Acupuncture et homéopathie
Translate
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Derniers sujets
» Informatii programari la sediul Institutului
Ven Oct 20, 2017 3:03 pm par Dr.Ioan

» Narcissisme traitement homéopathique
Jeu Sep 21, 2017 7:55 am par Dr.Ioan

» L'action d'acupuncture
Jeu Sep 21, 2017 7:54 am par Dr.Ioan

»  Hernie discale apres la chirurgie
Jeu Sep 21, 2017 7:51 am par Dr.Ioan

» Thyroïdite - traitement homéopathique
Mer Sep 13, 2017 8:03 pm par Perseu

» Diabéte neurogéne
Sam Aoû 05, 2017 1:51 pm par Dr.Ioan

» Coma discussions
Ven Juil 21, 2017 8:09 am par Dr.Ioan

» Agaricus blazei
Mer Juil 05, 2017 11:47 pm par Dr.Ioan

-

Add to netvibes

-

301 Redirect Code Generator Tool

Get our toolbar!
[Valid RSS]
Flux RSS


Yahoo! 
MSN 



DOCTRINA CELOR 4 UMORI (Melancolia in literatura fiziologica a anticilor)

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Aller en bas

19012010

Message 

DOCTRINA CELOR 4 UMORI (Melancolia in literatura fiziologica a anticilor)




Citat textual din cartea ,,SATURN SI MELANCOLIA - Studii de filosofie a
naturii, religie si arta", de Raymond Klibansky, Erwin Panofsky, Fritz
Saxl (Biblioteca de istorie a stiintelor)

Limbajul modern foloseste cuvantul
,,melancolie" pentru a desemna un lucru sau altul dintr-o mare diversitate. El poate sa descrie o boala mentala, caracterizata
in
principal prin crize de angoasa, depresie profunda si oboseala intensa
- este adevarat, totusi, ca de putina vreme acest concept medical s-a
descompus in mare parte*1. El poate desemna un tip de caracter -
asociat in general unui tip psihic - care alaturi de sangvin, coleric
si flegmatic constituia odinoara sistemul
,,celor patru umori" sau
a celor ,,patru temperamente (amestecuri)" petru a relua expresia
antica. El poate sa descrie o stare de spirit temporara, uneori
dureroasa si vlaguitoare, alteori destul de visatoare si nostalgica, si
nimic mai mult. In acest caz, melancolia este o dispozitie pur
subiectiva, care poate fi transferata asupra lumii obiective, astfel
incat putem vorbi in mod legitim despre ,,melancolia de seara",
,,melancolia de toamna"*2 sau chiar, asemenea printului Hal din
Shakespeare, despre ,,melancolia Moor-dich"*3.


*1Vezi E.
Kraepelin, ManiacIDepressive Insanity and Paranoya, trsd. de R.M.
Barclay, Edinburgh, 1921; G.L Dreyfus, Die Melancholie, cu p prefata de
E. Krapelin, Jena 1907; E.L. Hopwell-Ash, Melancholie in Everyday
Practice, Londra, 1934; studiul lui E. Biermann, Die Melancholiefrage
in Literatur und Statistik, memoriu, Jena, 1926; L. Binswanger,
Melancholie und Manie, Pfullingen, 1960.)
*2. Este uimitor sa
constatam in ce masura aceste locuri comune literare, in care cuvantul
melancolie este utilizat in mod firesc in sensul de umoare subiectiva,
amintesc inca de corelatiile medicale si cosmologice ale Antichitatii.
*3. Henric al IV-lea, Prima parte, I, II, 88.

1. DOCTRINA CELOR PATRU UMORI

In ordinea expusa mai sus, aceste semnificatii diferite - fara a se
inlantui in mod necesar, dar invecinandu-se adesea - s-au desprins de-a
lungul unei evolutii care acopera mai mult de doua mii de ani. Iar daca
au aparut semnificatii noi, cele vechi nu le-au cedat locul; pe scurt,
nu avem de-a face aici cu un exemplu de uzura si metamorfoza, ci de
supravietuire paralela. Ceea ce a constituit baza diferitelor
semnificatii a fost conceptia perfect literala despre o parte a
corpului concret, vizibila si tangibila,
,,BILA NEAGRA"
(atrabilis) care, impreuna cu flegma, bila galbena (sau ,,rosie") si
sangele, forma cele PATRU UMORI. Se considera ca aceste patru umori
corespundeau elementelor cosmice si diviziunilor timpului, controlau
intreaga existenta a intreg comportamentul uman si functie de modul in
care se combinau, determinau caracterul individului

,,Sunt enim
quattuor humores in homine, qui imitantur diversa elementa; crescunt in
diversis temporibus, regnant in diversis aeratibus. Sanguis imitatum
aerem, crescit in vere, regnat in puerita.
Cholera imitatur ignem,
crescit in aestate, regnat in adolescentia. Melancholia imitatur
terram, crescit in autumno, regnat in maturitate. Plegma imitatur
aquam, crescit in hieme, regnat in senectute. Hicum nec plus nec minus
iusto exuberant, viget homo."

Exista, intr-adevar, in om PATRU
UMORI care imita diversele elemente; ele sporesc in perioade diferite,
domnesc asupra unor varste diferite. SANGELE imita AERUL, sporeste in
timpul primaverii, domneste in copilarie. BILA [ GALBENA ] imita FOCUL,
sporeste in timpul verii, domneste in adolescenta. MELANCOLIA [sau BILA
NEAGRA ] imita pamantul, sporeste in timpul toamnei, domneste la
maturitate. FLEGMA imita APA, sporeste in timpul iernii, domneste la
batranete. Cand nu depasesc in nici un sens justa masura, omul este in
plina vigoare *4.

*4. Anon., De mundi constitutione (Migne, PL,
vol XC, col. 881 D). Aceasta cosmologie, anterioara anului 1135, este
publicata printre lucrarile lui Beda. Desi a fost aproape neglijata
pana astazi, ea este remarcabila in multe privinte.

In aceste
fraze clare si concise ale unui filosof naturalist de la inceputul
Evului Mediu gasim doctrina antica a celor Patru Umori. Acest sistem va
domina intreaga orientare a fiziologiei si psihologiei aproape pana in
zilele noastre: intr-adevar, ceea ce scolile ,,heterodoxe" ale
Antichitatii au opus patologiei umorale a fost fie uitat, fie transpus
in tiparul doctrinei ortodoxe de eclecticii din secolul al II-lea, si
in special de Galenus. In acelasi fel, obiectiile lui Paracelsus au
ramas multa vreme ignorate.
Acest sistem nu se poate explica decat
prin combinarea a trei principii foarte vechi (si, cel putin partial,
specific grecesti):
1. Cautarea calitatilor si a elementelor prime
simple la care se poate raporta direct structura complexa si, in
aparenta, irationala, a macrocosmosului si microcosmosului.
2.
Necesitatea de a gasi o expresie numerica pentru a da seama de aceasta
structura complexa a existentei corporale si spirituale.
3. Teoria
armoniei, a simetriei, a izionomiei, sau purtand orice alt nume pe care
oamenii l-au putut alege pentru a exprima acest echilibru perfect intre
parti, materii sau facultati, pe care gandirea greaca de la Plotin l-a
considerat intotdeauna esential oricarei valori, fie ea morala,
estetica sau igienica.
Trebuie deci, in efortul nostru de a
determina originea doctrinei umorilor, sa coboram pana la PITAGOREICI,
nu doar pentru ca in filosofia pitagoreica cultul numerelor si-a gasit
in general expresia cea mai deplina, ci mai exact pentru ca
pitagoreicii CONSIDERAU CIFRA PATRU CA FIIND DEOSEBIT DE SEMNIFICATIVA.
Ei aveau obiceiul sa jure pe patru, ,,care contine radacina si sursa
naturii eterne"*5; si nu doar natura in general, ci mai ales omul
rational le parea a fi guvernat de patru principii, situate in creier,
inima, ombilic si falus*6. Mai tarziu, chiar si sufletul a fost
considerat CVADRUPLU, cuprinzand INTELECTUL, CUNOASTEREA, OPINIA si
PERCEPTIA*7.
Pitagoreicii insisi nu au elaborat o doctrina a celor
patru umori, dar au pregatit terenul postuland o serie de categorii
tetradice (precum, de pilda, cele pe care deja le-am amintit: pamantul,
aerul, focul si apa; primavara, vara, toamna si iarna)*8. Odata
elaborat acest sistem, a fost usor sa fie incluse in el cele patru
umori. Inainte de toate, pitagoreicii au definit sanatatea ca echilibru
dintre diferite calitati, iar boala ca predominanta a uneia singure -
concept care s-a dovedit decisiv pentru doctrina propriu-zisa despre
umori. Alcmeon din Crotona, medic pitagoreic care a trait in jurul
anului 500 i.Hr., a spus: ,,Egalitatea in drepturi a calitatilor: umed,
uscat, rece, cald, amar, dulce etc. pastreaza sanatatea, insa
predominanta uneia dintre ele
produce boala"; si tot el a definit notiunea de sanatate prin aceasta formula condensata: ,,un amestec echilibrat de calitati"*9

*5. Diels, Fragm., Pitagoreici anonimi, B 15; cf. Theon din Smirna, ed. E. Hiller, lepzig, 1878, p. 97, 4.
*6. Diels, Fragm., Philolaos, B 13.
*7. Diels, Fragm., Pitagoreici anonimi, B 15
*8. Theon din Smirna, ed. cit., p. 93 sq.
*9. Diels. Fragm., Alcmeon, B4 (si Platon, Republica, 444 d). Cf. aici (si in continuare studiul pretios al lui C. Fredrich,
,,Hippokratische
Untersuchungen", in Philologische Untersuchungen, XV (1899). P. 33 sq
(ed. A. Kiessling si U. Von Wilamowitz-Mollendorf); K. Sudhoff, Kurzes
Handbuch zur Geschichte der Medizin, Berlin, 1922; m. Wellman, ,,Die
Fragmente der sikelischen Arzte, ed. M Wellman, Berlin, 1901, vol. i,
p. 76 sq. ; O. Temkin, ,,Der systematische Zusammen-
hang im Corpus
Hippocraticum", in Kyklos (Jahrbuch des Instituts fur Geschicte der
Medizin), I, Leipzig, 1928, p. 9 sq. si L. Edelstein, articolul
,,Hippokrates", in Pauly-Wissowa, vol. suppl. VI, col. 1290 sq.

Dar
in vreme ce Alcmeon lasase nedeterminate numarul si natura calitatilor
a caror IZONOMIE constituia sanatatea (,,umedul, uscatul, recele,
caldul, amarul, dulcele etc."), Philolaos a facut inca un pas spre
doctrina umorilor descriind numarul patru ca fiind
,,principiul sanatatii"*10.
Totusi, erau necesare alte trei conditii pentru aparitia unei doctrine
complete a umorilor. Mai intai, pitagoreicii il venerasera pe patru ca
numar perfect: i-a fost atribuit imediat si un continut fizic (din
momentul in care simbolismul numeric al pitagoreicilor s-a transformat
intr-o doctrina a elementelor cosmice). In al doilea rand, fiecare
dintre aceste patru numere trebuia interpretat functie de o calitate
care permitea stabilirea, ca sa zicem asa, a unei legaturi manifestate
intre elementele originare si componentele corespunzatoare de la
nivelul corpului uman, care nu puteau, in realitatea lor empirica, sa
fie considerata apa pura, pamant pur etc. In al treilea rand, trebuia
ca anumite substante reale care pareau a corespunde acestor elemente,
sa se gaseasca in corpul uman, pentru ca numai pornind de aici
speculatiile folosofiei naturale puteau fi conciliate cu evindenta
empirica a medicinii si a psihologiei.
Astfel, de la pitagoreici,
istoria ne duce direct la Empedocle, in doctrina caruia a fost
implinita prima dintre aceste conditii. Empedocle s-a straduit sa
combine speculatiile vechilor filisofi naturalisti, ca Thales si
Anaximenes, care gandeau numai in termenii materiei si raportau, deci,
orice existenta la un singur element prim, cu doctrina, in mod clar
opusa, a tetradei pitagoreice, care se baza pe ideea numarului pur. In
demersul sau, el a elaborat doctrina celor PATRU ELEMENTE, care cupla
cele ,,patru radacini ale intregului" cu patru entitati cosmice -
soarele, pamantul, cerul si marea. Aceste elemente adica radacini
fundamentale sau principii erau egale ca valoare si putere, insa
fiecare avea propria functie si natura. In cursul anotimpurilor,
fiecare element devenea la randul sau predominant, iar combinatia sau
craza elementelor (krasis, in latina ,,complexio": amestec, compus,
temperament. Littre l-a tradus prin ,,crase", n. t. fr.) diferita de la
caz la caz, era cea care dadea nastere tuturor lucrurilor individuale
si doar ea determina caracterul oamenilor. Combinatia perfecta era, in
primul rand, cea in care unitatile elementare --- am spune atomii ---
care o constituiau nu erau nici prea numeroase, nici prea putine, nici
prea grosiere, nici prea pure. Aceasta combinatie perfecta produce omul
inzestrat cu inteligenta cea mai inalta si cu spiritul cel mai subtil.
Daca elementele nu erau distribuite in mod egal, omul era un imbecil.

*10. Diels. Fragm., Philolaos, A 11.
avatar
Feodora

Numarul mesajelor : 398
Puncte : 28902
Data de inscriere : 13/01/2010

Revenir en haut Aller en bas

Partager cet article sur : Excite BookmarksDiggRedditDel.icio.usGoogleLiveSlashdotNetscapeTechnoratiStumbleUponNewsvineFurlYahooSmarking

DOCTRINA CELOR 4 UMORI (Melancolia in literatura fiziologica a anticilor) :: Commentaires

avatar

Message le Dim Jan 24, 2010 1:21 pm par Feodora

Ideea potrivit careia de-a lungul anotimpurilor fiecare substanta
devine la randul ei predominanta pare a fi de sorginte empedocleana.
Dar meritul de a fi combinat toate aceste notiuni intr-un singur sistem
si de a fi elaborat astfel doctrina despre umori care va domina apoi,
ii revine fara nici o indoiala talentatului autor care a compus prima
parte din ,,Despre natura omului"*22.
Acest sistem nu includea
doar tetrada pitagoreica si empedocleana, ci si doctrina calitatilor,
asa cum ne-a transmis-o Philistion --- mai intai prin grupuri de cate
doua, stabilind o legatura intre umori si anotimpuri, aparand apoi si
in mod izolat si raportand umorile la elementele prime puse in evidenta
de Empedocle. Pornind de la aceste date autorul lucrarii ,,Despre
natura omului" a elaborat urmatoarea schema care va ramane operativa
mai mult de doua mii de ani*23:

Umoare Anotimp Calitati
________________________________________________
Sange Primavara Cald si Umed
Bila galbena Vara Cald si Uscat
Bila neagra Toamna Rece si Uscat
Flegma Iarna Rece si Umed
________________________________________________

Probabil ca din epoca pitagoreica cele patru anotimpuri au fost cuplate
cu cele Patru Varste ale omului: fie copilaria, tineretea, varsta
matura si batranetea, fie tineretea pana la douazeci de ani,
maturitatea pana la aproape patruzeci de ani, declinul pana la saizeci,
si, dincolo de el, batranetea. A putut fi deci stabilita imediat o
legatura intre cele Patru Umori (si mai tarziu cele patru temperamente)
si cele Patru Varste ale omului --- legatura care va persista in toate
timpurile si va avea o incidenta fundamentala deopotriva asupra
dezvoltarii filosofiei speculative si asupra reprezentarilor figurate.
De-a lungul Evului Mediu si al Renasterii, ciclul va ramane
cvasineschimbat, dincolo de controversa privitoare la originea sa: el
putea incepe fie cu o copilarie ,,flegmatica" urmata de o tinerete
,,sangvina" si de o maturitate
,,colerica", pentru a ceda locul
unei batraneti ,,melancolice" (insotita, in anumite circumstante, de o
intoarcere la o ,,a doua copilarie"), fie cu o tinerete
,,sangvina",
care se continua cu o perioada ,,colerica" intre douazeci si patruzeci
de ani, apoi cu una ,,melancolica" intre patruzeci si saizeci, si care
se incheie cu o batranete
,,flegmatica"*24.

*22. Multi autori antici credeau ca originea autentic ,,hipocratica" a lucrarii
,,Despre natura omului" pare sa fi fost primul care a formulat in scris aceasta doctrina; cf. Fredrich, op. cit., p. 49, 51 sq.
*23. Fredrich, op. cit., p. 45. Cf. Galenus,
,,De plactis Hippocratis et Platonis libri novem", ed. I. Muller, Leipzig, 1874, vol. I, p. 679 sq. (Ei aveau un discurs comun
despre umori si despre elemente.) Daca
Boll
are dreptate, seria lui ,,Antioh din Atena" ar fi aproape contemporana
lui Galenus (Cat. astr. Gr., vol. VII, p. 104; BBG, ,,Sternglaube", p.
54) --- serie din care ar trebui totodata sa sustragem rubrica
,,temperamente". [Pe langa Fedrich, vezi Erich Sconer, ,,Das
Viererschema in der antiken Humoralpathologie (Sudhoffs Archiv ... B.
4), Wiesbaden, 1964].
*24. Pentru aceste coreletii, cf. Boll, ,,Die
Lebensalter", in ,,Neue Jahrbucher fur das klassische Altertum", XXXI,
Leipzig, 1913, p. 101 sq. (numeroase referinte); in vreme ce unii
autori din perioada postclasica au extins ciclul celor patru anotimpuri
astfel incat sa-l faca sa corespunda fiecarei varste a omului (aceasta
conceptie isi va gasi locul si in
scrierile rabinice), altii l-au
restrans astfel incat sa coincida cu diferitele momente ale zilei.
Asadar, sangele predomina incepand de la ceasul al noualea al noptii si
pana la ceasul al treilea din zi, adica de la ora trei la ora noua a
diminetii, apoi celelalte umori predominau cate sase ore fiecare: bila
rosie, bila neagra si flegma; cf. Pseudo-Soranus (;,Medici antiqui",
Venetia, 1547, f 159) si Vindician (Priscian, Eupor., p. 487).
Distributia umorilor inlauntrul celor patru varste ale omului difera
putin la acesti doi autori fata de distributia obisnuita: flegma CUM
SANGUINE (cu sange) este predominanta incepand de la nastere si pana la
al cinsprezecelea an, apoi bila rosie CUM PARTE SANGUINIS (cu o parte
de sange) domina pana la al douazeci si saselea an; vine apoi bila
neagra CUM MAXIMA PARTE SANGUINIS (cu o mare parte de sange) pana la al
patruzeci si doilea an, si, in sfarsit, din nou flegma, SICUT IN PUERIS
(ca la copii).

Totusi, aceasta asociere intre doctrina pur
medicala a umorilor si un sistem de filosofie naturala a dat nastere
unei probleme curioase, despre care primii autori nu avusesera nici cea
mai mica idee si care mai tarziu avea adesea sa revina in prim plan,
fara a fi vreodata complet rezolvata. Pe de o parte, cu exceptia
sangelui, umorile lasate mostenire de medicina erau substante relativ
inutile, pentru a nu spune daunatoare*25. Erau excretii, HUMORES
VITIOSI, care provocau boli, observate intai mai ales in voma si alte
simptome *26. Adjectivele derivate din aceste umori,
,,flegmatic",
,,coleric", si mai ales ,,melancolic", erau la origine, pur descriptive
pentru boli si nu se putea vorbi despre sanatate adevarata decat atunci
cand umorile erau prezente in combinatia justa, astfel incat fiecare
influenta nefasta o neutraliza pe cealalta.
Pe de alta parte,
aceste substante, desi au fost considerate in ele insele drept cauze
ale bolii, sau cel putin ca factor care predispune aparitia ei, erau
cuplate cu aceste calitati universale (si neutre d.p.d.v. igienic) care
sunt recele, umedul, caldul si uscatul. Fiecare devenea predominanta o
data pe an, fara sa provoace in mod necesar maladii acute; si pentru ca
omul absolut sanatos era cel care nu era niciodata bolnav (astfel incat
trebuia sa fie asemanator cu orice alt om absolut sanatos, la fel ca
doua picaturi de apa, combinatia justa a umorilor fiind unica si
neingaduind nici o variatie), medicul mai mult decat oricare altul, nu
putea sa evite concluzia ca acest om absolut sanatos reprezinta un
ideal foarte rar intalnit in realitate*27.
Astfel, in aceasta
traditie, ceea ce de multa vreme reprezenta simptome ale bolii incepu
treptat sa fie considerat, mai intai in mod inconstient, ca fiind
tipuri de dispozitie. Sanatatea absoluta era doar un ideal, de care te
apropiai, dar care nu era de fapt niciodata atins. Toate acestea erau
destul de logice, caci a spune despre cineva in corpul caruia umorile
erau perfect combinate ca avea ,,cea mai buna sanatate", insemna sa
admiti implicit ca cel in cazul caruia predomina o umoare sau alta
putea sa se bucure de sanatate chiar daca nu in gradul cel mai inalt cu
putinta. A trebuit deci sa se admita ca de fapt, predominanta unei sau
alteia dintre umori determina in general constitutia unui om, si ca
astfel de individ, desi predispus la anumite boli relativ bine
definite, parea in mod normal destul de sanatos. Au inceput sa fie
folosite cuvinte ca ,,flegmatic" si altele pentru a descrie aspecte
speciale dar (in limitele acestui caracter special) nu in mod necesar
patologice ale naturii umane; si, o data cu DOCTRINA CELOR PATRU UMORI
a fost sistematizata in forma descrisa, aceasta a deviat putin cate
putin pana a devenit DOCTRINA CELOR PATRU TEMPERAMENTE.

*25. Vezi fragmentul celebru din Platon,
,,Timaios", 82a - 83e.
*26. Fredrich, op. cit. p. 34
*27.
Cf. Sudhoff, op. cit. p. 120: ,,Fiecare [dupa Galenus] traieste intr-o
anumita stare de dezechilibru; temperamentul este deja inceputul unei
conditii dureroase si dezordonate; in fiecare individ, una dintre cele
patru umori predomina impotriva naturii".

Revenir en haut Aller en bas

avatar

Message le Mar Fév 09, 2010 7:26 pm par Dr.Ioan

Interesant .
Merita de reflectat .
Mersi .

Revenir en haut Aller en bas

Message  par Contenu sponsorisé

Revenir en haut Aller en bas

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Revenir en haut


 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum