburo") însemnînd a servi.
Samuraiului, luptătorul medieval, i s-a atribuit statutul de model suprem și mereu actual al desăvârșirii japoneze.

Ca tot veni vorba de samurai, din ce am citit despre ei nu renuntau niciodata la crezul lor si tocmai in asta consta taria lor .
In fine subiectul era altul si aceste divagatii nu folosesc nimanui vstgx .

asta se intampla invariabil cand te rogi. Pe langa faptul ca iti zboara mintea aiurea, daca reusesti sa te regasesti in rugaciune atunci apar evenimente in viata ta care sa-ti distraga atentia. Daca nu-ti dai seama, te "lasi" condus de evenimente, in loc sa le conduci tu pe ele. Eu am trecut prin asa ceva si am gresit tare mult. Inca regret si m-am culpabilizat mult din aceasta cauza.
Acum ma umfla rasul cand imi apar elementele de distragere a atentiei. Stiu de ce.
Invatam din greselile noastre. Este bine cand ajungem sa constientizam.
De aceea am zis si mai inainte, experienta intima a rugaciunii nu se face publica, apare slava desarta, laudele si inevitabil multumirile. Automat, am deviat de la traseu.

eu as face totusi o delimitare intre practica rugaciunii si tehnicile de meditatie orientale.
parerea mea este ca nu se mixeaza. Apar experiente ca cele descrise mai sus.

citeam in weekend despre Darurile Sfantului Duh. Ele vin ca o consecinta fireasca a rugaciunii. Printre ele este si darul vindecarii. Dar, primul dintre toate este darul discernamantului.

Este bine sa ne dam seama, chiar daca ne imbatam de placerea experientelor extrasenzoriale, ce se intampla cu noi.

Dr Teodor exsista tratament si pentru "scapare "

" Cea mai buna religie este cea care te apropie de Dumnezeu. Este cea care face din tine, o persoana mai buna. "

" Ne face mai buni, tot ceea ce nu ne lasa indiferenti la suferinta aproapelui si ne face sa fim mai sensibili,mai detasati,mai amabili,mai umani, mai responsabili,mai corecti si cinstiti."

"Religia care-ti ofera si-ti recomanda toate acestea, este cea mai buna religie pentru tine. "

" Prietene, nu ma intereseaza de ce religie esti si daca esti credincios sau nu… Pentru mine, este important felul cum te porti cu ceilalti, familia ta,colegii de serviciu, prietenii tai si in general cu toata lumea. Aminteste-ti ca universul este influentat de actiunile si de gândurile noastre. "

" Legea actiunii si reactiunii nu se refera numai la fizica. Ea se aplica si la relatiile umane. Daca faci bine in jurul tau, ti se va raspunde cu aceiasi moneda. Daca te porti incorect, cu rautate, se va intoarce impotriva ta. "

" Cea ce ne spuneau bunicii este adevarat. Vei primi intotdeauna ceea ce le doresti celorlalti. A fi fericit nu este mâna destinului,est mai degraba consecinta optiunilor tale de a te comporta fata de cei din jur. "

Interviu cu Dalai Lama

Revenind la subiect, textul pe care l-am primit astazi de la niste prieteni, mi se pare chintesenta discutiilor noastre.

In aceasta lume complicata in care traim, am intalnit zilele trecute un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform terminologiei utilizata de confratii sai.
L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.
”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul Duh sa curga prin mine.Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog.Atat fac- ma rog impreuna cu el.Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi.Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei.Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie.
La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin.Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea.Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului.Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.”

L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :
“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta.Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu.Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu.Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea.Acolo te asteapta Dumnezeu.Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica.Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura.Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.”

L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:
”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste,o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu.Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat.Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine.Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie.Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”

L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi.Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.
“Oboseala vine din lupta fiintei cu viata.Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentruca mergi contra curentului.Iubirea, este curgerea vietii.Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.
Si m-a intrebat:”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta.Atunci te deschideai prin inima.Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata.Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.
Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”

L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:
“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau.Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie.Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.

L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul.Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii.

I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de creinciosi, a pierdut legatura,si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.
“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni.Si omul s-a indepartat de aproapele sau.Si aceasta din teama.Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate,din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale.Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume.Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.
Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentruca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale.Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire.Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte.Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”

Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.
”Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele,asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.”
Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.

Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:
“Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el.Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu.Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l aici.
Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti.Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume.Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi.Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”

La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez.Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si mi-a explicat:”cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”

Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.
Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai.
__._,_.__

Ce frumos scrii !
Am citit ce ai scris mai sus si ma simt linistita .
Parca a disparut frica de grijile zilei de maine .
Sa iti dea Dumnezeu sanatate si sa mai scrii aici .

