Acupuncture et homéopathie
Translate
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Derniers sujets
» Thyroïdite - traitement homéopathique
Mer Jan 17, 2018 5:23 pm par John

» Informatii programari la sediul Institutului
Ven Oct 20, 2017 3:03 pm par John

» Narcissisme traitement homéopathique
Jeu Sep 21, 2017 7:55 am par John

» L'action d'acupuncture
Jeu Sep 21, 2017 7:54 am par John

»  Hernie discale apres la chirurgie
Jeu Sep 21, 2017 7:51 am par John

» Diabéte neurogéne
Sam Aoû 05, 2017 1:51 pm par John

» Coma discussions
Ven Juil 21, 2017 8:09 am par John

» Agaricus blazei
Mer Juil 05, 2017 11:47 pm par John

-

Add to netvibes

-

301 Redirect Code Generator Tool

Get our toolbar!
[Valid RSS]
Flux RSS


Yahoo! 
MSN 


Petites annonces

    Pas d'annonces disponibles.


    DOCTRINA CELOR 4 UMORI (Melancolia in literatura fiziologica a anticilor)

    Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Aller en bas

    19012010

    Message 

    DOCTRINA CELOR 4 UMORI (Melancolia in literatura fiziologica a anticilor)




    Citat textual din cartea ,,SATURN SI MELANCOLIA - Studii de filosofie a
    naturii, religie si arta", de Raymond Klibansky, Erwin Panofsky, Fritz
    Saxl (Biblioteca de istorie a stiintelor)

    Limbajul modern foloseste cuvantul
    ,,melancolie" pentru a desemna un lucru sau altul dintr-o mare diversitate. El poate sa descrie o boala mentala, caracterizata
    in
    principal prin crize de angoasa, depresie profunda si oboseala intensa
    - este adevarat, totusi, ca de putina vreme acest concept medical s-a
    descompus in mare parte*1. El poate desemna un tip de caracter -
    asociat in general unui tip psihic - care alaturi de sangvin, coleric
    si flegmatic constituia odinoara sistemul
    ,,celor patru umori" sau
    a celor ,,patru temperamente (amestecuri)" petru a relua expresia
    antica. El poate sa descrie o stare de spirit temporara, uneori
    dureroasa si vlaguitoare, alteori destul de visatoare si nostalgica, si
    nimic mai mult. In acest caz, melancolia este o dispozitie pur
    subiectiva, care poate fi transferata asupra lumii obiective, astfel
    incat putem vorbi in mod legitim despre ,,melancolia de seara",
    ,,melancolia de toamna"*2 sau chiar, asemenea printului Hal din
    Shakespeare, despre ,,melancolia Moor-dich"*3.


    *1Vezi E.
    Kraepelin, ManiacIDepressive Insanity and Paranoya, trsd. de R.M.
    Barclay, Edinburgh, 1921; G.L Dreyfus, Die Melancholie, cu p prefata de
    E. Krapelin, Jena 1907; E.L. Hopwell-Ash, Melancholie in Everyday
    Practice, Londra, 1934; studiul lui E. Biermann, Die Melancholiefrage
    in Literatur und Statistik, memoriu, Jena, 1926; L. Binswanger,
    Melancholie und Manie, Pfullingen, 1960.)
    *2. Este uimitor sa
    constatam in ce masura aceste locuri comune literare, in care cuvantul
    melancolie este utilizat in mod firesc in sensul de umoare subiectiva,
    amintesc inca de corelatiile medicale si cosmologice ale Antichitatii.
    *3. Henric al IV-lea, Prima parte, I, II, 88.

    1. DOCTRINA CELOR PATRU UMORI

    In ordinea expusa mai sus, aceste semnificatii diferite - fara a se
    inlantui in mod necesar, dar invecinandu-se adesea - s-au desprins de-a
    lungul unei evolutii care acopera mai mult de doua mii de ani. Iar daca
    au aparut semnificatii noi, cele vechi nu le-au cedat locul; pe scurt,
    nu avem de-a face aici cu un exemplu de uzura si metamorfoza, ci de
    supravietuire paralela. Ceea ce a constituit baza diferitelor
    semnificatii a fost conceptia perfect literala despre o parte a
    corpului concret, vizibila si tangibila,
    ,,BILA NEAGRA"
    (atrabilis) care, impreuna cu flegma, bila galbena (sau ,,rosie") si
    sangele, forma cele PATRU UMORI. Se considera ca aceste patru umori
    corespundeau elementelor cosmice si diviziunilor timpului, controlau
    intreaga existenta a intreg comportamentul uman si functie de modul in
    care se combinau, determinau caracterul individului

    ,,Sunt enim
    quattuor humores in homine, qui imitantur diversa elementa; crescunt in
    diversis temporibus, regnant in diversis aeratibus. Sanguis imitatum
    aerem, crescit in vere, regnat in puerita.
    Cholera imitatur ignem,
    crescit in aestate, regnat in adolescentia. Melancholia imitatur
    terram, crescit in autumno, regnat in maturitate. Plegma imitatur
    aquam, crescit in hieme, regnat in senectute. Hicum nec plus nec minus
    iusto exuberant, viget homo."

    Exista, intr-adevar, in om PATRU
    UMORI care imita diversele elemente; ele sporesc in perioade diferite,
    domnesc asupra unor varste diferite. SANGELE imita AERUL, sporeste in
    timpul primaverii, domneste in copilarie. BILA [ GALBENA ] imita FOCUL,
    sporeste in timpul verii, domneste in adolescenta. MELANCOLIA [sau BILA
    NEAGRA ] imita pamantul, sporeste in timpul toamnei, domneste la
    maturitate. FLEGMA imita APA, sporeste in timpul iernii, domneste la
    batranete. Cand nu depasesc in nici un sens justa masura, omul este in
    plina vigoare *4.

    *4. Anon., De mundi constitutione (Migne, PL,
    vol XC, col. 881 D). Aceasta cosmologie, anterioara anului 1135, este
    publicata printre lucrarile lui Beda. Desi a fost aproape neglijata
    pana astazi, ea este remarcabila in multe privinte.

    In aceste
    fraze clare si concise ale unui filosof naturalist de la inceputul
    Evului Mediu gasim doctrina antica a celor Patru Umori. Acest sistem va
    domina intreaga orientare a fiziologiei si psihologiei aproape pana in
    zilele noastre: intr-adevar, ceea ce scolile ,,heterodoxe" ale
    Antichitatii au opus patologiei umorale a fost fie uitat, fie transpus
    in tiparul doctrinei ortodoxe de eclecticii din secolul al II-lea, si
    in special de Galenus. In acelasi fel, obiectiile lui Paracelsus au
    ramas multa vreme ignorate.
    Acest sistem nu se poate explica decat
    prin combinarea a trei principii foarte vechi (si, cel putin partial,
    specific grecesti):
    1. Cautarea calitatilor si a elementelor prime
    simple la care se poate raporta direct structura complexa si, in
    aparenta, irationala, a macrocosmosului si microcosmosului.
    2.
    Necesitatea de a gasi o expresie numerica pentru a da seama de aceasta
    structura complexa a existentei corporale si spirituale.
    3. Teoria
    armoniei, a simetriei, a izionomiei, sau purtand orice alt nume pe care
    oamenii l-au putut alege pentru a exprima acest echilibru perfect intre
    parti, materii sau facultati, pe care gandirea greaca de la Plotin l-a
    considerat intotdeauna esential oricarei valori, fie ea morala,
    estetica sau igienica.
    Trebuie deci, in efortul nostru de a
    determina originea doctrinei umorilor, sa coboram pana la PITAGOREICI,
    nu doar pentru ca in filosofia pitagoreica cultul numerelor si-a gasit
    in general expresia cea mai deplina, ci mai exact pentru ca
    pitagoreicii CONSIDERAU CIFRA PATRU CA FIIND DEOSEBIT DE SEMNIFICATIVA.
    Ei aveau obiceiul sa jure pe patru, ,,care contine radacina si sursa
    naturii eterne"*5; si nu doar natura in general, ci mai ales omul
    rational le parea a fi guvernat de patru principii, situate in creier,
    inima, ombilic si falus*6. Mai tarziu, chiar si sufletul a fost
    considerat CVADRUPLU, cuprinzand INTELECTUL, CUNOASTEREA, OPINIA si
    PERCEPTIA*7.
    Pitagoreicii insisi nu au elaborat o doctrina a celor
    patru umori, dar au pregatit terenul postuland o serie de categorii
    tetradice (precum, de pilda, cele pe care deja le-am amintit: pamantul,
    aerul, focul si apa; primavara, vara, toamna si iarna)*8. Odata
    elaborat acest sistem, a fost usor sa fie incluse in el cele patru
    umori. Inainte de toate, pitagoreicii au definit sanatatea ca echilibru
    dintre diferite calitati, iar boala ca predominanta a uneia singure -
    concept care s-a dovedit decisiv pentru doctrina propriu-zisa despre
    umori. Alcmeon din Crotona, medic pitagoreic care a trait in jurul
    anului 500 i.Hr., a spus: ,,Egalitatea in drepturi a calitatilor: umed,
    uscat, rece, cald, amar, dulce etc. pastreaza sanatatea, insa
    predominanta uneia dintre ele
    produce boala"; si tot el a definit notiunea de sanatate prin aceasta formula condensata: ,,un amestec echilibrat de calitati"*9

    *5. Diels, Fragm., Pitagoreici anonimi, B 15; cf. Theon din Smirna, ed. E. Hiller, lepzig, 1878, p. 97, 4.
    *6. Diels, Fragm., Philolaos, B 13.
    *7. Diels, Fragm., Pitagoreici anonimi, B 15
    *8. Theon din Smirna, ed. cit., p. 93 sq.
    *9. Diels. Fragm., Alcmeon, B4 (si Platon, Republica, 444 d). Cf. aici (si in continuare studiul pretios al lui C. Fredrich,
    ,,Hippokratische
    Untersuchungen", in Philologische Untersuchungen, XV (1899). P. 33 sq
    (ed. A. Kiessling si U. Von Wilamowitz-Mollendorf); K. Sudhoff, Kurzes
    Handbuch zur Geschichte der Medizin, Berlin, 1922; m. Wellman, ,,Die
    Fragmente der sikelischen Arzte, ed. M Wellman, Berlin, 1901, vol. i,
    p. 76 sq. ; O. Temkin, ,,Der systematische Zusammen-
    hang im Corpus
    Hippocraticum", in Kyklos (Jahrbuch des Instituts fur Geschicte der
    Medizin), I, Leipzig, 1928, p. 9 sq. si L. Edelstein, articolul
    ,,Hippokrates", in Pauly-Wissowa, vol. suppl. VI, col. 1290 sq.

    Dar
    in vreme ce Alcmeon lasase nedeterminate numarul si natura calitatilor
    a caror IZONOMIE constituia sanatatea (,,umedul, uscatul, recele,
    caldul, amarul, dulcele etc."), Philolaos a facut inca un pas spre
    doctrina umorilor descriind numarul patru ca fiind
    ,,principiul sanatatii"*10.
    Totusi, erau necesare alte trei conditii pentru aparitia unei doctrine
    complete a umorilor. Mai intai, pitagoreicii il venerasera pe patru ca
    numar perfect: i-a fost atribuit imediat si un continut fizic (din
    momentul in care simbolismul numeric al pitagoreicilor s-a transformat
    intr-o doctrina a elementelor cosmice). In al doilea rand, fiecare
    dintre aceste patru numere trebuia interpretat functie de o calitate
    care permitea stabilirea, ca sa zicem asa, a unei legaturi manifestate
    intre elementele originare si componentele corespunzatoare de la
    nivelul corpului uman, care nu puteau, in realitatea lor empirica, sa
    fie considerata apa pura, pamant pur etc. In al treilea rand, trebuia
    ca anumite substante reale care pareau a corespunde acestor elemente,
    sa se gaseasca in corpul uman, pentru ca numai pornind de aici
    speculatiile folosofiei naturale puteau fi conciliate cu evindenta
    empirica a medicinii si a psihologiei.
    Astfel, de la pitagoreici,
    istoria ne duce direct la Empedocle, in doctrina caruia a fost
    implinita prima dintre aceste conditii. Empedocle s-a straduit sa
    combine speculatiile vechilor filisofi naturalisti, ca Thales si
    Anaximenes, care gandeau numai in termenii materiei si raportau, deci,
    orice existenta la un singur element prim, cu doctrina, in mod clar
    opusa, a tetradei pitagoreice, care se baza pe ideea numarului pur. In
    demersul sau, el a elaborat doctrina celor PATRU ELEMENTE, care cupla
    cele ,,patru radacini ale intregului" cu patru entitati cosmice -
    soarele, pamantul, cerul si marea. Aceste elemente adica radacini
    fundamentale sau principii erau egale ca valoare si putere, insa
    fiecare avea propria functie si natura. In cursul anotimpurilor,
    fiecare element devenea la randul sau predominant, iar combinatia sau
    craza elementelor (krasis, in latina ,,complexio": amestec, compus,
    temperament. Littre l-a tradus prin ,,crase", n. t. fr.) diferita de la
    caz la caz, era cea care dadea nastere tuturor lucrurilor individuale
    si doar ea determina caracterul oamenilor. Combinatia perfecta era, in
    primul rand, cea in care unitatile elementare --- am spune atomii ---
    care o constituiau nu erau nici prea numeroase, nici prea putine, nici
    prea grosiere, nici prea pure. Aceasta combinatie perfecta produce omul
    inzestrat cu inteligenta cea mai inalta si cu spiritul cel mai subtil.
    Daca elementele nu erau distribuite in mod egal, omul era un imbecil.

    *10. Diels. Fragm., Philolaos, A 11.
    avatar
    Feodora

    Numarul mesajelor : 398
    Puncte : 29802
    Data de inscriere : 13/01/2010

    Revenir en haut Aller en bas

    Partager cet article sur : diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

    DOCTRINA CELOR 4 UMORI (Melancolia in literatura fiziologica a anticilor) :: Commentaires

    avatar

    Message le Dim Jan 24, 2010 1:21 pm par Feodora

    Ideea potrivit careia de-a lungul anotimpurilor fiecare substanta
    devine la randul ei predominanta pare a fi de sorginte empedocleana.
    Dar meritul de a fi combinat toate aceste notiuni intr-un singur sistem
    si de a fi elaborat astfel doctrina despre umori care va domina apoi,
    ii revine fara nici o indoiala talentatului autor care a compus prima
    parte din ,,Despre natura omului"*22.
    Acest sistem nu includea
    doar tetrada pitagoreica si empedocleana, ci si doctrina calitatilor,
    asa cum ne-a transmis-o Philistion --- mai intai prin grupuri de cate
    doua, stabilind o legatura intre umori si anotimpuri, aparand apoi si
    in mod izolat si raportand umorile la elementele prime puse in evidenta
    de Empedocle. Pornind de la aceste date autorul lucrarii ,,Despre
    natura omului" a elaborat urmatoarea schema care va ramane operativa
    mai mult de doua mii de ani*23:

    Umoare Anotimp Calitati
    ________________________________________________
    Sange Primavara Cald si Umed
    Bila galbena Vara Cald si Uscat
    Bila neagra Toamna Rece si Uscat
    Flegma Iarna Rece si Umed
    ________________________________________________

    Probabil ca din epoca pitagoreica cele patru anotimpuri au fost cuplate
    cu cele Patru Varste ale omului: fie copilaria, tineretea, varsta
    matura si batranetea, fie tineretea pana la douazeci de ani,
    maturitatea pana la aproape patruzeci de ani, declinul pana la saizeci,
    si, dincolo de el, batranetea. A putut fi deci stabilita imediat o
    legatura intre cele Patru Umori (si mai tarziu cele patru temperamente)
    si cele Patru Varste ale omului --- legatura care va persista in toate
    timpurile si va avea o incidenta fundamentala deopotriva asupra
    dezvoltarii filosofiei speculative si asupra reprezentarilor figurate.
    De-a lungul Evului Mediu si al Renasterii, ciclul va ramane
    cvasineschimbat, dincolo de controversa privitoare la originea sa: el
    putea incepe fie cu o copilarie ,,flegmatica" urmata de o tinerete
    ,,sangvina" si de o maturitate
    ,,colerica", pentru a ceda locul
    unei batraneti ,,melancolice" (insotita, in anumite circumstante, de o
    intoarcere la o ,,a doua copilarie"), fie cu o tinerete
    ,,sangvina",
    care se continua cu o perioada ,,colerica" intre douazeci si patruzeci
    de ani, apoi cu una ,,melancolica" intre patruzeci si saizeci, si care
    se incheie cu o batranete
    ,,flegmatica"*24.

    *22. Multi autori antici credeau ca originea autentic ,,hipocratica" a lucrarii
    ,,Despre natura omului" pare sa fi fost primul care a formulat in scris aceasta doctrina; cf. Fredrich, op. cit., p. 49, 51 sq.
    *23. Fredrich, op. cit., p. 45. Cf. Galenus,
    ,,De plactis Hippocratis et Platonis libri novem", ed. I. Muller, Leipzig, 1874, vol. I, p. 679 sq. (Ei aveau un discurs comun
    despre umori si despre elemente.) Daca
    Boll
    are dreptate, seria lui ,,Antioh din Atena" ar fi aproape contemporana
    lui Galenus (Cat. astr. Gr., vol. VII, p. 104; BBG, ,,Sternglaube", p.
    54) --- serie din care ar trebui totodata sa sustragem rubrica
    ,,temperamente". [Pe langa Fedrich, vezi Erich Sconer, ,,Das
    Viererschema in der antiken Humoralpathologie (Sudhoffs Archiv ... B.
    4), Wiesbaden, 1964].
    *24. Pentru aceste coreletii, cf. Boll, ,,Die
    Lebensalter", in ,,Neue Jahrbucher fur das klassische Altertum", XXXI,
    Leipzig, 1913, p. 101 sq. (numeroase referinte); in vreme ce unii
    autori din perioada postclasica au extins ciclul celor patru anotimpuri
    astfel incat sa-l faca sa corespunda fiecarei varste a omului (aceasta
    conceptie isi va gasi locul si in
    scrierile rabinice), altii l-au
    restrans astfel incat sa coincida cu diferitele momente ale zilei.
    Asadar, sangele predomina incepand de la ceasul al noualea al noptii si
    pana la ceasul al treilea din zi, adica de la ora trei la ora noua a
    diminetii, apoi celelalte umori predominau cate sase ore fiecare: bila
    rosie, bila neagra si flegma; cf. Pseudo-Soranus (;,Medici antiqui",
    Venetia, 1547, f 159) si Vindician (Priscian, Eupor., p. 487).
    Distributia umorilor inlauntrul celor patru varste ale omului difera
    putin la acesti doi autori fata de distributia obisnuita: flegma CUM
    SANGUINE (cu sange) este predominanta incepand de la nastere si pana la
    al cinsprezecelea an, apoi bila rosie CUM PARTE SANGUINIS (cu o parte
    de sange) domina pana la al douazeci si saselea an; vine apoi bila
    neagra CUM MAXIMA PARTE SANGUINIS (cu o mare parte de sange) pana la al
    patruzeci si doilea an, si, in sfarsit, din nou flegma, SICUT IN PUERIS
    (ca la copii).

    Totusi, aceasta asociere intre doctrina pur
    medicala a umorilor si un sistem de filosofie naturala a dat nastere
    unei probleme curioase, despre care primii autori nu avusesera nici cea
    mai mica idee si care mai tarziu avea adesea sa revina in prim plan,
    fara a fi vreodata complet rezolvata. Pe de o parte, cu exceptia
    sangelui, umorile lasate mostenire de medicina erau substante relativ
    inutile, pentru a nu spune daunatoare*25. Erau excretii, HUMORES
    VITIOSI, care provocau boli, observate intai mai ales in voma si alte
    simptome *26. Adjectivele derivate din aceste umori,
    ,,flegmatic",
    ,,coleric", si mai ales ,,melancolic", erau la origine, pur descriptive
    pentru boli si nu se putea vorbi despre sanatate adevarata decat atunci
    cand umorile erau prezente in combinatia justa, astfel incat fiecare
    influenta nefasta o neutraliza pe cealalta.
    Pe de alta parte,
    aceste substante, desi au fost considerate in ele insele drept cauze
    ale bolii, sau cel putin ca factor care predispune aparitia ei, erau
    cuplate cu aceste calitati universale (si neutre d.p.d.v. igienic) care
    sunt recele, umedul, caldul si uscatul. Fiecare devenea predominanta o
    data pe an, fara sa provoace in mod necesar maladii acute; si pentru ca
    omul absolut sanatos era cel care nu era niciodata bolnav (astfel incat
    trebuia sa fie asemanator cu orice alt om absolut sanatos, la fel ca
    doua picaturi de apa, combinatia justa a umorilor fiind unica si
    neingaduind nici o variatie), medicul mai mult decat oricare altul, nu
    putea sa evite concluzia ca acest om absolut sanatos reprezinta un
    ideal foarte rar intalnit in realitate*27.
    Astfel, in aceasta
    traditie, ceea ce de multa vreme reprezenta simptome ale bolii incepu
    treptat sa fie considerat, mai intai in mod inconstient, ca fiind
    tipuri de dispozitie. Sanatatea absoluta era doar un ideal, de care te
    apropiai, dar care nu era de fapt niciodata atins. Toate acestea erau
    destul de logice, caci a spune despre cineva in corpul caruia umorile
    erau perfect combinate ca avea ,,cea mai buna sanatate", insemna sa
    admiti implicit ca cel in cazul caruia predomina o umoare sau alta
    putea sa se bucure de sanatate chiar daca nu in gradul cel mai inalt cu
    putinta. A trebuit deci sa se admita ca de fapt, predominanta unei sau
    alteia dintre umori determina in general constitutia unui om, si ca
    astfel de individ, desi predispus la anumite boli relativ bine
    definite, parea in mod normal destul de sanatos. Au inceput sa fie
    folosite cuvinte ca ,,flegmatic" si altele pentru a descrie aspecte
    speciale dar (in limitele acestui caracter special) nu in mod necesar
    patologice ale naturii umane; si, o data cu DOCTRINA CELOR PATRU UMORI
    a fost sistematizata in forma descrisa, aceasta a deviat putin cate
    putin pana a devenit DOCTRINA CELOR PATRU TEMPERAMENTE.

    *25. Vezi fragmentul celebru din Platon,
    ,,Timaios", 82a - 83e.
    *26. Fredrich, op. cit. p. 34
    *27.
    Cf. Sudhoff, op. cit. p. 120: ,,Fiecare [dupa Galenus] traieste intr-o
    anumita stare de dezechilibru; temperamentul este deja inceputul unei
    conditii dureroase si dezordonate; in fiecare individ, una dintre cele
    patru umori predomina impotriva naturii".

    Revenir en haut Aller en bas

    avatar

    Message le Mar Fév 09, 2010 7:26 pm par John

    Interesant .
    Merita de reflectat .
    Mersi .

    Revenir en haut Aller en bas

    Message  par Contenu sponsorisé

    Revenir en haut Aller en bas

    Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Revenir en haut


     
    Permission de ce forum:
    Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum