Acupuncture et homéopathie
Translate
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Derniers sujets
» Thyroïdite - traitement homéopathique
Mer Nov 29, 2017 9:25 pm par Dr.Ioan

» Informatii programari la sediul Institutului
Ven Oct 20, 2017 3:03 pm par Dr.Ioan

» Narcissisme traitement homéopathique
Jeu Sep 21, 2017 7:55 am par Dr.Ioan

» L'action d'acupuncture
Jeu Sep 21, 2017 7:54 am par Dr.Ioan

»  Hernie discale apres la chirurgie
Jeu Sep 21, 2017 7:51 am par Dr.Ioan

» Diabéte neurogéne
Sam Aoû 05, 2017 1:51 pm par Dr.Ioan

» Coma discussions
Ven Juil 21, 2017 8:09 am par Dr.Ioan

» Agaricus blazei
Mer Juil 05, 2017 11:47 pm par Dr.Ioan

-

Add to netvibes

-

301 Redirect Code Generator Tool

Get our toolbar!
[Valid RSS]
Flux RSS


Yahoo! 
MSN 



Rugaciunea - cel mai bun doctor

Page 1 sur 3 1, 2, 3  Suivant

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Aller en bas

01042011

Message 

Rugaciunea - cel mai bun doctor




Credeti oare ca rugaciunea este de fapt cea mai sigura, rapida, lipsita de efecte secundare, completa, forma de tratament?

Ati citit carti care sustin acest lucru?
Eu am citit doua carti in acest sens: "Efectul Isaia" si "Pelerinul rus"

Ati incercat, incercati fiind de bolile trupului si mintii, sa renuntati complet la orice forma de tratament, fie el homeopat, acupunctura, fitoterapie si sa apelati numai la rugaciune?

Daca da: ati obtinut ce ati dorit?
Daca nu: v-ati pus vreodata intrebarea de ce omu' cauta in general rezolvarea in afara lui in loc sa o caute in interiorul lui?


avatar
CM

Numarul mesajelor : 101
Puncte : 25312
Data de inscriere : 21/01/2011

Revenir en haut Aller en bas

Partager cet article sur : diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

Rugaciunea - cel mai bun doctor :: Commentaires

avatar

Message le Ven Avr 01, 2011 7:41 pm par Feodora

Cine are credinta asta ?

Revenir en haut Aller en bas

L'auteur de ce message est actuellement banni du forum - Voir le message

avatar

Message le Ven Avr 01, 2011 9:50 pm par Dr.Ioan

E mai greu de inteles rolul rugaciunii .
Meditatia produce o relaxare psihica, dar acolo in acea stare esti doar tu cu tine insati, pe cand in rugaciune esti cu Dumnezeu si asta nu e de neglijat .

Revenir en haut Aller en bas

L'auteur de ce message est actuellement banni du forum - Voir le message

avatar

Message le Lun Avr 04, 2011 12:55 pm par CM

Multumesc pentru participare.

O sa merg putin mai departe. S-a facut cumva distinctia intre meditatie si rugaciune, s-a vorbit despre relatia cu Dumnezeu, s-a vorbit de Rugaciunea inimii sau Rugaciunea lui Iisus.
Oricum despre aceasta rugaciune este vorba si despre ce putem noi face pentru noi insine cu ajutorul ei.

Propun un exercitiu, renuntand la orice idee pe care o avem despre orice.
Noi nu suntem separati de nimeni si de nimic din Creatie, deci, a vorbi de Dumnezeu este ca si cum vorbim de noi insine.
Suntem parte a unui intreg si in noi, la nivel micro se regaseste intreg Universul.

Prin rugaciunea sus-amintita ne adresam inimii noastre.

Este suficient ca prin repetarea rugaciunii inauntrul inimii noastre sa reusim sa "rezolvam" toate problemele ( de care suntem constienti in prezent), sa ne deschidem catre oportunitatile fiintei noastre si sa putem sa ...... (fiecare in functie de ce va descoperi)?
Eu zic ca da.

Cu toate ca totul pare foarte complicat, cred ca este si foarte simplu in acelasi timp. De aceea o rugaciune atat de simpla ca rugaciunea inimii poate face mult mai mult pentru noi decat rugaciunile multe si complicate ale caror intelesuri cu greu mintea le descifreaza.