Nu e scris de mine. Am primit si eu astazi acest text si mi s-a parut extraordinar.
Exprima tot ce am vrut eu sa spun cand am deschis topicul despre rugaciune.
Starea de liniste o simti pentru ca cel care "ne vorbeste", calugarul de 85 de ani, este traitor al rugaciunii. Cand traiesti rugaciunea, de starea ta "profita" toti cei din jurul tau sau care interactioneaza cu tine.
De cate ori simti nevoia, poti reciti textul si incearca sa te lasi purtata de starile descrise de calugar. Apoi te rogi. Starea care precede rugaciunea este de fapt "secretul". Intai vine starea si apoi, rugaciunea curge singura. Tu nu mai faci nimic. Cuvintele/cuvantul curg singure in inima ta. Totul devine foarte rapid, este de vibratie inalta. Nu mai ai timp sa zici decat "Iisuse", este suficient.

Incearca sa inlocuiesti ideea de frica din mintea ta cu ideea de iubire. Poti face acest lucru si constient. Si atunci, revin la o idee a mea , iti dai seama ca frica nu exista, numai ideea despre ea care te roade.
Si ce daca ai probleme, toata lumea are. Ele se vor rezolva intr-un fel sau altul. Poporul roman are o vorba: "tot raul spre bine". Daca privesti asa, vei vedea ca raul este cel care te poarta catre propria evolutie.

Si mie imi place cum scrii .

Multumesc CM .

cine o fi calugarul?

orientalmed a écrit:cine o fi calugarul?

http://dincolo-de-orizont.blogspot.com/2011/05/invatatura-unui-calugar.html

Si daca eu sunt pacatos de ce sa ma mai rog ?
Nu pot sa ma abtin de la baut si de la altele
Rugaciunea este pentru cei bisericosi

Ma bucur sa descopar pe acest forum oameni extraordinari si le multumesc. Randurile citite m-au smuls din cotidian si mi-au deschis noi perspective.

Korsakov
Nici autoarea nu stie despre cine este.. Cica ar fi primit pe mail articolul.
Sper sa nu fie literatura scrisa frumos.

Tot recitesc mesajul pe care l-am postat, despre invataturile unui calugar.
Nu stiu daca la altii se intampla, dar eu daca vad un film, citesc o carte de mai multe ori, descopar noi intelesuri, cara pana atunci mi-au scapat.

Aveam mai deunazi o discutie cu sotul despre vindecare. El refuza sa accepte ca vindecarea presupune suferinta si o perioada pana se manifesta. El crede ca vindecarea este un proces instantaneu, fara suferinta, fara perioade de asteptare, ea se intampla. Si incep tot mai mult sa-i dau dreptate.

Citeam astazi pe forum, o discutie despre protectia medicilor fata de "furtul de energie" practicat inconstient de catre pacienti. Imediat mi-am amintit de calugar si de modul lui de a interactiona cu oamenii.
Poate ca suntem prea mult orientati catre actiune, catre a face ceva pentru a ne proteja, in loc sa stam cuminti si sa lasam lucrurile sa se intample. Undeva ne impotrivim curgerii firesti a energiei. Schimbul este firesc, normal.

Sper ca glumesti .

E normal ca lege fizica si energetica. Adica asa decurge un schimb intre doua sisteme. INSA nu e sanatos ( dupa o anumita masura) Si nu este ETIC dupa o anumita linie.

Am vazut cazuri de epave umane ajunse in situatia respectiva in urma unor convietuiri nesanatoase cu astfel de "oportunisti" energetici. Nu e de glumit.

Cunosc foarte bine situatia si o experimentez din plin. Am un "dar" natural a a absorbi "incarcatura" celor din jur. Mi se face rau in mall, magazine, locuri unde sunt multi oameni. Ma simt bine in natura.
Ca metoda de protectie am ales sa ma distantez de oameni.
Am citit multe carti despre vampirismul energetic, ma enerveaza instantaneu oamenii care sunt "oportunisti' asa cum ii numiti.
Ce e de facut atunci?

Totusi raman la parerea ca nu e corecta atitudinea mea fata de oameni. Si ca de fapt, schimbandu-mi atitudinea, nu o sa ma mai confrunt cu asemenea fenomene. De aceea, atitudinea calugarului mi se pare cea corecta.

Ca sa ne dam seama ce e corect sau nu intr-o lume in care toti detinem parti de adevar, ar trebui sa avem un sistem de referinta la care sa ne raportam experientele.
Pentru mine exemplul oferit de Iisus constituie sistemul de referinta. Mi se pare simplu, plauzibil si corect.
Nu am decat sa-i urmez exemplul ca sa-mi corectez atitudinea. Si totul incepe prin a inceta sa judecam oamenii.
Logic mi se pare sa nu ma intereseze ca un individ este "oportunist", ca mi se face rau in prezenta lui, ca abuzeaza de mine. Daca eu sunt iubire, nu mai judec, omul nu mai poate fi rau, este om ca si mine.

Asta este problema fundamentala, lipsa de iubire. Cand judec un om, cand simt ceva in neregula la el, numai despre iubire nu e vorba. Instantaneu eu ma pozitionez in raport cu acel om si cred ca sunt mai buna decat el. Total neadevarat.