renume universale, Mihai(l) şi Mihaela au o veche tradiţie europeană creştină, transmisă din „Vechiul Testament”. Se pare că la origine, prenumele derivă din ebraicul „Mikha'el”, care înseamnă „cine e ca Dumnezeu?”, întâlnit în numeroase texte biblice. Răspândirea sa este pusă în legătură cu faptul că este considerat un arhanghel (cel mai mare dintre Îngeri), asa cum apare în „Cartea lui David”, unde este supranumit „mare conducător” şi „ocrotitor al copiilor poporului lui Israel”. Etimologic, se considera că prima parte a numelui derivă din ebraicul Mikajah, un alt nume ebraic, unde particula „jah” este prescurtarea numelui divinitatii supreme „Iahve”.
Cea de a doua parte a numelui „el” derivă dintr-o altă denumire a divinitatii - „Elohim”. În cultura europeana a pătruns prin intermediul „Septuagintei”, unde aceste prenume se fac cunoscute prin forma grecească „Michael” şi prin Biblia „Vulgata” (o versiune a Sfintei Biblii, tradusă în limba latină care include ediţii variate ale textelor sacre), unde numele are aceeaşi formă.
Popularitatea numelor Mihai şi Mihaela devine marcantă în era crestină, astfel încât ajunge ca în Germania, unde numele, fiind atât de populare, au fost folosite ca un simbol pentru ţăranul german.
Arhanghelul Mihail este zugrăvit în toate Bisericile ortodoxe pe una dintre uşile laterale ale Sfântului Altar (de obicei pe cea din stânga). El este considerat un căpitan al dreptăţii, cu sabia adevărului în mână, mediatorul oamenilor cu divinitatea, cel care scrie în permanenţă într-o carte faptele bune şi rele din întreaga lume.
În onomastica noastră sunt găsite atestate încă din secolul al XV-lea, iar multitudinea de forme existente sunt o dovadă clară a răspândirii lor pe tot perimetrul României.
Dintre numeroase forme ale numelor, amintim: Mihăilescu, Mihăilaş, Mihaica, Mihăiţă, Mihu, Mihoi, Mihuţă/a, Mihlea, Mihociu etc.
Sunt întâlnite şi în alte limbi europene: Michael (în limba engleză), Michele, Micheline (în limba franceză şi italiană), Michel (în limba germană), Miguel (în limba spaniolă), Michaela (în limba maghiară), Mihaly (limba rusă) etc.
În limba română apare din secolul al XV-lea sub formele de Mihail, Mihnea, Mihăilă, Mihailo, Mihaela.
În Revelaţiile din Noul Testament, arhanghelul Mihai apare ca şi conducătorul oştilor raiului, şi, de aceea, el este considerat patronul spiritual al soldaţilor. Acest nume a fost purtat de opt împăraţi ai Bizanţului şi de un ţar al Rusiei. Cel mai cunoscut român care a purtat acest nume este domnitorul care a unit pentru prima dată principatele române, Mihai Viteazu.
Dupa I.Muntean