Adresandu-ne direct inimii, intr-un mod bland, afectuos, sincer, lipsit de ipocrizie, fara ganduri, vom "vedea" ca "inima", incepe sa lucreze intr-un mod nemaiintalnit de noi pana la acel moment, iar acea "lucrare" ca sa zic asa, pune in miscare toate planurile vietii noastre, le reajusteaza , pana la momentul la care suntem pregatiti pentru "salt". Ceea ce nu am inteles eu la inceput si am priceput dupa multi ani a fost ca saltul nu se face in exterior ci in interiorul nostru. Acolo de fapt ne regasim pe noi insine asa cum suntem de fapt, nu reprezentarile pe care le expunem zi de zi in viata noastra sociala, profesionala, etc.

Si daca ne regasim, toate problemele noastre, inclusiv cele ale trupului nu-si mai gasesc rostul. Pentru ca ele exista atata timp cat noi ne incapatanam sa nu evoluam.
Si incapatanarea noastra ne costa: calitatea vietii, chiar viata insasi la un moment dat.

Incercati sa faceti rugaciunea, pur si simplu numai prin repetare, chiar daca gandurile se reped catre voi, si vedeti ce se intampla, daca va capteaza interesul.

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Lun Avr 04, 2011 9:50 pm par Dr.Ioan

In varful unui munte poti ajunge pe mai multe cai dar locul unde ar trebui sa ajungi e unul singur .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Mer Mai 04, 2011 3:37 pm par CM

Cel mai mult mi-a placut clasificarea facuta de parintele Cleopa referitor la "treptele rugaciunii", despre rugaciunea inimii fiind vorba: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma"

Prima treapta ar fi rugaciunea facuta cu gura, limba, buzele - considerata cea mai de jos treapta a rugaciunii;

A doua treapta este rugaciunea mintii: dupa ce ea se repeta cu glas tare, se trece la o noua etapa in care se spune in gand, minte;

A treia treapta: rugaciunea inimii - rugaciunea se coboara din minte in inima si se incearca mentinerea ei acolo;

A patra treapta: rugaciunea de Sine miscatoare - inima se roaga singura, zi si noapte, indiferent ca lucram, stam sau dormim

A cincea treapta: rugaciunea vazatoare

A sasea treapta: rugaciunea in extaz sau in uimire - omul se rapeste cu mintea la cer, fata lui se face ca focul, la fel mainile si degetele sunt ca niste faclii

A saptea treapta: rugaciunea duhovniceasca - numita si vedere duhovniceasca si Imparatie a cerului

Eu am gasit o descriere foarte simpla si pe intelesul tuturor la linkul de mai jos:

http://www.sfaturiortodoxe.ro/rugaciune.htm

Asa cum rezulta din "Pelerinul rus" incepand cu treapta a treia a rugaciunii, omul incepe sa fie ferit de boli iar problemele cu care se confrunta isi gasesc rezolvare de la Sine.



Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Mer Mai 04, 2011 6:11 pm par Korsakov

Eh, daca nu ar fi "bruiajul" cotidian am auzi rugaciunea inimii .
Dar asa !

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Mer Mai 04, 2011 6:26 pm par Feodora

Nu stiu poate gresesc dar eu nu m-as ruga pentru sanatate sau bani si apoi dupa ce mi-am rezolvat problemele de sanatate zic la revedere .
Eu cred ca relatia este de cu totul alta natura .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Mer Mai 04, 2011 9:50 pm par Stavar

Eu ma duc duminica la biserica . Nu e suficient ?

Revenir en haut Aller en bas

L'auteur de ce message est actuellement banni du forum - Voir le message

avatar

Message le Jeu Mai 05, 2011 6:33 am par Feodora

Oriental nu ma pricep la rugaciunea inimii, recunosc ca nu am timp sa merg la biserica si nu ma rog constant .
Citind ce ati scris parca am trait eu suferintele dumneavoastra ( spirituale )
M-a deranjat titlul postari lui CM, consider ca relatia cu Divinitatea e una speciala .
Va multumesc ca mi-ati dat raspunsul de care aveam nevoie .
Si eu am afaceri si timpul, grijile nu imi permit sa fiu eu insami .
As vrea sa pot face alegerea potrivita cat mai repede .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Mai 05, 2011 11:19 am par CM

Drumul rugaciunii orientalmed este lung, scurt, in functie de factori care nu depind de vointa noastra sau de ce credem noi.
Cineva a intrebat daca mersul la biserica duminica, nu este suficient.
Daca celui care a intrebat ii este suficient, atunci este ok pentru el.
Daca omul doreste mai mult de la viata, daca simte mai mult, atunci incepe cautarea. Si mijloace sunt din plin in acest moment. Eu m-am condus pe principiul: cine cauta, gaseste. Eu am gasit tot ce am cautat chiar mai mult de atat.
Despre rugaciune, ea presupune un drum asumat. Trebuie a fii curajos, curios, chiar nebun uneori si sa ai capacitatea sa te daruiesti complet. Este un proces de invatare care poate fi foarte dur la un moment dat.

Si eu parcurg orientalmed perioada de revenire la practica rugaciunii si constat ca "nu merge" uneori. Si stii ce am constientizat? Ca doar am impresia ca nu merge. Mintea mea crede asa.
Lipsa mea de credinta ma face sa zic ca "nu merge".
Trebuie insa sa avem mare grija la orgoliu. Cu cat acesta este mai mare (si se amplifica cu trecerea timpului), cu atat estompeaza mesajele trimise de inima.
In primul rand m-am bucurat ca ai impartasit experienta ta in rugaciune si ai avut curajul sa ne spui ce trepte ai atins. Insa, este o experienta personala si foarte intima si este bine sa nu fie expusa in public. Nu te supara insa pe mine, din schimbul de mesaje pe care le-am avut anterior mi-am dat seama ca nu poti fii un traitor al rugaciunii. Si ai confirmat acest lucru. Dupa cum spui tu, rugaciunea pare ca "nu merge".

Ea merge insa de la Sine, daca ai deschidere si ai pasit catre treapta a 4-a, inseamna ca ai potential.
Sunt sigura ca stii ce o impiedica sa mearga, si poti corecta atituidinea ta foarte usor, prin vointa.

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Mai 05, 2011 12:29 pm par Marta

Vointa sau renuntare la cele de zi cu zi,obisnuite ?
La griji .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Mai 05, 2011 4:24 pm par CM

Nu stiu daca este vorba de renuntare. Eu zic ca e un proces care vine de la Sine. Cumva avansand in practica rugaciunii automat se schimba ceva in interiorul tau. Este posibil sa te descoperi intr-un mod in care nu te cunosteai inainte. Este de fapt o dezvaluire a sinelui, poti sa vezi ce se ascunde in spatele invelisului. Eu asa vad lucrurile. Grijile nu ti le mai faci pentru ca ele sunt produs al mintii. Odata rugaciunea pusa in miscare, mintea nu mai emite atatea ganduri fara rost, nu se mai risipeste si atunci cred ca iesi in afara notiunii de "griji" asa cum le cunostem noi toti.
Eu m-am descoperit pe mine asa cum nu am crezut ca sunt si am fost placut impresionata. Totodata mi-am dat seama ca Eu sunt total diferita de mine cea de acum.
Intelegerea experientei rugaciunii vine din practica numai, din teorie pare totul foarte abstract. Practica se incepe pur si simplu, eu aveam un interval orar preferat, seara, spre ora 12:00. Am inceput fara sa inteleg cum oamenii pot repeta acelasi lucru fara sa se plictiseasca. Aveam insa o motivatie foarte puternica si am Crezut in ea.
Dupa cateva luni de spus rugaciunea cu glas tare, intai citeam si Acatistul Maicii Domnului, a inceput sa-mi fie draga si am inteles ca nu are cum sa ma plictiseasca. Am fost foarte constiincioasa si asta e foarte important, este de baza as zice. Este ca si cum ai practica un sport de performanta, fara exercitiu, nu obtii performanta.
Ca si abordare, grijile exista atata timp cat noi vrem ca ele sa existe, sunt fictiuni ale mintii. Chiar daca mi-ati spune ca este imposibil sa nu ai griji cand ai familie, probleme, etc eu as intreba la ce ne folosesc ele, in afara de a ne secatui de energie vitala, daca nu am avea griji, nu ar fi mult mai benefic pentru noi?
Oricum, in teorie totul suna foarte frumos, practica ne omoara nu-i asa?

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Mai 05, 2011 4:25 pm par CM

Nu stiu daca este vorba de renuntare. Eu zic ca e un proces care vine de la Sine. Cumva avansand in practica rugaciunii automat se schimba ceva in interiorul tau. Este posibil sa te descoperi intr-un mod in care nu te cunosteai inainte. Este de fapt o dezvaluire a sinelui, poti sa vezi ce se ascunde in spatele invelisului. Eu asa vad lucrurile. Grijile nu ti le mai faci pentru ca ele sunt produs al mintii. Odata rugaciunea pusa in miscare, mintea nu mai emite atatea ganduri fara rost, nu se mai risipeste si atunci cred ca iesi in afara notiunii de "griji" asa cum le cunostem noi toti.
Eu m-am descoperit pe mine asa cum nu am crezut ca sunt si am fost placut impresionata. Totodata mi-am dat seama ca Eu sunt total diferita de mine cea de acum.
Intelegerea experientei rugaciunii vine din practica numai, din teorie pare totul foarte abstract. Practica se incepe pur si simplu, eu aveam un interval orar preferat, seara, spre ora 12:00. Am inceput fara sa inteleg cum oamenii pot repeta acelasi lucru fara sa se plictiseasca. Aveam insa o motivatie foarte puternica si am Crezut in ea.
Dupa cateva luni de spus rugaciunea cu glas tare, intai citeam si Acatistul Maicii Domnului, a inceput sa-mi fie draga si am inteles ca nu are cum sa ma plictiseasca. Am fost foarte constiincioasa si asta e foarte important, este de baza as zice. Este ca si cum ai practica un sport de performanta, fara exercitiu, nu obtii performanta.
Ca si abordare, grijile exista atata timp cat noi vrem ca ele sa existe, sunt fictiuni ale mintii. Chiar daca mi-ati spune ca este imposibil sa nu ai griji cand ai familie, probleme, etc eu as intreba la ce ne folosesc ele, in afara de a ne secatui de energie vitala, daca nu am avea griji, nu ar fi mult mai benefic pentru noi?
Oricum, in teorie totul suna foarte frumos, practica ne omoara nu-i asa?

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Mai 05, 2011 4:54 pm par Stroe

Ziceti ca grijile sunt fictiuni ale mintii !
Nu cred ca va referiti la factura de lumina, gaze sau ratele la banci sau da ?

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Jeu Mai 05, 2011 5:15 pm par CM

Ba da.
Este exact ce am zis mai inainte. La ce va ajuta sa va faceti griji.
Grija fiind o emotie care genereaza consum de energie vitala, care va slabeste ca om.
De obicei ne imbolnavim de griji ca atare si nu de problemele care le genereaza.
Ce s-ar intampla daca in loc sa va faceti griji ati aborda problemele care le genereaza fara emotii, fara implicare, pur si simplu cu detasare.
Chiar un doctor homeopat, dna Dr. Chirila, mi-a povestit de un pacient care era super stresat de probleme, griji, nu putea dormi, etc. A venit la ea si i-a zis sa-i dea ceva sa devina nesimtit. Nu stiu ce remediu homeopat i-a dat dar a obtinut rezultatul scontat.
Mai este un aspect, grijile sunt ale mintii asa cum am zis, daca lasam toate problemele noastre in seama sufletului si abordam problema de genul: "Faca-se Voia Ta Doamne, ca eu m-am stresat destul si nu stiu ce sa mai fac" atunci se rezolva ca prin minune. Nu vi s-a intamplat niciodata? Mie da. De cateva ori.
Recunosc ca imi fac griji din orice prostie, dar in momentele de mare cumpana ale vietii, cand eram disperata si pur si simplu nu mai stiam ce sa fac, probabil de epuizare, am lasat totul in voia Domnului. Si a aparut o solutie la care evident nu visasem inainte.
Deci , functioneaza.
Vi se pare chiar imposibil?
Ati vazut ca oamenii pe care ii calificam nesimtiti sunt mult mai sanatosi si vigurosi. Pur si simplu nu le pasa si nu-si fac probleme. Sunt oameni care intuitiv se protejeaza si abordeaza corect problemele.
Si eu am avut credit la banca si ma apucase disperarea cand ma gandeam ca 30 de ani de aici inainte voi plati rate. Si nu eram sigura de ce va fi maine. Si atat de mult m-am stresat incat, la un moment dat, am atins pragul de disperare necesar si totul s-a rezolvat super rapid, miraculos.

Pragul de disperare necesar, asa cum l-am denumit eu, este starea de maxima intensitate emotionala din care individul, daca nu reuseste sa iasa, isi pune in pericol supravietuirea.

Avand in vedere ca scopul suprem al vietii este orientat catre supravietuire/evolutie, in acel moment de epuizare a mintii, aceasta probabil ca tace pentru o perioada suficienta de timp care sa permita miracolului sa se manifeste. Miracolul fiind manifestarea Divinitatii din fiecare din noi.

Revenir en haut Aller en bas

L'auteur de ce message est actuellement banni du forum - Voir le message

avatar

Message le Ven Mai 06, 2011 8:02 am par snowwolf

Consider ca este cel mai interesant topic pana acum.
Un maesru dzogchen (Tarab Tulku) spunea, ca pentru tibetani, atunci cand practica meditatia inimii (!), este foarte important sa asigure cadrul ritual, prin care considera ca conectarea cu divinitatile invocate este optima. Intrebat fiind, ca ok, un european cum sa faca toata riturile alea complicate tibetane, si daca au in acest context rostul lor, maestrul a zis ca nu conteaza care anume cadru ritual alegi. Important este sa fie cel care asigura pentru tine rezonanta maxima cu divinitatea. Sa reusesti sa faci invocarea cu tot sufletul. Mantrele vechi indiene, tibetane, si cele crestine contin aproape acelasi lucru: invoca forta divina pentru mantuire, iertarea pacatelor, pentru toate fiintele simtitore care sufera.
Budismul are scopul final iluminare prin calea compasiunii, si nu este religie ci o stare a constientei: compasiunea. Starea constientei in crestinism este iubirea neconditionata.
Mai zicea ca nu poti realiza deschiderea chakrei inimii pana ce nu-i stabilizezi pe primele 3.
Multumesc, Orientalmed, ca ne-ai impartasit experientele si cautarile tale. Sunt convinsa ca multi santem in aceeasi situatie, inclusiv eu (fara a avea experienta mistica de gradul 3-4).
Imensa sete a sufletului pentru lumina.

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Ven Mai 06, 2011 8:28 am par Marta

Ai dreptate snow .

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Ven Mai 06, 2011 10:07 am par CM

orientalmen - nu ma bucur si nici nu ma intristez sa constat ca am avut experinte similare cautand un parinte duhovnic sa ne indrume. Eu am avut reactii diferite din partea preotilor, de la intelegere din partea celor care apucasera drumul rugaciunii, pana la uimire si totala negarea a realitatii exprientelor mele mistice din partea celor care, nu "obtinusera" rezultate in rugaciune.
Nu detaliez, reactia lor este fireasca, am gasit in Pelerinul rus toate explicatiile. Pacat ca nu citisem cartea asta si atunci.

Am cautat ani de zile indrumator, cu incapatanare, oprind constient practica rugaciunii datorita lipsei acestuia.

Acum constat ca am gresit atunci.
Experienta impartasita este utila celor care practica. Este adevarat ca vorbind cu altul constientizezi ce nu este in regula la tine.
Experienta mea e diferinta de a ta, eu nu am parcurs treptele in ordine, la un momendat am sarit. Saltul a fost urias, dar trebuie sa se produca si la nivel de constiinta. Necorelarea m-a dat inapoi.
Incerc acum sa reiau parcurgand treptele. De aceea ma ghidez dupa parintele Cleopa.


Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Ven Mai 06, 2011 11:52 am par snowwolf

Ca si Korsakov, am avut si eu un salt odata, acum vreo 15 ani in urma. Atunci am invatat sa meditez, dar pe cont propriu. Am avut o experienta ciudata vrand in meditatie sa ajut pe cineva, ca am iesit din corp si m-am regasit in orasul acelei persoane, vazand-o plimbandu-se pe strada. O lumina albastra a iesit din mijlocul fruntii mele si a intrat in capul ei, iar gandurile ei vizualizate ca si niste cioburi sfaramate s/au transformat intr-un cristal albastru. Mi-a cerut ajutorul in rezolvarea unei lucrari (isi scria teza de doctorat si simtea ca se impotmolise). Inainte de a iesi din corp am simtit prezenta a ceva care imi permitea sa ajut, si inainte de a intra in capul ei, am simtit prezenta Altcuiva care apartinea de ea si aceasta prezenta imi ingaduia ajutorul. Dupa astea, am condus-o la casa ei, si am vazut ca se apuca de lucru, la ceva care nu semana nici cu calculator, nici cu masina de scris. Am vazut mobila, tot, in flux de amanunte. Nu am fost in casa ei inainte. Cand am vazut acel instrument de scris ciudat, mi-am zis ca am dat-o in bara. Am parasit casa si am simtit ceva malefic, de culoare maro in jurul casei, tot o prezenta. De frica am reintrat in corp, brusc. Ulterior am aflat ca instrumentul acela ciudat era laptop (nu am vazut laptop pana atunci). Si mi-a confirmat ca dupa ce s-a dus acasa parca totul s-a clarificat in mintea ei si pe loc a reusit sa scrie cuprinsul detailat al lucrarii Phd. M-am spriat si mai rau, am zis ca nu e de joaca. Dupa aceasta experienta, timp de 10 ani m-am abtinut de orice fel de meditatie sau asemanator. Dar setea sufletului a fost prea mare. Acum urmez invataturile unei scoli traditionale tibetane, sub conducerea maestrului, axata pe purificare si vindecare. Religia mea este reformata (sunt unguroaica), si asa simt ca nu-mi acorda acea indrumare la care sufletul meu rezoneaza.
Orientalmed, medicul de acupunctura la care mai apelez in caz de situatii mai grave se confrunta cu urmatoarea situatie; colegii medici alopati nu numai ca nu indruma pacientii la el chiar daca are rezultate extraordinare, ci ii fac antireclama in modul cel mai odios. Mai bine sa moara pacientul decat sa se raneasca orgoliul lor sau si mai rau sa ajunga banii in buzunarul altuia. El rabda eroic, a zis ca probabil asta o fi karma lui sa invete detasare, si lucreaza senin in continuare, cu rezultate care ma uimesc. Imi zicea odata razand ca acei medici care il blameaza in public, sunt pecientii lui impreuna cu familiile lor. Am vazut cu ochii mei. Odata am dus la el un copil despre care medicii ziceau ca are luni de trait, i-am platit o parte din tratament (am facut rost de bani si de la colegii mei de la multinationala la care lucram- contribuiau din intreaga tara), iar restul tratamentului facea gratis. Copilul traieste de 5 ani de atunci si are rezultate bune la scoala, s-a integrat in colectiv, etc.
Daca sunt pe calea mea adevarata, simt cum totul se lumineaza in jurul meu, caile se deschid, problemele se rezolva parca singuri si sufletul meu se umpla cu recunostinta si de mare fericire. Asta-i semnul meu ca urmez calea mea.
Orientalmed, nu lasa ca cei plini de invidie sa-ti intunece lumina si flacara din suflet. Esti medicul, la care, daca as avea ocazia sa stam in acelasi oras, as umbla cu sufletul plin de incredere. Pot sa zic asa ceva doar despre foarte foarte putini. Poate detasarea de rezultatele muncii- nu ma refer la pacienti vindecati ci la recunostinta celor din breasla si recunoasterea publica, sociala- ar determina saltul instantaneu al constientei. Transcenderea chakrei 3, nu negarea ei.

Revenir en haut Aller en bas

L'auteur de ce message est actuellement banni du forum - Voir le message

Message  par Contenu sponsorisé

Revenir en haut Aller en bas

Page 1 sur 3 1, 2, 3  Suivant

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Revenir en haut


 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum