Acupuncture et homéopathie
Translate
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Derniers sujets
» Thyroïdite - traitement homéopathique
Mer Nov 29, 2017 9:25 pm par Dr.Ioan

» Informatii programari la sediul Institutului
Ven Oct 20, 2017 3:03 pm par Dr.Ioan

» Narcissisme traitement homéopathique
Jeu Sep 21, 2017 7:55 am par Dr.Ioan

» L'action d'acupuncture
Jeu Sep 21, 2017 7:54 am par Dr.Ioan

»  Hernie discale apres la chirurgie
Jeu Sep 21, 2017 7:51 am par Dr.Ioan

» Diabéte neurogéne
Sam Aoû 05, 2017 1:51 pm par Dr.Ioan

» Coma discussions
Ven Juil 21, 2017 8:09 am par Dr.Ioan

» Agaricus blazei
Mer Juil 05, 2017 11:47 pm par Dr.Ioan

-

Add to netvibes

-

301 Redirect Code Generator Tool

Get our toolbar!
[Valid RSS]
Flux RSS


Yahoo! 
MSN 



Dacii cel mai vechi popor din lume

Voir le sujet précédent Voir le sujet suivant Aller en bas

02122011

Message 

Dacii cel mai vechi popor din lume




România este vatra a ceea ce numim Vechea Europă, o entita-te culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr. axată pe o societate
matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de ară (…). Ului-
toarele descoperiri făcute în România și alte țări învecinate după al
doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut po-
sibilă înțelegerea importanței începuturilor culturii „vechii Europe”, o
cultură a unei societăți de agricultori. A devenit, de asemenea, evident
că această străveche civilizație europeană precede cu câteva milenii
pe cea sumeriană”
Maria Gimbutas, „Civilizație și cultură

DESCOPERIRI CARE ÎI REDUC LA TĂCERE PE OCCIDENTALI
Și astăzi se discută în contradictori despre originea și civilizația dacoromânilor. Chiar de către istoricii și cercetătorii români. Originea pură a strămoșilor noștri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Ceo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciulești, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi aparține savantului Dardu-Nicolăescu-Plopșor. Cum e posibil?!..
Așa cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii și poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării. „Este uimitoare coincidența aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista și conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena și până la vărsarea în Marea Neagră. Această coincidență confirmă faptul că bazinul hidrografic al Dunării a fost leagănul de formare și supraviețuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român” (1!).
Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a șantierului „Porțile de Fier”, au scos la iveală vestigii de o importanță covârșitoare, care atestă existența vieții în această zonă din cele mai vechi timpuri. Cercetătorul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest șantier împreuină cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopșor (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române de la Craiova.
Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche și până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viață din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peșterile Chindiei și Livadita de la Coronini, localitate situată la 7 km în aval de Moldova Nouă. Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orșova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit și una dintre cele mai vechi așezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceașca dacică.
Mi-ar trebui mult spațiu tipografic pentru a prezenta toate descoperirile arheologice din această zonă, descoperiri care au făcut obiectul unor numeroase comunicări științifice Între 30 martie și 2 aprilie 2000 în Scoția, Universitatea din Edinburgh a organizat Conferința Internațională „The Iron Gates in prehistory” (Preistoria Porților de Fier) ca semn de prețuire acordat importantelor vestigii scoase la lumină în defileul Dunării între Carpați și Balcani.
„Nu sunt de neluat în seamă nici informațiile pe care ni le transmite V. Flaccus (m.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonauților (din sec. XIII î.e.n.), spune că aceștia au văzut pe porțile templului Soarelui din cetatea lui Arietes: „reprezentarea înfrânderii egiptenilor, conduși de Sesostris, de către geți”.Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini și până la războiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată „Biblioteca istorică”, prezintă campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.) (2).
Dacă la toate acestea se mai adaugă și informațiile recente, ale studiilor mineralogice de laborator, care au confirmat că aurul din sarcofagele egiptene provine din Transilvania, înseamnă că istoria țării noastre are rădăcini adânci prin vestigiile și documentele atestate din antichitate și până în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridică. În acest sens, o privire mai atentă asupra descrierii faptelor argonauților din secolul XIII î.e.n. îmbarcați pe nava „Argo” și plecați în căutarea lânii de aur spre țara denumită Colhida pare să ducă la concluzia că aceștia au trecut pe la „Porțile de Fier”. Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) și ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr iompresionant de mare de coincidențe între denumirile mitice ale unor personaje și locuri din antichitate și denumirile de azi ale unor localități situate pe teritoriul țării noastre. Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluență al Tisei cu Dunărea și apoi al punctului de confluență al Someșului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediașului Aurit din nordul Munților Apuseni, pe cursul mijlociu al Someșului. Pe acest traseu se găsesc o seamă de localități ale căror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titularurile mitice care ne-au fost transmise din antichitate. Această observație l-a făcut pe cercetătorul științific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza și să finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauților a urmat traseul pe Dunăre. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinația finală a expediției în Caucaz. Dar informațiile de atunci se pare că situau Caucazuil la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman și istoric, care amintește în secolul IV e.n. de un ținut „Caucaland” situat pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere corespunde cu Munții Apuseni de la vestul Mării Negre…
Cu toate acestea, pentru occidentali, România este țara romilor, a hoților, cerșetorilor. Aceștia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna unor „dizidenți de catifea”, care, după decembriue 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după „rețete” stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport național…
În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru distrugerea acestui popor. Ce putem face? Noi, cei care mai cunoaștem câte ceva, să le popularizăm. Voi? Să nu uitați! Și să cultivați aceste lucruri copiilor și nepoților voștri. Și nu mai căutați mistere în afara țării. Pentru că există nenumărate dovezi ale civilizației care ne-a precedat, dovezi care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au răspândit în toată Europa și pe toate continentele, dând naștere civilizațiilor care acum ne ignoră. Acestea sunt adevăratele mistere uitate.
„La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admiși, s-au emis o serie de teze, cel puțin bizare, după care statul și națiunea etnică ar fi niște aberații sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul „națiunii culturale”. Prin „națiuni culturale” autorii tezelor respective înțeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie…modificate, pentru că ele numai corespund „criteriilor culturale”, după care ar urma „spiritualizarea” lot, cum le place unora să spună. Primele victome se cunosc: Jugoslavia și Cehoslovacia” (2).
Din păcate, aceste jalnice teze sunt promovate în paginile așa-ziselor manuale de istorie alternativă. De fapt o „Românai suverană și independentă”, cum suna și generosul crez politic al seniorului Coposu, nu cred că mai este posibilă. Am devenit un fatalist deoarece totul concură la recroirea geografiei politice europene. Subjugarea României a devenit totală. Acum se intenționează ca din guvernul Boc să facă parte un ministru din C.E…
Dacă chinezii ori japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în lor de pelerinaj.

DIN NEGURA TIMPULUI
România este leagănul tuturor civilizațiilor. Pământul Ardealului este „Grădina Maicii Domnului” și locul de unde au plecat cele 12 trburi în lume. Dar noi, românii, rămânem ac eeași ignoranți, cărora nu le pasă de istoria neamului. În loc să fim mândri că suntem poporul primordial.
De ce ne este frică de ceea ce am fost?...
Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive și biblioteci din țară și din străinătate a sute de cuvinte românești, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoașterea istoriografiei românești. La neamurile celtice din regiunea Walace (Marea Britanie) a fost identificată rugăciunea Tatăl Nostru, așa cum îl rosteau românii din Muntenia, Moldova și Transilvania. Filologii români și străini au mai descoperit:
- în cea mai veche cronică turcească, intitulată „Ogusnam”, adusă în actualitate de istoricul român de naționalitate turcă Ali Ekrem, tipărită în germană, franceză și rusă, se menționează existența, în anul 839, a unei Țări a Românilor la nord de Dunăre, până spre Nipru. Se mai menționează că „Țara Românilor” s-a confruntat cu cumanii, deci țara avea o armată și o administrație bine pusă la punct. Despre această cronică istoricii și specialiștii noștri nu au aflat că există! ;
- în Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit în anul 900, se specifică „Wahalen oder Rumumy”, pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru. Totodată se menționează și existența a cinci voivodate românești, adică a unor țărișoare locale
- „descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existența în Transilvania a „țării Ardil”, adică a țării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedește că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii maghiare, Erdely ” (3).
- descoperirea în Biblioteca națională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic și arheolog, care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor castele, biserici și cetăți voivodale românești în sec. al X-lea. Chiar de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare. Lucrarea a apărut în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde, preotul a fost mutat. Cartea respectivă nu a fost găsită în nici o bibliotecă din România!
- a fost descoperită cronica împăratului german Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipulează existența unei țări românești numită „Walahia” între Dunăre și Munții Carpați, condusă de un principe. Sunt descrise cu lux de amănunte granițele, iar principele țării, într-un dialog cu împăratul, și-a afirmat suveranitatea;
- au fost descoperite sursele documentare ale lucrării „Cosmographie”, scrisă în limba română cu alfabet geto-dac, de către Aeticus Dunăreanu, ilustru cărturar și explorator român din sec. al IV-lea.

NE ESTE FURATĂ ISTORIA
La polul opus se situează evenimente pe care autorul le trece la capitolul „conspirații”: de-a lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la strămoșii noștri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu. Astfel, „Dacia”, jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut; „Getica”, o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeași soartă; „Istoria geților”, scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie, numit și Ioan Gură de Aur. „Getica”, o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menționat mai sus, a avut aceeași soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită „Istoria Romanilor”. Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunțit chiar cuceririle romane în Dacia. Caninius a scris în versuri istoria expediției lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă. Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărți în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens. Și din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcția podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepția poeziilor scrise în limba geților. Care au dispărut!
Să mai spună cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o „conspirație” împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaște istoria strămoșilor noștri!
Lista nu se oprește aici. Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibașcu „cel mai de seamă poet al veacului său”, a sosit în Transilvania la invitația principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua”, inclusiv colindând ținuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiții suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din țara noastră:
„Călcând în goană goții Din depărtate Asii
Cu alții-n șir grăbit grăbit Venind pe cai gonaci
Al Daciei și-al Romei Pe greci să îi răpună
Pământ de mult râvnit Pe Misii și pe Traci,
Nu șterg a voastre nume Cu biciul nici Atilla
Cum nu v-au nici învins Cu hoardele de sciți
De v-ați păstrat lumina Nu pot frânge neamul
Așa cum e înscris. Nepieritoarei ginți.

Într-un năvalnic tropot
năvala lor zorește.
Iar slavii vă-nconjoară
Ca marea într-un clește”.
Despre limba strămoșilor noștri, cu excepția „Codex Rahonczy” (îl voi prezenta în alt articol) și a unor inscripții, nu ne-au parvenit date concrete. După ce Bogdan Petriceicu Hașdeu a dovedit existența unui substrat dacic al limbii române, s-a s-a încercat discreditarea sa morală și științifică. Chiar de către latiniștii români. Pentru ca lucrarea sa „Mitologia dacilor”, să dispară.
Nici siturile nu au fost cruțate. Munții Orăștie au fost sistematic prădați și jefuiți de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizații și culturi geto-dacice de neprețuit. Începutul l-au făcut romanii. „În Evul Mediu, Regii Ungariei și Austriei, Matei Corvin și Carol al VI-lea, au organizat pe Mureș, și pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta și Viena. În luna septembrie a nului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar și extrem de reprezentativă piesă arheologică: „Victoria dacică” înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de prețioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghir E. Ballum a declarat că știe unde se află acest mozaic, dar „nu poate divulga adevărul din motive politice” (4).
În anul 1882, la un congres ținut în Sibiu, Gheorghe Barițiu a izbucnit în lacrimi mărturisind public cele două vise pe care nu le-a putut îndeplini: salvarea Sarmisegetusei și deschiderea ueni universități românești în Ardeal.
Nu multe persoane cunosc că pe Insula Șerpilor, în secolul al XIX-lea, se găseau ruinele unui imens templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet și transportate la Moscova, unde au dispărut.
Și geografiile care descriau teritoriile dacice au dispărut. Marele Strabon a scris o carte despre Tracia și Dacia, care a dispărut. „Marele geograf Marin din Tyr descrisese în amănunțime teritoriile locuite de geți și daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu” (5).
Din hărțile antice nu s-a păstrat nici una care să înfățișeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire.
Chiar în mediile academice se vorbește foarte puțin despre strămoșii noștri. De ce? Pentru că sunt „barbari”. Dacă vrem în Europa trebuie să susținem că „de la Râm ne tragem”, trebuie să ne uităm trecutul și tradițiile. Toți guvernanții de după decembrie 1989 au lăsat în paragină vestigii inestimabile ale trecutului!
Surse:
1. http://www*noidacii.ro
avatar
Tudor

Numarul mesajelor : 81
Varsta : 37
Localizare : Timisoara
Puncte : 24883
Data de inscriere : 10/03/2011

Revenir en haut Aller en bas

Partager cet article sur : diggdeliciousredditstumbleuponslashdotyahoogooglelive

 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum